Ghiozdanul cu parinti

Primul lucru pe care l-am simtit cand mi-am luat copilul in brate a fost ca nu-mi apartine. M-a invadat fara nicio ezitare un adevar exterior constiintei mele: copilul asta vine de altundeva catre mine si poarta in el o stiinta stelara care imi este straina, secreta. L-am intors pe toate partile ca sa-l spal, sa-l hranesc sau sa-l imbrac cu sfiala pe care o ai de obicei fata de lucrurile mai mari sau de dincolo de tine. Pana au aparut primele cuvinte, tacerea lui mi se parea plina de intelesuri, zambetele - un fel dar aruncat din cand in cand cu bunavointa celui superior, parca induiosat de starea mea de muritor izolat aici in lume, intre limitele ratiunii mele.

Sursa articol original