„ÃŽn vremea aceea a venit un dregător È™i s-a închinat lui Iisus, zicând: Fiica mea a murit de curând, dar, venind, pune mâna Ta peste ea È™i va fi vie. Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii. Și, iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui È™i mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-Se È™i văzând-o, i-a zis: ÃŽndrăzneÈ™te, fiică, credinÈ›a ta te-a mântuit! Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului È™i văzând pe cântăreÈ›ii din flaut È™i mulÈ›imea tulburată, a zis: DepărtaÈ›i-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulÈ›imea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână È™i copila s-a ridicat. Și a ieÈ™it vestea aceasta în tot È›inutul acela.”
ÃŽnvierea trupurilor
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 67
„Dar poate că cineva, văzând stricăciunea trupurilor È™i judecând dumnezeirea după măsura puterilor ei, va socoti că învierea e ceva cu neputință susÈ›inând că nu se poate admite să fie întreruptă nici miÈ™carea È™i nici reîntoarcerea la viață a fiinÈ›elor supuse miÈ™cării. Dar cel care îndrăzneÈ™te aÈ™a ceva acela va trebui să È™tie că aici există cele mai bune È™i mai puternice mărturii pentru a susÈ›ine adevărul în înviere, mărturii care se bazează în primul rând pe împlinirea celor făgăduite de proroci. ÃŽntr-adevăr, în multe È™i variate istorisiri din Sfânta Scriptură se poate pune întrebarea: oare, toate aceste vestiri sunt mincinoase sau sunt adevărate? ÃŽn orice caz, din ele ne putem face o imagine despre credinÈ›a în înviere. Și dacă ele ar fi mincinoase È™i s-ar îndepărta de adevăr, prorociile despre înviere ar fi È™i ele niÈ™te minciuni, iar dacă, dimpotrivă, faptele confirmă adevărul celor spuse de proroci, atunci va trebui să recunoaÈ™tem adevărul despre înviere. Să luăm măcar una-două din aceste prorocii È™i să le punem față în față ca să cunoaÈ™tem adevărul Scripturii.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 74
„ (...)ÃŽn clipa în care Dumnezeu dă semnalul de pornire părÈ›ile se unesc iarăși cu cele asemănătoare lor fără ca Creatorul să mai trebuiască să restabilească ceva. Să ne gândim numai la plantele pământului, unde natura n-are nevoie să mai transforme ea bobul de grâu de orz sau de orice altă sămânță de grâne ori de legume în pai sau în spic, căci fiecare sămânță își trage fără greutate È™i de la sine hrana potrivită: pentru aceste soiuri de plante sucul necesar e dat pentru toate la fel, dar fiecare din ele își are hrana nutritivă în vederea creÈ™terii specifice. Or, ce poate fi atât de ieÈ™it din comun dacă în cazul învierii, ca È™i în cazul seminÈ›elor, fiecare înviat atrage la sine elementele care È›in de el? Din toate acestea putem deduce că învățătura despre înviere nu cuprinde în ea nimic din ceea ce nu ar putea fi cunoscut prin experiență.”
Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.
Articol original