Doi paleontologi amatori au descoperit cea mai mare captură de echinoderme din Jurasic din Regatul Unit

Atunci când Sally și Neville Hollingworth au început să „înnebunească” în timpul carantinei naționale din Marea Britanie, în loc să facă pâine sau să participe la întâlniri cu prietenii pe Zoom, cei doi paleontologi amatori au apelat la Google Earth.

Cuplul a pus la cale o nouă excursie, cu ajutorul imaginilor prin satelit care au dezvăluit situri ce în trecut au dus la descoperiri de fosile. La scurt timp, cei doi au dat peste un sit promițător în regiunea Cotswolds. Totuși, niciunul dintre ei nu se aștepta să găsească cele mai importante fosile descoperite pe teritoriul Regatului Unit în ultimele decenii.

Descoperirea lor, veche de 167 milioane de ani, a fost descrisă de Muzeul de Istorie Naturală de la Londra drept cea mai mare captură de echinoderme din Jurasic, un grup de animale care include steaua de mare și ariciul de mare, din Regatul Unit.

O colecție fără precedent de fosile de stele de mare

„Imediat ce restricțiile au fost ridicate, am primit permisiunea să desfășurăm cercetări la fața locului”, a spus Sally, în vârstă de 50 de ani.

Inițial, lespedea descoperită la sit „părea destul de anostă”, însă după ce a pregătit-o în garajul lor, Neville, în vârstă de 60 de ani, a început să țipe după Sally, spunându-i că trebuie neapărat să vadă ce au găsit, scrie The Guardian.

Până acum, peste 1.000 de specimene importante au fost excavate de la situl arheologic, locul în care se află nefiind deocamdată dezvăluite publicului. De asemenea, o colecție fără precedent de fosile de stele de mare a fost găsită aici. Mai mult, paleontologii au descoperit și trei specii noi.

„Este de-a dreptul ireal. Aceste creaturi trăiau pe vremea dinozaurilor”

Experții au spus că descoperirea celor doi paleontologi amatori va oferi informații cruciale care vor contribui la explicarea istoriei evolutive a acestor creaturi marine.

„Arată destul de anost, însă apoi începi să le dezvălui toate detaliile și starea lor este uimitoare. Mă uit la această creatură mică, veche de 167 milioane de ani. Este de-a dreptul ireal. Aceste creaturi trăiau pe vremea dinozaurilor”, a mai spus Sally.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Zeci de fosile ale unor creaturi preistorice, descoperite întâmplător într-o pădure petrificată din California

Fosile dezvăluie că cefalopodele ar putea fi cu 30 de milioane de ani mai vechi decât am crezut

Un proiect secret al armatei americane din timpul Războiului Rece a descoperit fosile ciudate în solul înghețat din Groenlanda

Paleontologii au descoperit fosilele celui mai vechi titanosaur. Făcea parte din grupul celor mai mari dinozauri care au pășit pe Terra

Articolul Doi paleontologi amatori au descoperit cea mai mare captură de echinoderme din Jurasic din Regatul Unit apare prima dată în Descopera.

Articol original

ADN în stare perfectă, recuperat de la o oaie mumificată în mod natural în urmă cu 1.600 de ani

Un picior de oaie, cel mai probabil lăsat în urmă de mineri înfometați, a rămas ascuns într-o mină de sare din Iran timp de peste o mie de ani, timp în care salinitatea mediului înconjurător l-a mumificat în mod natural. Acum, oamenii de știință au extras ADN în stare perfectă din piciorul mumificat, datând mostra din secolul V sau VI.

Moleculele de ADN au fost „atât de bine păstrate și nu erau deloc fragmentate, în ciuda vechimii considerabile”, a spus Kevin Daly, autor senior al studiului și cercetător la Institutul Smurfit de Genetică de la Colegiul Trinity din Dublin.

Cercetătorii au putut analiza ADN-ul de la oaie, dar și materialul genetic ale microbilor iubitori de sare care s-au dezvoltat pe specimen. Studiul a fost publicat în jurnalul Biology Letters.

Mina de sare a mai „salvat” de la descompunere numeroase cadavre umane

Arheologii au recuperat inițial piciorul de oaie dintr-o mină de sare situată în apropiere de satul Chehrabad, în nord-vestul Iranului. Aceeași mină a mai „salvat” de la descompunere un număr de cadavre umane de-a lungul anilor. Începând cu 1993, opt mumii umane au fost recuperate din mină, câteva având pielea și părul în stare intactă. Acești așa-numiți „oameni de sare” au o vechime cuprinsă între 1.300 și 2.500 de ani, au estimat oamenii de știință.

„Situl este cu adevărat remarcabil”, a spus Conor Rossi, autor principal al studiului și student doctorand la Institutul Smurfit de Genetică. Mina bogată în sare nu doar că păstrează pielea și părul, dar ajută și la protejarea ADN-ului în fața microbilor saprofiți, microorganisme care se înfruptă cu materie organică aflată în descompunere, potrivit Live Science.

„Un caz foarte rar al fenomenului cunoscut drept mumificare naturală”

Enzimele care descompun ADN-ul se bazează de obicei pe apă pentru a desfășura acele reacții chimice, iar saprofitele folosesc astfel de enzime pentru a descompune carnea. După ce un organism moare, enzimele din propriile celule încep să descompună ADN-ul și să modifica structura sa chimică. Aceste enzime folosesc apa și pentru a distruge legăturile chimice din secvențele de ADN.

Însă, în mina de sare din Chehrabad, moleculele de sare s-au legat de apa din jur, astfel că aceasta nu a mai fost disponibilă pentru aceste enzime. Între timp, țesuturile animale și umane se usucă în totalitate în mediul extrem de mină. „Este un caz foarte rar al fenomenului cunoscut drept mumificare naturală”, a adăugat Rossi.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Singura mumie însărcinată descoperită până acum

O mumie antică înfășurată într-un cocon nemaivăzut până acum, descoperită de arheologi

O mumie cu limbă din aur, descoperită de arheologi în Egipt. De ce ar fi fost adăugat „organul”

Cel mai ”vechi” pacient cu boli cardiovasculare este o mumie de 4.000 de ani

Articolul ADN în stare perfectă, recuperat de la o oaie mumificată în mod natural în urmă cu 1.600 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

În urmă cu 104 de ani avea loc cea mai mare bătălie de pe Frontul românesc din Primul Război Mondial: „Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”

Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au fost unele dintre cele mai importante bătălii din istoria poporului român.

Citeşte şi O descoperire făcută recent în Scoţia atestă modul ÎNFIORĂTOR în care erau torturate vrăjitoarele în Evul Mediu – FOTO

 

Citeşte şi Surprinzătoarea istorie a Downing Street 10, reşedinţa prim-ministrului al Marii Britanii – FOTO

Pe 24 iulie trupele germane conduse de generalul August von Mackensen trec în ofensivă, în zona Mărăşeşti.Armata a noua germană era poziţionată aici, pe Siret. În faţa ei erau dispuse trupele armatei a patra ruse. Copleşiţi de superioritatea adversarului, ruşii bat în retragere şi cer ajutorul românilor. Exista riscul ca linia frontului să fie spartă. Armata 1 română a intrat în luptă şi a reuşit să oprească ofensiva nemţilor spre Mărăşeşti.

Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a I-a, nota în ordinul de zi: „Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane„.

Cele mai dure încleştări între armata românaă şi cea germană au avut loc chiar aici, unde ulterior s-a construit Mausoleul. Dramatismul acelei bătălii, fără îndoială una dintre cele mai importante din istoria poporului român, este dat şi de bilanţul ei. Peste 21.000 de mii de soldaţi români şi-au pierdut viaţa aici, au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi.

La două zile de la începerea asaltului de la Mărăşeşti, germanii pornesc ofensiva şi în zona Oituz. Planul era ca frontul să fie străpuns în cele doua locuri iar armatele română şi rusă, încercuite. „Nici pe aici nu se trece” a fost deviza soldaţilor români care cu mari jertfe au reuşit să ţină piept valurilor de atacuri. Caporalul Constantin Muşat a fost dovada vie a dăruirii cu care au luptat românii. Cu o mână amputată încă din timpul ofensivei din 1916, caporalul s-a întors pe front şi pentru că nu mai putea să folosească arma arunca grenade cu braţul sănătos.

Chiar dacă armata română a obţinut aceste victorii situaţia se complica pentru ţara noastră. Rusia încheie un armistiţiu separat cu Puterile Centrale. Încercuită din toate părţile România este obligată să facă acelaşi lucru. Astfel se încheie Pacea de la Bucureşti în care ţara noastră cedează Dobrogea, este supusă economic Germaniei iar armata este demobilizată. Tratatul de pace, care nu a fost niciodată ratificat de regele Ferdinand, este denunţat câteva luni mai târziu când devenise foarte clar că aliaţii vor câştiga războiul.

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 24 iulie:

1772 – A început Congresul de pace de la Focşani şi Bucureşti (până la 22.03.1773), în timpul căruia delegaţiile Moldovei şi Ţării Româneşti au cerut independenţa de fapt, sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei şi unirea celor două ţări româneşti.

1783 – S-a născut, în Columbia, Simon Bolivar, general şi om politic sud-american, unul dintre conducătorii mişcării de eliberare a popoarelor din America Latină (1810-1826) de sub dominaţia spanioă (m. 17 decembrie 1830).

1803 – S–a născut compozitorul Adolphe Charles Adam (baletele “Giselle”, “Corsarul”) (m. 3 mai 1856)

1864 – S-a înfiinţat Poliţia de Frontieră, actul de naştere al instituţiei fiind considerat Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i–a reunit pe grănicerii moldoveni cu cei munteni într–o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru „inspectorii”.

1868 – La Viena, au fost semnate o Convenţie poştală între România şi Austro-Ungaria şi o Convenţie poştală româno–germană.

1876 – S-a format un nou guvern liberal pur, în frunte cu Ion C. Brătianu, care a condus România până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881).

1886 – S–a născut actorul Mişu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Braşov. (m. 4 ianuarie 1970)

1897 – S-a născut Amelia Earhart (dispărută la 2 iulie 1937 în Pacific) a fost un pioner în aviaţie şi o militantă angajată pentru drepturile femeii.

1911 – S–a născut George Ivaşcu, critic şi istoric literar, publicist, fost director al revistei „România literară” (1971–1988) şi redactor–şef al revistei „Contemporanul” (1955–1971 (“Istoria literaturii române”, “Nicolae Filimon”, “Cumpăna cuvântului”) (m. 21 iunie 1988)

1921 – S–a născut tenorul Italian Giuseppe di Stefano. (m. martie 2008)

1923 – Convenţia de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele este semnată şi de România.

1942 – A început bătălia pentru Caucaz, încheiată prin victoria armatelor sovietice la 9 octombrie 1943.

1949 – Sunt inaugurate primele Gospodării Agricole de stat după model sovietic.

1977 – A murit Emil Botta, actor, poet.A activat la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în Compania Bulandra, Teatrul Comedia, SCITA, 13+1 (n. 15 sept 1911)

1978 – Generalul Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn.

1990 – Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

1997 – România şi Bulgaria au solicitat din nou liberalizarea circulaţiei în spaţiul Uniunii Europene.

1998 – Banca Europeană de Investiţii (BEI) a acordat României un credit în valoare de 225 milioane de ECU, destinat finanţării etapei a treia de reabilitare a drumurilor naţionale.

2003 – Armata americană a dat publicităţii fotografii ale cadavrelor celor doi fii ai lui Saddam Hussein, Udai şi Qusai.

Articolul În urmă cu 104 de ani avea loc cea mai mare bătălie de pe Frontul românesc din Primul Război Mondial: „Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Sarcofag din perioada vizigotă, descoperit în Spania

Un sarcofag vizigot a fost descoperit într-o necropolă romană din Los Villaricos, la 5 km est de orașul Mula (Murcia, Spania).

Descoperirea a fost făcută de arheologi de la Universitatea din Murcia în timpul sezonului săpăturilor de vară. Sarcofagul a fost găsit printre ruinele unei vile romane excavată anterior, care a fost abandonată în jurul secolului V e.n.

În perioada romană, în Los Villaricos se practica agricultura la scară largă, localnicii concentrându-se în special pe producția și depozitarea uleiului de măsline.

În anii următori, părți ale vilei au fost refăcute ca loc de închinăciune pentru creștini, în timp ce zona centrală a fost folosită ca necropolă, fiind denumită „necropola ad sanctos” (necropola sfinților), potrivit Heritage Daily.

Monograma lui Iisus Hristos

Săpăturile arheologice efectuate recent în zonă au scos la iveală un sarcofag lung de doi metri, decorat cu modele geometrice și frunze de iederă. În partea de sus a fost sculptată monograma lui Iisus Hristos (simbol Chi Rho), o formă de christogramă prin suprapunerea primelor două litere (reprezentând majuscule) — Chi și rho (ΧΡ) — al cuvântului grecesc ΧΡΙΣΤΟΣ (Hristos), în așa fel încât linia verticală a „rho” intersectează centrul lui „chi”.

Cercetările preliminare indică faptul că sarcofagul datează din secolul al VI-lea d.Hr., într-o perioadă în care în fostele teritorii romane au pătruns valurile de triburi germanice, printre care și vizigoții.

Sub vizigoți, multe dintre structurile romane au fost abandonate sau reamenajate, în timp pe o parte din amplasamentul vilei a fost ridicată o mică biserică creștină, undeva în secolele V – VII d.Hr.

Rafael González Fernández, profesor de istorie antică de la Universitatea din Murcia, a descris descoperirea ca fiind „spectaculoasă și neașteptată, confirmând studiile anterioare despre cronologia necropolei”.

Vă recomandăm să citiți și:

Comandanţii care au revoluţionat arta războiului

Cine au fost goţii şi vandalii? FOTO+VIDEO

8 MARI motive ale prăbuşirii Romei

7 greşeli uriaşe care au schimbat soarta lumii

Articolul Sarcofag din perioada vizigotă, descoperit în Spania apare prima dată în Descopera.

Articol original

Arheologii au descoperit locuința din secolul IX a unui rege anglo-saxon exilat. „Este cu adevărat remarcabil”

O locuință într-o peșteră considerată anterior o structură fără scop din secolul al XVIII-lea a fost identificată drept cea mai veche locuință domestică descoperită vreodată și Regatul Unit. Structura a fost cândva casa unui rege anglo-saxon exilat, cred arheologii.

În secolul XVIII, peștera Anchor Church din sudul Derbyshire era folosită de nobilimea locală pentru petreceri, iar până acum nu a fost considerată nimic mai mult.

Însă, arheologii cred acum că locuința din peșteră datează din urmă cu 1.200 de ani, cel mai probabil locuită de Eardwulf, care a fost înlăturat de la tronul regatului medieval Northumbria în 806 e.n. și a murit în 830 e.n.

Edmund Simons, investigatorul principal al proiectului, a copilărit într-o zonă înconjurată de locuințe în peșteri. „Sunt foarte dificil de înțeles și datat. M-au fascinat toată viață. Țin minte că am și căzut de pe una la vârsta de trei ani”, a spus Simons.

Simons este convins că regele Eardwulf a trăit aici ca un pustnic

Până acum, autoritățile au considerat că locuința în peșteră a fost lărgită în secolul XVIII. Însă, nu poate fi vorba de așa ceva, a precizat Simons. Totul despre peșteră, spre exemplu, îngustimea geamurilor, indică arhitectura saxonă.

„Nu este o peșteră naturală, nu pot să mă gândesc la un proces natural care poate face pereți, uși, geamuri și piloni”, a explicat Simons.

O legendă locală leagă situl de Sfântul Hardulph, anterior cunoscut drept regele Eardwulf, iar Simons crede că acesta este adevărul. Simons este convins că Eardwulf a trăit aici ca un pustnic, într-un loc în care inamicii săi îl puteau supraveghea, în peșteri care au fost construite sau lărgite pentru a-l găzdui.

„Probabil cel mai vechi interior domestic intact din Regatul Unit”

Termenul de „pustnic” ar putea evoca imaginea unui bătrân cu barbă care se hrănește cu nuci și fructe în singurătate completă. În realitate, a precizat Simons, „acesta este un om care ar fi avut discipoli și ar fi fost considerat sfânt în timpul vieții sale”, a explicat arheologul, potrivit The Guardian.

Descoperirea reprezintă „probabil cel mai vechi interior domestic intact din Regatul Unit”. „Avem biserici din această perioadă însă nu am descoperit unde dormeau, mâncau și se rugau oamenii. Aici, avem exact asta. Este cu adevărat remarcabil”, a adăugat Simons.

Echipa de cercetători mai crede că peșterile au fost modificate în secolul XVIII, atunci când a fost menționat că Sir Robert Burdett „a modificat structura astfel încât el și prietenii săi să poată lua cina în încăperile sale răcoroase și romantice”. Modificările au inclus și lărgirea intrărilor pentru ca domnișoarele bine îmbrăcate să poată avea acces.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un cimitir anglo-saxon, care conținea o comoară uriașă, a fost descoperit de arheologi

Rămășițele unui lider anglo-saxon ar putea răsturna tot ce știm despre acea perioadă

Arheologii au descoperit un cimitir anglo-saxon  care surprinde trecerea la creștinism

Biserică veche de 1.000 de ani, construită de Otto cel Mare, descoperită în Saxonia

Articolul Arheologii au descoperit locuința din secolul IX a unui rege anglo-saxon exilat. „Este cu adevărat remarcabil” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Morminte creștine din epoca vikingă, descoperite în Suedia

Șapte morminte din epoca vikingă, de la începutul creștinismului, au fost descoperite în Sigtuna, sud-estul Suediei.

Mormintele au fost descoperite în cadrul unei cercetări arheologice preventive pe șantierul unei viitoare clădiri rezidențiale, pe un deal de la marginea de vest a orașului istoric.

Cele șapte morminte au fost datate la sfârșitul secolului al X-lea, când dealul se afla la periferia orașului.

În ele se află rămășițele a opt persoane, deoarece într-unul s-a făcut o înmormântare dublă a doi sugari care probabil au murit la naștere sau la scurt timp după.

În morminte au fost descoperite monede, un pieptene, un cuțit, rămășițele unei centuri, obiecte tipice practicilor funerare păgâne, însă orientarea scheletelor est-vest indică faptul că erau înmormântări creștine.

Acestea sunt, însă, semnificativ diferite de mormintele creștine anterioare găsite în Sigtuna. Câțiva dintre cei decedați au fost așezați în sicrie de lemn care au fost apoi îngropate într-un mormânt cu pereți din piatră și acoperit cu mai multe pietre. Niciunul dintre sicriele de lemn nu a supraviețuit, însă cuiele din fier atestă utilizarea lor, potrivit History Blog.

Mormânt unic creștin din vremea vikingilor

Acest model de mormânt nu a mai fost descoperit în oraș până acum, deși au mai fost găsite și altele pe o zonă mai vastă.
Înainte de această descoperire, primele morminte creștine din Sigtuna erau înhumări simple est-vest, fără niciun fel de bunuri funerare în ele.

Arheologii au opinat că trebuie să fi existat preoți cunoscuți și cu experiență în Sigtuna pentru a asigura o trecere strictă la practica de înmormântare creștină pe fondul unei perioade de tranziție între sistemele de credință în epoca vikingă. Dacă a fost așa, mormintele recent descoperite pe vârful dealului sunt de dinainte de venirea acestor preoți.

Sigtuna a fost fondat pe malul lacului Mälaren în anii 970 de regele Eric cel Victorios. A fost capitală în timpul domniei fiului lui Eric, Olof Skötkonung, primul rege creștin al Suediei.

Primele monede suedeze au fost bătute de monetăria din Sigtuna între anii 990 – 1030. Măreția și prosperitatea orașului a început să scadă atunci când scaunul episcopal a fost mutat în Old Uppsala (Gamla Uppsala) în jurul anului 1164, iar orașul și-a pierdut importanța economică, politică și religioasă centrală pentru vecinii săi.

Oasele și obiectele funerare sunt acum studiate și analizate, iar cercetătorii speră să poată identifica mai precis datele înmormântărilor pentru a face lumină asupra practicilor de înhumare creștine timpurii din Sigtuna. Obiectele vor fi conservate pentru a fi expuse ulterior la Muzeul Sigtuna.

Vă recomandăm să citiți și:

Un tezaur de monede din argint descoperit în Polonia ar fi făcut parte dintr-o răscumpărare uriașă plătită vikingilor

Arheologii au început excavarea primei nave funerare a vikingilor descoperită în ultimul secol, un actor faimos din ”Game of Thrones” li s-a alăturat

10 lucruri inedite despre Suedia pe care sigur nu le ştiai

Restaurant unic în lume. Este amplasat într-o rezervație naturală din Suedia

Articolul Morminte creștine din epoca vikingă, descoperite în Suedia apare prima dată în Descopera.

Articol original

Oina, adevăratul joc sportiv românesc. Cine a fost „părintele oinei”?

Oina este un joc sportiv tradițional românesc care în trecut era jucat în toată țara, fiind cunoscut după diverse denumiri. Spre exemplu, în Banat era numit „lopta mică”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în Muntenia și Moldova „hoina”, iar mai târziu oina. Totodată, jocul era numit „ojerul” sau „oirul” în Maramureș. În unele regiuni, oina putea fi jucat și de către fete, având denumirea de „oiniță”.

În ciuda faptului că par destul de similare și unii ar spune că au origini comune, jocul de oină și cel de baseball american sunt diferite prin regulamente, numărul de jucători, echipament, dimensiunea terenului și multe altele. De asemenea, oina este un joc sportiv similar cu sporturi din multe alte țări, precum Schlagball din Germania, Jeu de paume din Franța, sau pesäpallo din Finlanda.

Jocul de oină a început să fie practicat în secolul XIV, potrivit scrierilor și izvoarelor istorice, fiind menționat documentar pentru prima oară în 1364, pe timpul lui Vladislav I, domn al Țării Românești.

Totodată, jocul de oină a mai fost atestat documentar și în 1596, atunci când geograful și teologul italian Gian Lorenzo d’Anania scrie despre oină în „Sistemul Universal al Lumii” la capitolul descrierii Valahiei Superioare.

Cine a fost „părintele oinei”?

Totuși, cel care a transformat în mod radical jocul de oină, aducându-l la rang de joc sportiv, a fost Spiru Haret, acesta fiind considerat „părintele oinei”. Prin „Reforma învățământului” din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, Spiru Haret a introdus practicarea obligatorie a oinei în școală. Mai mult, Spiru Haret era de părere că „oina poate aduce o viață nouă în școala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc”.

Sursa foto: Domeniu public/ Wikimedia

Primul campionat național de oină a fost organizat la data de 9 mai 1899, la București, câștigătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

Regulamentul jocului de oină a fost publicat integral în Monitorul Oficial la 3 iunie 1912, astfel fiind recunoscut în mod oficial. De asemenea, Federația Română de Oină a fost fondată în iunie 1932.

Jocul de oină a trecut printr-un mare regres

După Al Doilea Război Mondial, jocul de oină devine din nou popular, fiind organizate numeroase competiții la nivel local și național, precum Cupa Satelor, Cupa Regiunilor, Cupa României sau Spartachiada.

Comisia Centrală de Oină a fost înființată la 29 iunie 1949, aceasta punând bazele pentru pregătirea de antrenori, arbitri și instructori. Totodată, regulamentul de joc este modificat. În această perioadă, oina devine un joc foarte popular în întreaga țară.

Din păcate, jocul de oină a trecut printr-un mare regres după anul 1990, ajungând aproape de dispariție. În anii recenți, Federația Română de Oină a desfășurat o acțiune amplă pentru revigorarea acestui sport, astfel că, în prezent, jocul de oină este practicat în peste 30 de județe din România.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Expoziția „C.S.A. Clubul Sportiv al Artelor”, o premieră pentru istoria artei din România

Cât de mult sport trebuie să faci pentru a compensa pentru o zi întreagă de stat la birou

5 momente importante din istoria sportului rege

Sportul previne apariţia bolilor de memorie

Articolul Oina, adevăratul joc sportiv românesc. Cine a fost „părintele oinei”? apare prima dată în Descopera.

Articol original

„Înghețate în timp”: Creaturi preistorice remarcabile rămase blocate în gheață

Aceste animale preistorice „înghețate în timp” au fost extrem de bine păstrate și au devenit celebre în lumea întreagă.

Mamuți lânoși și bizoni preistorici se numără printre creaturile descoperite de-a lungul timpului în solul înghețat din Siberia.

Deși unele animale au rămas blocate în gheață timp de milenii, rămășițele acestora s-au păstrat extrem de bine. Astfel, oamenii de știință reușesc mereu să afle mai multe detalii despre animalele care cutreierau cândva Pământul.

1. Puiul de rinocer lânos numit Sasha

Acest pui de rinocer lânos, numit Sasha de bărbatul care l-a descoperit, a fost primul membru tânăr al speciei sale descoperite de cercetători. Nu este clar dacă era mascul sau femelă, însă dimensiunea cornului sugerează că animalul fusese înțărcat înainte de momentul morții.

Puiul de rinocer lânos cutreiera stepa aridă și rece care se întindea din Spania până în Siberia.

2. Un pui de râs sau unul de leu de peșteră eurasiatic

Oamenii de știință au descoperit o pisică strivită și mumificată în Siberia în anul 2017. Animalul ar fi putut să fie un pui de râs sau unul de leu de peșteră eurasiatic. Blana sa a fost păstrată într-o stare extrem de bună, însă cercetătorii nu pot fi siguri în privința speciei pentru că nu știu cu certitudine cum arătau leii de peșteră eurasiatici.

3. Pui de mamut înecați cu noroi

Exploratorii au dezgropat doi pui de mamut care datează din urmă cu 40.000 de ani în două zone diferite ale Siberiei. Cercetătorii au analizat mai în detaliu specimenele și au descoperit că ambii pui de mamut au murit după ce s-au înecat cu noroi. Micuții mamuți păreau de alfel sănătoți atunci când și-au găsit sfârșitul.

4. Bizonul antic cu inimă, creier și sistem digestiv

Mumia aproape perfectă a bizonului a fost descoperită pe malul unui lac din nordul Siberiei, scrie Live Science.

Cel mai complet specimen de bizon de stepă descoperit vreodată este vechi de 9.000 de ani. Specimentul are inima, creierul și sistemul digestiv în întregime, alături de vase sangvine aproape perfecte. Unele organe s-au micșorat în timp, însă mumia este de-a dreptul remarcabilă.

5. Mânzul înghețat

Rămasă în gheață timp de milenii, această mumie siberiană este cel mai bine conservat cal antic descoperit vreodată.

Calul avea doar luni atunci când a murit, între 30.000 și 40.000 de ani în urmă, ajungând la aproximativ 100 de metri sub suprafață, adânc într-un crater din Siberia. În timpul vieții, tânărul cal avea aproape 1 metru înălțime, iar copitele sale sunt încă intacte, precum și mici fire de păr care sunt vizibile în interiorul nărilor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un proiect secret al armatei americane din timpul Războiului Rece a descoperit fosile ciudate în solul înghețat din Groenlanda

Aligatorii dintr-un stat american s-au transformat în „înghețată pe băț” din cauza valului de frig

Un pui vechi de 57.000 de ani, cel mai complet specimen de lup din Epoca de Gheață descoperit până acum

Opt trupuri îngheţate de peste 500 de ani, cele mai bine conservate mumii nord-americane. Un bebeluş a fost îngropat de viu

Articolul „Înghețate în timp”: Creaturi preistorice remarcabile rămase blocate în gheață apare prima dată în Descopera.

Articol original

Execuţia ruşinoasă care a încheiat domnia ultimului ţar al Rusiei

Nicolae al II-lea a abdicat în 1917 şi a fost ţinut prizonier de către bolşevici în perioada care a urmat Revoluţiei din Octombrie.

Citeşte şi Cum vrea Rusia să inventeze teleportarea. ”Pare ceva fantastic astăzi”

 

Citeşte şi Un joc inspirat de catastrofa de la Cernobîl face furori în rândul intelectualilor din Rusia

Ţarul, alături de ţarina Alexandra, împreună cu copiii lor: Olga, Tatyana, Maria, Alexei şi Anastasia, au fost executaţi în subsolul unui case de lângă oraşul Ekaterinburg.

Faptul că rămăşiţele ţareviciului Alexei şi ale surorii sale Maria nu au fost descoperite în primă fază a amplicat zvonuri conform cărora cei doi ar fi reuşit să supravieţuiască masacrului.

Rămăşiţele celor doi au fost descoperite în 2007, iar un an mai târziu, testele ADN au demonstrat că erau într-adevăr ultimii copii ai familiei Romanov.

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 17 iulie:

1821 – Teritoriul Floridei este cedat Statelor Unite de către Spania.

1867 – S–a născut dr. Dimitrie Gerota, celebru chirurg, membru corespondent al Academiei Române. (m. 3 martie 1939).

1917 – Familia regală a Marii Britanii adoptă numele de Windsor.

1945 – A avut loc Conferinţa de la Potsdam: Şefii de stat şi de guvern ai SUA, Marii Britanii şi URSS s-au întâlnit pentru a reglementa situaţia postbelică în Europa.

1947 – Parlamentul hotărăşte ridicarea imunităţii parlamentare unui număr de 6 deputaţi ai PNŢ: Iuliu Maniu, Aurel Leucutia, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazar si Gr. Niculescu-Buzesti, care sunt arestaţi, fiind acuzaţi de o încercare de răsturnarea regimului.

1996 – Camera Reprezentanţilor a Congresului Statelor Unite ale Americii a aprobat o lege ce prevedea acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pe bază permanentă pentru România.

1997 – Parlamentul unicameral al Ucrainei – Rada Supremă – a ratificat Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina.

1998 – Rămăşiţele ţarului Nicolae al II-lea şi cele ale familiei sale sunt înhumate.

2001 – Preşedintele iugoslav Voislav Koştuniţa l-a desemnat pe muntenegreanul Dragisa Pesici să formeze noul guvern iugoslav.

2003 – Primul detaşament al Batalionului 811 Infaterie Dej a ajuns la Basra, în Irak, cu misiunea de a participa la faza a patra de stabilizare şi reconstrucţie a Irakului, în cadrul operaţiunii „Antica Babilonia”.

2003 – A încetat din viaţă „Regina Salsa”, cântăreaţa de orgine cubaneză Celia Cruz.

2007 – Formaţia Rolling Stones a concertat la Bucureşti.

2012 – A încetat din viaţă cercetătorul ceh Antonin Holy, care a jucat un rol central în crearea primelor medicamente împotriva HIV şi SIDA (n. 1 september 1936).

Articolul Execuţia ruşinoasă care a încheiat domnia ultimului ţar al Rusiei apare prima dată în Descopera.

Articol original

Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri

Cu zeci de mii de ani în urmă, oamenii trăiau în peșteri și le explorau în moduri diferite față de cum o facem noi în ziua de astăzi. Poate că strămoșii noștri nu aveau lanterne moderne, însă asta nu înseamnă că locuiau în beznă totală.

Pentru a încerca să afle mai multe despre viața antică din peșteri, de la picturi rupestre la socializare, o echipă de cercetători a reprodus trei tipuri comune de tehnici antice de iluminat: torțe, lămpi cu grăsime animală și căminuri pentru foc (sau șemineuri).

Toate aceste trei tehnici erau folosite în Paleoliticul superior, începând cu 50.000 de ani în urmă. Oamenii de știință au explorat efectele surselor de iluminare în peștera Isuntza 1 din Spania.

Lumina determină percepția împrejurimilor și activitățile umane

„Oamenii au nevoie de lumină pentru a ajunge în părțile întunecate ale peșterilor, iar vizitele lor în acele locuri depind de caracteristicile fizice ale sistemelor de iluminare. Intensitatea luminozității, raza de acțiune, tipul de radiație și culoarea temperaturii luminii determină percepția împrejurimilor și activitățile umane de la interior (explorare sau activități artistice)”, au scris cercetătorii.

Cercetătorii s-au echipat cu opt tipuri de lumină bazate pe artefacte arheologice: cinci torțe făcute din iederă, ienupăr, stejar, mesteacăn și rășină de pin, două lămpi din piatră care ardeau grăsime animală, și un mic șemineu static confecționat din lemn de ienupăr și stejar.

Torțele au părut să funcționeze cel mai bine pentru explorarea și deplasarea prin peșteră. Torțele produceau lumină timp de 41 de minute, ceea ce este rezonabil, împrăștiau lumina în toate direcțiile și puteau fi reaprinse cu ușurință. Cu toate acestea, torțele au produs cel mai mult fum.

Ce tehnică de iluminare a funcționat cel mai bine?

Lămpile cu grăsime au funcționat cel mai bine pentru iluminarea spațiilor mici pentru perioade îndelungate de timp, arzând timp de peste o oră fără prea mult fum. Totuși, lumina lor nu ajunge prea departe, scrie Science Alert.

Cât despre șemineu, focul a trebuit să fie stins după 30 de minute din cauza fumului produs. Însă, căminul pentru foc a iluminat pe o distanță de 6,6 metri. Focul ar trebui să fie situat într-un loc cu ventilație bună, au spus cercetătorii.

Așadar, aceste experimente ne oferă detalii inedite despre constrângerile cu care se confruntau oamenii din Paleoliticul superior atunci când trebuiau să exploreze tuneluri, să trăiască în peșteri întunecate și să creeze artă rupestră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un reputat astronom avertizează că un experiment științific eșuat ar putea distruge întreaga galaxie

Geologul care a electrocutat un cadavru într-un experiment de „readucere la viață”

Experimentul sinistru cu prizonieri din timpul gripei spaniole

Experimentul Pitești, încercarea de dezumanizare și distrugere a personalității umane

Articolul Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri apare prima dată în Descopera.

Articol original

O specie necunoscută de oameni a fost descoperită în Israel

Oamenii de știință au dezgropat rămășițe craniene fosilizate aparținând unei populații de hominizi arhaici necunoscută anterior, pe care au denumit-o Homo Nesher Ramla. Descoperirea a fost făcută în Israel.

Prezentând o combinație de trăsături ale oamenilor de Neanderthal și ale celor arhaici, acest grup de hominizi care au trăit în Levant ar putea modifica una dintre cele mai vechi ipoteze legate de „arborele nostru genealogic” și ar face lumină asupra originilor neanderthalienilor.

Mult timp s-a crezut că neanderthalienii, o specie dispărută sau o subspecie de oameni arhaici care au trăit în Eurasia până acum aproximativ 40.000 de ani, au apărut și au prosperat în Europa cu mult înainte de sosirea oamenilor moderni.

Dovezile genetice recente pun la îndoială această teorie, sugerând existența unui grup necunoscut din afara Europei care ar fi putut juca un rol important în apariția neanderthalienilor.

În două studii comune (aici și aici), publicate în revista Science, cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv și Universitatea Ebraică din Ierusalim susțin că descoperirea grupului Homo Nesher Ramla ar putea fi „veriga lipsă”.

Rămășițe ale unei specii umanoide necunoscute

Într-un sit din apropierea orașului Ramla, arheologii au descoperit rămășițe parțiale dintr-un craniu fosilizat ce aparținea unui membru al genului Homo. Descoperirea a inclus o parte din craniu, o parte din maxilare și câțiva dinți, precum și oase de animale și unelte de silex.

Punerea laolaltă a rămășițelor umane, alături de o analiză aprofundată, a dezvăluit că craniul aparținea unui membru necunoscut al genului Homo care probabil prezenta trăsături similare atât cu neanderthalienii (în special dinții și maxilarele), cât și cu arhaicul Homo sapiens (în special craniul).

Cercetătorii care au făcut descoperirea, precum și analizele ulterioare susțin că este vorba de o nouă specie umanoidă care a trăit în Levant în urmă cu între 400.000 și 120.000 de ani.

„Descoperirile arheologice asociate cu fosilele umane arată că Homo Nesher Ramla deținea tehnologii avansate de producere a uneltelor din piatră și, cel mai probabil, a interacționat cu Homo sapiens local”, a afirmat dr. Yossi Zaidner, autor al studiului de la Institutul de Arheologie al Universității Ebraice.

Nu ne-am imaginat niciodată că, alături de Homo sapiens, un Homo arhaic cutreiera zona atât de târziu în istoria omenirii”, a adăugat el.

Homo Nesher Ramla ar fi strămoșii altor specii

Oamenii de știință care au făcut aceste cercetări sunt convinși că Homo Nesher Ramla au fost probabil strămoșii altor specii de hominizi, unii membri ai grupului migrând în Europa, unde au evoluat în cele din urmă în neanderthali. Alții se pare că ar fi migrat în Asia, unde s-au stabilizat ca o populație arhaică a genului Homo.

Mai mult, este posibil ca multe dintre fosilele umane arhaice neobișnuite descoperite anterior în Israel, care i-au derutat pe antropologi ani de zile, să fi aparținut, de asemenea, acestui grup Nesher Ramla nou descoperit.

Înainte de aceste noi descoperiri, majoritatea cercetătorilor credeau că neanderthalienii sunt o „poveste europeană ”, în care grupuri mici de neanderthalieni erau forțați să migreze spre sud pentru a scăpa de ghețari, unii ajungând în Țara Israelului în urmă cu aproximativ 70.000 de ani”, a explicat profesorul Israel Hershkovitz de la Departamentul de Anatomie și Antropologie al Universității din Tel Aviv, citat de IFL Science.

„Fosilele Nesher Ramla ne fac să punem la îndoială această teorie, sugerând că strămoșii neanderthalienilor europeni au trăit în Levant încă de acum 400.000 de ani, migrând în mod repetat spre vest, în Europa, și spre est, în Asia. Descoperirile noastre susțin faptul că faimoșii neanderthalieni din Europa de Vest sunt doar rămășițele unei populații mult mai numeroase care a trăit aici în Levant și nu invers”, a mai spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Top 10 specii de hominizi care au dispărut de-a lungul timpului

O nouă specie de hominizi, descoperită pe o insulă din arhipelagul Indoneziei – FOTO+VIDEO

Un studiu recent a dezvăluit ce unealtă foloseau neanderthalienii pentru a-și curăța dinții

Neanderthalienii au dispărut din Europa mult mai devreme decât se credea

Articolul O specie necunoscută de oameni a fost descoperită în Israel apare prima dată în Descopera.

Articol original

14 urmași din prezent ai lui Leonardo Da Vinci, descoperiți în urma cercetării ADN-ului geniului Renașterii

Italianul Leonardo da Vinci a fost o personalitate polivalentă și omul Renașterii prin excelență. A fost pictor, arhitect, teoretician și om de știință cunoscut nu doar pentru operele sale de artă, ci și pentru caietele sale pline de invenții.

În cadrul unui proiect derulat pe mai mulți ani s-a studiat arborele genealogic al lui Leonardo da Vinci, pe baza presupusului său ADN, astfel că au fost descoperiți cel puțin 14 descendenți din prezent, potrivit unei lucrări publicată în revista Human Evolution.

Scopul proiectului a fost să confirme dacă rămășițele descoperite în Castelul Amboise, despre care se crede că aparțin geniului Renașterii, sunt ale lui Leonardo.

Cercetarea ar putea continua și în privința analizei genomului geniului Renașterii, precum și al descendenților lui, pentru a înțelege dacă există asociații genetice cu talentele sale incredibile și acuitatea vizuală.

Majoritatea urmașilor din prezent trăiesc în locul de baștină al lui Leonardo da Vinci

Studiul a indentificat 14 urmași de sex masculin ai lui Leonardo da Vinci, cu vârste cuprinse între un an și 85 de ani. Toți trăiesc în prezent în Toscana, majoritatea în orașul Vinci, de unde provenea familia pictorului italian.

Aceștia se adaugă celorlalți 35 de descendenți cunoscuți, atât bărbați, cât și femei, care fuseseră identificați într-o cercetare realizată în 2016, potrivit IFL Science.

Filă din caietele cu invenții ale lui Leonardo da Vinci / Credit foto: shutterstock

Noul grup este alcătuit din persoane care au același cromozom Y. Acest cromozom nu pare să se schimbe timp de aproximativ 25 de generații. Astfel, cercetătorii au putut să se întoarcă de la Michele da Vinci, strămoș al lui Leonardo, până la însuși Leonardo, de la a șasea generație până la a 21-a generație de descendenți vii.

Niciunul dintre aceștia nu sunt urmași direcți ai lui Leonardo, care nu a avut copii. Tatăl său a fost însă un aventurier, astfel că „omul Renașterii” a avut cel puțin 22 de frați vitregi. Descendenții lor au fost acum urmăriți, astfel că a putut fi realizat cel mai complet arbore genealogic al familiei da Vinci de-a lungul a 690 de ani.

Următorul pas va fi să se confirme dacă rămășițele de la Castelul Amboise sunt într-adevăr ale lui Leonardo da Vinci.

Vă recomandăm să citiți și:

O lume ascunsă de bacterii și fungi, descoperită pe operele de artă ale lui Leonardo da Vinci

Inginerii MIT au demonstrat că podul proiectat de către Leonardo da Vinci pentru sultanul Baiazid al II-lea ar fi rezistat

Leul mecanic proiectat de către Leonardo da Vinci a fost reconstruit

Maşinile de război ale lui Leonardo Da Vinci care erau cu mult înaintea timpului său. Geniul italian şi-a sabotat probabil propriile invenţii pentru a nu fi folosite în război

Articolul 14 urmași din prezent ai lui Leonardo Da Vinci, descoperiți în urma cercetării ADN-ului geniului Renașterii apare prima dată în Descopera.

Articol original

Descoperire impresionantă într-un lac finlandez

Un baston din lemn sculptat în formă de șarpe a fost descoperit într-un sit preistoric de lângă orașul Järvensuo, în sud-vestul Finlandei.

Datarea lemnului cu radiocarbon a indicat că obiectul a fost realizat cel mai probabil în neoliticul târziu, cca. 2471-2291 î.e.n.

Descoperirea este unică în evidențele arheologice; cel mai apropiat artefact comparabil în ceea ce privește designul și vechimea este o mică figurină din lut găsită la o distanță de 96 de kilometri, în anii 1960.

Situl Järvensuo 1 a fost descoperit din greșeală, în timpul excavării unor șanțuri în anii 1950, pe malul sudic al lacului Rautajärvi. Prima descoperire în el a fost o paletă din lemn, datată ca provenind din perioada 3331–2462 î.Hr.

Decenii mai târziu au fost făcute alte descoperiri preistorice, inclusiv o lingură cu mâner sculptat în formă de cap de urs. Lingura a fost găsită conservată în solul îmbibat cu apă.

Cea mai mare parte a Finlandei are un sol extrem de acid, care produce rămășițe organice, astfel încât zonele umede, amenințate de activitățile de drenaj și extracție a turbei, sunt o resursă arheologică prețioasă.

La 35 de ani după ultimele săpături, în 2020 au început noi excavări în zonă. Excavările au scos la iveală o stratigrafie care se întinde până acum 5.000 de ani, incluzând faze ale activității umane.

Toiagul unui șaman

Șarpele din lemn a fost dezgropat vara trecută, într-un strat de turbă la doi metri adâncime. Are o lungime de 53 de centimetri și o grosime de 3 centimetri în cel mai lat punct. A fost sculptat dintr-o singură bucată de lemn. Deși are o suprafața netedă, fără ornamente, a fost realizat cu mare pricepere, evidențind un gât subțire care duce la un cap ridicat, plat, cu gura deschisă.

Deși șerpii nu sunt o temă obișnuită în arta neolitică a Europei de Nord, există câteva sculpturi în stâncă și picturi care descriu șerpi, inclusiv unul cu gura deschisă, potrivit History Blog. Cel puțin două picturi rupestre preistorice din Finlanda prezintă un om care susține un baston curbat care amintește de piesa Järvensuo.

Arta rupestră antică din Finalanda și nordul Rusiei are repezentări ale figurilor umane care par să țină în mâini șerpi, despre care se cred că ar fi șamani în timpul unor ritualuri sacre în care se foloseau toiaguri din lemn sculptate pentru a arăta precum aceste reptile.

„Se pare că există o anumită legătură între șerpi și oameni”, a afirmat Antti Lahelma, arheolog de la Universitatea din Helsinki.

„Ne duce cu gândul la șamanismul nordic al perioadei istorice, în care șerpii aveau un rol spiritual special ca animale ajutătoare ale șamanului. Chiar dacă diferența de timp este imensă, posibilitatea unei astfel de continuități este tentantă”, a mai spus arheologul.

O scurtă lucrare în care este descrisă descoperirea toiagului în formă de șarpe a fost publicată în revista Antiquity.

Vă recomandăm să citiți și:

Britanicii au dezlegat misterul unui cod SECRET preistoric. FOTO

Necunoscuta şi nebuneasca aventură mongolă a Baronului von Ungern

Exorcismul – la limita ratiunii

Uluitoarele profetii ale inteleptilor triburilor Hopi

Articolul Descoperire impresionantă într-un lac finlandez apare prima dată în Descopera.

Articol original

Morții din Europa medievală nu erau lăsați să se odihnească după îngropare

Pentu mulți morți din Europa, de la începutul Evului Mediu, îngroparea nu era similară cu sfârșitul. Descoperiri arheologice au sugerat că o proporție surprinzătoare de morminte din Europa, din secolele V – VIII d. Hr., au fost redeschise la scurt timp după înmormântarea defuncților.

Anterior s-a crezut că aceștia au fost victimele tâlharilor de morminte, însă acum se crede că în realitate au fost dovada unor ritualuri mortuare.

„De peste o sută de ani, arheologii din multe țări europene au descoperit morminte din perioada medievală timpurie care par să fi fost jefuite la scurt timp după înmormântare”, a declarat dr. Alison Klevnäs de la Universitatea din Stockholm, care a condus noua cercetare.

„Dar, de-a lungul deceniilor, mulți arheologi și-au dat seama că se întâmplă ceva ciudat”, a mai spus ea, citată de IFL Science.

Inclusiv morminte din Transilvania au fost deranjate

Într-un nou studiu, publicat în revista Antiquity, cercetătorii de la Universitatea Stockholm din Suedia, Academia de Științe din Austria și Universitatea Leiden din Olanda au identificat sute de morminte din zeci de cimitire din Europa, din Transilvania până în Anglia, care au fost redeschise.

Întrucât mormintele păreau să fi fost deschise și deranjate înainte ca trupurile să se descompună complet, s-a sugerat că au fost jefuite la scurt timp după îngroparea morților.

Motivul din spatele acestei practici ciudate (cel puțin pentru noi cei care trăim în secolul XXI) a variat probabil de la o regiune la alta, fiind influențat de tradițiile fiecărei culturi.

Totuși, cercetătorii consideră că mormintele au fost deschise pentru a îndepărta anumite obiecte, pentru a îndepărta anumite părți ale corpurilor sau pentru a manipula cadavrele.

Deși practica rămâne relativ rară, cercetătorii au găsit dovezi persistente ale cadavrelor dezgropate și ale craniilor lor îndepărtate sau rearanjate. Într-un caz deosebit de special, autorii studiului au identificat un mormânt din Bavaria care a fost redeschis cu scopul de a fi adăugat și corpul unui câine (cel mai probabil mort).

Mormintele nu au fost jefuite

În ceea ce privește eliminarea obiectelor din mormânt, cercetătorii nu consideră că a fost o jefuire a mormintelor, deoarece majoritatea obiectelor ar fi fost într-o stare atât de proastă atunci când au fost recuperate încât utilizarea lor practică era extrem de redusă, la fel și valoarea economică. Este posibil să fi fost recuperate ca un fel de mică amintire de la cei decedați.

Deși trebuie specificat clar că este neclar motivul redeschiderii acestor morminte înainte de descompunerea cadavrelor, cercetătorii susțin că practica a fost în general pozitivă, cel mai probabil fiind o modalitate prin care oamenii se puteau împăca cu moartea celor dragi sau a membrilor comunității.

„Jefuirea mormintelor pare un act negativ, dar de fapt pare a fi pozitivă aici. Oamenii au continuat să îngroape morții în cimitire, dincolo de evenimentele repetate de redeschidere a mormintelor”, a spus dr. Klevnäs.

Cercetătoarea a afirmat că unele cimitire în care a existat practica redeschiderii mormintelor au fost utilizate mai mult timp decât cele în care „morții au fost lăsați în pace”.

Vă recomandăm să citiți și:

Beneficiile sacrificiilor umane au fost calculate pentru prima dată. ”Au ajutat la apariţia a ceea ce avem astăzi” FOTO

Cine erau imigranţii misterioşi ai Romei? O descoperire care dovedeşte ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani

Camera SECRETĂ unde preoţii antici din Peru sacrificau femei şi le ”beau sângele”. FOTO+VIDEO

O descoperire bizară făcută în Turcia derutează oamenii de ştiinţă. A fost ”ascunsă” secole într-un subsol – FOTO

Articolul Morții din Europa medievală nu erau lăsați să se odihnească după îngropare apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un nou studiu susține că dinozaurii erau predispuși extincției cu mult înainte de impactul asteroidului

După ce au dominat planeta timp de peste 170 de milioane de ani, dinozaurii non-aviari au fost brusc șterși de pe fața Pământului în urma impactului unui asteroid uriaș care a lovit peninsula Yucatán (în America Centrală) în urmă cu 66 milioane de ani.

Coliziunea a declanșat o cascadă de devastare ecologică, reziduurile din atmosferă blocând lumina solară. Temperaturile de la suprafața Terrei au scăzut drastic, iar animalele au pierit. Cel puțin, asta este ceea ce paleontologii cred că s-a întâmplat.

Deși dovezile pentru acest impact de la sfârșitul Cretacicului sunt incontestabile, dezbaterea din comunitatea paleontologică a continuat, savanții întrebându-se dacă extincția dinozaurilor a fost abruptă sau graduală.

Extincțiile coincid într-adevăr cu o perioadă de schimbare ecologică de termen lung, în mare parte rezultatul descompuneri continue a supercontinentelor Laurasia și Gondwana. Nivelul crescut al mărilor, clima mai rece, răspândirea noilor habitate, precum și activitatea vulcanică, toate acestea ar fi putut juca un rol semnificativ în evenimentul de extincție în masă.

Diversitatea dinozaurilor a început un declin cu 10 milioane de ani înainte de impactul asteroidului

Până acum, analizele fosilelor nu au oferit dovezi convingătoare a unui declin în speciile de dinozaur înainte de extincție. Un studiu din 2016 a provocat ideea unei extincții bruște, însă concluzia s-a dovedit a fi discutabilă.

Acum, un nou studiu a oferit dovezi adiționale pentru ipoteza că dinozaurii non-aviari erau deja în pragul extincției înainte de evenimentele cataclismice ce au urmat impactului asteroidului.

Cercetătorii au analizat 1.600 de fosile de dinozauri pentru a evalua speciația și rata extincției a șase familii majore de dinozauri: Ankylosauridae, Ceratopsidae, Hadrosauridae, Dromaeosauridae, Troodontidae și Tyrannosauridae.

Oamenii de știință au descoperit că diversitatea dinozaurilor non-aviari a început un declin cu aproximativ 76 milioane de ani în urmă, adică 10 milioane de ani înainte de impactul asteroidului. Aceștia sugerează că declinul este legat de ratele crescute de extincție a speciilor mai vechi, care ar fi dus lipsă de noutate evolutivă și nu puteau să se adapteze la condițiile schimbătoare ale mediului.

„Perioadele mai reci duceau la extincții accentuate”

„Aceste rezultate sugerează că perioadele mai calde favorizau diversificarea dinozaurilor în timp ce perioadele mai reci duceau la extincții accentuate”, au mai scris autorii studiului, potrivit Science Alert.

„O explicație fiziologică pentru extincția declanșată de perioada de răcire ar putea fi ipoteza că, dacă determinarea sexului la dinozauri este dependentă de temperaturi, la fel ca în cazul crocodililor și țestoaselor, schimbarea sexului de către embrioni ar fi contribuit la pierderea diversității cu o climă globală rece la sfârșitul Cretacicului”, au adăugat cercetătorii.

În concluzie, datele incluse în noul studiu sugerează că extincția finală a dinozaurilor nu ar fi putut să fie atribuită exclusiv unui impact masiv de asteroid.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Urme de pași ale ultimilor dinozauri care au pășit pe teritoriul Marii Britanii, descoperite de cercetători

Mozazaurii, prădătorii feroce de pe vremea dinozaurilor care dominau oceanele

O descoperire fără precedent. Acestea sunt primele dovezi clare că dinozaurii își cloceau ouăle

Bebelușii de la T. Rex și alți dinozauri carnivori se nășteau pregătiți să vâneze

Articolul Un nou studiu susține că dinozaurii erau predispuși extincției cu mult înainte de impactul asteroidului apare prima dată în Descopera.

Articol original

Amuletă antică pentru protecție împotriva deochiului și a demonilor, redescoperită după 40 de ani

O amuletă din bronz inscripționată cu numele lui Dumnezeu și simboluri magice pentru protecție împotriva demonilor și a deochiului a fost predată autorităților după ce a fost dezgropată în nordul Israelului în urmă cu 40 de ani.

Amuleta, care ar fi fost purtată în trecut atașată la un colier, ar data din urmă cu 15.000 de ani, din timpul perioadei bizantine, potrivit Autorității pentru Antichități din Israel (IAA). La acea vreme, regiunea era sub conducerea Imperiului Roman de Răsărit, care mai era cunoscut și drept Imperiul Bizantin după Bizanțiu sau Bizanț, denumirea orașului în care era situat (până la acea vreme Bizanțiu devenise deja Constantinopol, iar în ziua de astăzi este Instabul).

Deși amuleta este inscripționată cu litere grecești, acestea arată numele evreiesc pentru Dumnezeu: I A W Θ, o formă a numelui „Yahweh”.

„Până și evreii din acea perioadă purtau amulete de acest tip pentru protecție împotriva deochiului”

Arheologii au găsit amuleta din bronz, care are o lungime de aproximativ 8 centimetri și o lățime de 1,5 centimetri, în apropiere de situl unei sinagogi din Arbel, la vest de Marea Galileei. Locul descoperirii și inscripția sugerează că amuleta ar fi fost purtată de cineva care era evreu, în ciuda originilor sale religioase, a explicat Eitan Klein, arheolog la IAA.

„Deși istoricii identifică în general purtătorii acestor amulete drept creștini sau gnostici, faptul că amuleta a fost găsită într-o așezare evreiască care conținea o sinagogă în secolele V și VI e.n. ar putea indica faptul că până și evreii din acea perioadă purtau amulete de acest tip pentru protecție împotriva deochiului și a demonilor”, a spus Klein.

Amuleta ar putea data de la sfârșitul perioadei talmudice

Amuleta a fost descoperită la situl așezării antice evreiești Arbel în urmă cu 40 de ani de către un membru fondator al unui moshav din apropiere, un tip de comunitate cooperativă agricolă stabilită de pionierii israelieni în anii 1920, potrivit Live Science.

Amuleta ar putea data de la sfârșitul perioadei talmudice din istoria evreiască, atunci când teologia tradițională și legile evreiești erau formalizate în colecția de lucrări scrise cunoscută drept Talmud. Klein a mai precizat că sinagoga de la Arbel era adesea menționată în izvoarele istorice din acea perioadă

Vă mai recomandăm să citiți și:

Descoperiri uimitoare în „Peștera Ororilor”. Un pergament biblic, mumia unui copil și cel mai vechi coș din lume

Fragmente rare din textile purpurii de pe vremea regilor biblici, descoperite pentru prima oară în Israel

Un tezaur impresionant de artefacte furate, descoperit în urma raziilor desfășurate în Israel

O piatră inscripționată cu mesajul „Hristos, născut de Maria”, descoperită de arheologii din Israel

Articolul Amuletă antică pentru protecție împotriva deochiului și a demonilor, redescoperită după 40 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

Identitatea unui soldat român ucis în Al Doilea Război Mondial, stabilită după zeci de ani

Un delegat al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iași a predat aparținătorilor rămășițele pământești ale unui militar român ucis în Al Doilea Război Mondial, ale cărui oseminte au fost descoperite în 2016 de către persoane civile în comuna Ciurea din județul Iași.

Potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a descoperirii din 2016, o echipă formată din procurori militari criminaliști, polițiști și legiști a efectuat cercetarea la fața locului, fiind identificate obiecte de uz militar și oseminte omenești, la adâncimi de circa 0,05 m – 0,20 m.

De asemenea, în cauză au fost audiate persoane din comuna Ciurea, s-au obținut documente de arhivă care au probat desfășurarea unor operațiuni militare în primăvara–vara anului 1944, în zona comunei Ciurea, și s-a dispus efectuarea mai multor expertize (criminalistică, balistică și medico-legală antropologică).

„Expertiza criminalistică a stabilit că un obiect metalic ridicat de la fața locului este o plăcuță de identificare militară de fabricație germană cu inscripția: ‘MATR 129 CTG 1944’ și ‘REG 108 YM’, cercetările efectuate indicând faptul că plăcuța s-a aflat în dotarea Armatei Române iar posesorul acesteia a fost soldatul (r) Botezan Panfilie, născut la 1 februarie 1922 în comuna Sânbenedic din județul Alba, luat în evidența Centrului Militar Județean Alba la data de 2 aprilie 1943 și dat dispărut în 1944 în luptele de pe raza județului Iași”, se arată în comunicat.

Soldat la Batalionul 8 Vânători de Munte al Regimentului 108

Soldatul Botezan Pamfilie a fost mobilizat la 20 septembrie 1943 la Batalionul 8 Vânători de Munte al Regimentului 108. Acesta a plecat în misiune în zona de operații a batalionului la 24 aprilie 1944, iar la 27 august 1944 a fost declarat căzut în luptele de la Iași.

Conform procurorilor, la finalizarea cercetărilor s-a dispus o soluție de clasare, stabilindu-se că decesul a survenit în timpul operațiunilor militare, în care s-a folosit artileria.

După finalizarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Iași a efectuat demersurile necesare pentru înhumarea militarului.

„Predarea osemintelor s-a realizat la cimitirul din comuna Fărău, județul Alba, în prezența autorităților locale și județene, militare și civile și a locuitorilor din comună”, au mai transmis reprezentanții Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Mediafax.

Articolul Identitatea unui soldat român ucis în Al Doilea Război Mondial, stabilită după zeci de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

17 schelete romane antice, decapitate, îi contrariază pe arheologi

Un număr de 17 schelete, decapitate de aproximativ 1.700 de ani, au fost descoperite în trei cimitre romane din Cambridgeshire, în Marea Britanie.

Arheologii care au excavat situl cred că oamenii au fost executați pentru că au încălcat legile romane. Cu toate acestea, alți specialiști din afara cercetării și-au exprimat opinii diferite despre această explicație.

Cele trei cimitire excavate la ferma Knobb din Cambridgeshire conțin rămășițete a 52 de persoane, dintre care 17 decapitate – nouă bărbați și opt femei. Toți cei decapitați aveau vârste de peste 25 de ani în momentul morții, au raportat cercetătorii într-o lucrare publicată în revista Britannia.

În multe cazuri, capetele persoanelor decapitate erau îngropate alături de picioare, iar în locul unde ar fi trebuit să fie capul era pus un vas din ceramică. Totodată, unele dintre cadavre au fost înhumate cu fața în jos.

Pedepsele capitale au crescut dramatic în secolele III – IV

Cercetătorii cred că este vorba de persoane executate. Ei au menționat că numărul infracțiunilor capitale pe baza dreptului roman a crescut dramatic în secolele al III-lea și al IV-lea, exact în perioada în care aceste schelete au fost îngropate.

Dovezile arheologice au sugerat că armata romană a folosit ferma Knobb ca centru de aprovizionare și că ar fi pedepsit cu asprime orice infracțiune.

„Pe parcursul secolelor al III-lea și al IV-lea, sancțiunile prevăzute de legea romană au crescut constant. Numărul infracțiunilor pedepsite prin condamnare la moarte a crescut de la 14 la începutul secolului al III-lea la aproximativ 60, până la moartea lui Constantin, în 337 d.Hr”, au notat cercetătorii. Grija pentru securitatea Imperiului Roman a fost unul dintre motivele creșterii numărului pedepselor capitale, au precizat aceștia.

În secolele III și IV, în Imperiul Roman, s-au înregistrat numeroase războaie civile, mai mulți oameni luptându-se adesea pentru titlul de împărat. În plus, atacurile așa-numiților „barbari” reprezentau o preocupare majoră la acea vreme.

Îngropați conform ritualului

În ciuda faptului că este posibil să fi fost executați, indivizii au fost îngropați cu vase de ceramică și, în unele cazuri, puși în sicrie, conform tradiției.

„O femeie decapitată avea, de departe, cea mai bogată colecție de bunuri funerare, fiind înmormântată cu două vase și un colier de mărgele”, a declarat Isabel Lisboa, arheologul care a condus săpăturile.

Legea romană prevedea că familia și prietenii puteau cere returnarea trupului celui executat pentru a fi înmormântat, notează Live Science. Aceasta ar putea explica de ce în mormintele celor decapitați au fost găsite bunuri funerare.

Persoanele executate nu erau probabil sclavi, deoarece „sclavii nu aveau nici un statut” și probabil că nu ar fi fost înmormântați separat, cu atât mai puțin să fie puși în sicrie cu bunuri funerare.

Controverse privind decapitarea

Alți specialiști care nu au fost implicați în cercetare sunt sceptici că acești indivizi au fost executați în baza dreptului roman.

„Ceea ce știm despre locurile de execuții romane sugerează că se aflau în principal în orașe, se făceau ca un spectacol public cu scopul de descurajare”, a declarat Simon Cleary, profesor emerit de arheologie romană la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie. El a atras atenția că ferma Knobb nu se afla în apropierea niciunui oraș.

Totodată, o lege dată de un împărat de la Roma era greu de aplicat într-o locație îndepărtată, precum Britannia. Cleary a adăugat că este posibil ca acești oameni să fi fost decapitați, însă nu în baza legilor romane.

Alți cercetători, care nu au fost implicați în studiu, au susținut că este posibil ca acești indivizi să fi fost executați în conformitate cu dreptul roman.

„Execuția oficială pare cea mai bună explicație pentru cazurile de la ferma Knobb”, a spus Judith Evans Grubbs, profesor de istorie romană la Universitatea Emory din Atlanta.

„Execuțiile oficiale ar fi fost efectuate sub autoritatea guvernatorului provincial, nu a justiției locale, și ar reflecta mai degrabă ideile imperiale despre criminalitate decât cele locale”, a adăugat Grubbs.

Ea a menționat că femeile din Imperiul Roman erau adesea acuzate de vrăjitorie și adulter, ambele fiind considerate infracțiuni capitale de către romani.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum Imperiul Roman a putut deveni puternic cu ajutorul imigranţilor

El a fost cel mai bine platit atlet in Imperiul Roman

Pe vremea Imperiului Roman, Mediterana a fost mai caldă decât în orice altă perioadă

Cinci lucruri mai puţin cunoscute despre Hannibal, cel mai mare inamic al Imperiului Roman

Articolul 17 schelete romane antice, decapitate, îi contrariază pe arheologi apare prima dată în Descopera.

Articol original

Kim Ir-sen, fondatorul și „președintele etern” al Coreei de Nord

Kim Ir-sen, născut la data de 15 aprilie 1919, a fost liderul comunist al Coreei de Nord de la fondarea statului, în 1948, și până la moartea sa la data de 8 iulie 1994.

Kim Ir-sen a fost prim-ministrul țării din 1948 și până în 1972, secretar general al Partidului Muncitorilor din Coreea începând cu 1949, precum și șef de stat începând cu 1972.

Atunci când Japonia a anexat Coreea în 1910, Kim Ir-sen era doar un copil, iar părinții săi au fost printre numeroșii coreeni care au fugit în Manciuria pentru a scăpa de ocupația japoneză. Kim Ir-sen a urmat cursurile unei școli în Manciuria și s-a alăturat unui grup de tineri comuniști în timpul studenției.

Kim Ir-sen a fost trimis în Uniunea Sovietică pentru instruire militară și politică

Kim Ir-sen a fost arestat și închis pentru activitățile sale alături de membrii grupului între 1929 și 1930. După eliberarea din închisoare, Kim Ir-sen s-a alăturat unui grup de gherilă coreean împotriva ocupației japoneze cândva în anii 1930, adoptând atunci și numele unui legendar luptător de gherilă coreean. Kim Ir-sen a fost observat de autoritățile militare sovietice, care l-au trimis în Uniunea Sovietică pentru instruire militară și politică. Acolo, Kim Ir-sen s-a alăturat Partidului Comunist.

Statuile liderilor nord-coreeeni Kim Ir-sen și Kim Jong-il, tată și fiu, în Phenian. Credit foto: Hepta

După ce a luptat împotriva japonezilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Kim Ir-sen s-a întors în Coreea de Nord, sub ocupația sovieticilor, ca un erou. Cu susținerea sovieticilor, Kim Ir-sen a acumulat rapid putere politică, iar la începutul anului 1950 s-a simțit îndeajuns de puternic încât să unifice Coreea cu forța. La data de 25 iunie 1950, Kim Ir-sen a invadat Coreea de Sud și așa a început Războiul coreean.

Kim Ir-sen, declarat „președintele etern” al Coreei de Nord

„Juche”, doctrina politică dezvoltată de Kim Ir-sen ale cărei principii sunt suveranitatea politică, independența economică și autonomia militară, a devenit principiul de bază pentru societatea austeră și deosebit de militarizată din Coreea de Nord și pentru fondarea cultului personalității din jurul familiei Kim.

Declarat „președintele etern” al Coreei de Nord la scurt timp după moartea sa, lui Kim Ir-sen îi este atribuit un statut demn de zeu în rândul cetățenilor nord-coreeni, scrie Britannica.

După moartea lui Kim Ir-sen în 1994, o perioadă de doliu național a fost anunțată. Peste 1 milion de oameni au împânzit străzile capitalei Phenian pentru a vedea procesiunile funerare ale liderului comunist. Trupul îmbălsămat al lui Kim Ir-sen a fost depus la Palatul Soarelui Kumsusan din Phenian.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De unde provin resursele financiare ale Coreei de Nord? Secretele Biroului 39, mina de aur a lui Kim Jong Un

Un deputat sud-coreean acuză Coreea de Nord că ar fi construit submarine cu sisteme balistice

Kim Jong Un sfidează sancțiunile internaționale. Coreea de Nord are un profit de milioane de dolari anual

Sora lui Kim Jong Un ar fi ordonat executarea a încă unui înalt oficial de la Phenian

Articolul Kim Ir-sen, fondatorul și „președintele etern” al Coreei de Nord apare prima dată în Descopera.

Articol original