Te Binecuvântez, Românie! marți seara, la Opera Națională...

Te Binecuvântez, Românie! marți seara, la Opera Națională Timișoara

Cu prilejul Zilei Naționale a României 2021 și a Sfântului Andrei, marți 30 noiembrie, de la ora 19:00, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și Opera Națională Română organizează un spectacol extraordinar intitulat ”Te Binecuvântez, Românie!”

”Îl cinstim pe Sfântul Andrei – ocrotitorul spiritual al României, dar sărbătorim și Ziua Națională, alături de Corala Contrast, Andreea Voica, Răzvan Rădos, Deian Galetin, Ansamblul Timișul și TM Groove. Invitați unul și unul, care ne vor umple sufletele de bucurie. Vă așteptăm cu nerăbdare!”, este mesajul organizatorilor.

Accesul la spectacol se face pe bază de invitație, în condițiile admise de lege (certificat verde). Invitațiile sunt puse la dispoziția publicului la agenția de bilete a Operei, în limita locurilor disponibile.

Regina Maria a României: „Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară, pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.”

Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare”.

Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE. Cititi aici articolul original.
November 29, 2021 at 10:58PM

Concert dăruit românilor de Romanian Chamber Orchestra de Ziua...

Concert dăruit românilor de Romanian Chamber Orchestra de Ziua Națională 2021

d

În 1 Decembrie, de Ziua Națională a României 2021, la ora 20:00, Romanian Chamber Orchestra oferă primul concert integral în realitate virtuală al unei orchestre din România.

Înregistrarea video a fost realizată folosind patru camere de 360 de grade, la o rezoluție de 5.7K, oferind astfel o experiență nemaiîntâlnită până acum de public.

Concertul poate fi urmărit pe pagina de YouTube a orchestrei https://bit.ly/31cgBu1.

În program: Béla Bartók – Dansuri populare românești; Oana Vardianu – Genesis; George Enescu – Intermezzi op. 12; Alin Chelărescu – Panicandemica; W. A. Mozart – Simfonia nr. 40.

Înregistrarea a avut loc live, în cadrul concertului susținut de Romanian Chamber Orchestra în templul muzicii din țară – Ateneul Român din București, în data de 19.08.2021, celebrând 140 de ani de la nașterea marelui compozitor român George Enescu.

Lansarea albumului „Romanian Chamber Orchestra, Cristian Măcelaru. Schubert, Dvořák” reprezintă unul din cele mai importante evenimente din activitatea prestigiosului ansamblu, care în ultimii ani și-a câștigat un loc fruntaș pe scena muzicală din țară.

Realizat în condiții deosebite, cu distanțare între muzicieni și cântând de pe suport digital, albumul propune melomanilor două dintre cele mai importante lucrări ale repertoriului clasic, și anume Franz Schubert – Cvartetul de coarde nr. 14 în re minor „Moartea și fata“, D. 810 (aranjament pentru orchestră de coarde) și Antonín Dvořák – Serenada pentru orchestră de coarde op.22 în Mi major, într-o interpretare de excepție.

Obținând din partea postului Radio România Muzical cel mai înalt calificativ -„Fonoteca de aur”, și fiind inclus în stagiunea de vară a Uniunii Europene de Radio, compact discul va fi lansat marți, 30 noiembrie, la postul Radio România Muzical, în rubrica „CD Review” a emisiunii „Arpeggio”, la ora 10:00. De asemenea, albumul urmează a fi inclus în proiectul „Discurile anului 2022”. Acesta poate fi achiziționat, la preț de producător, de la Librăria Casa Radio sau prin comandă online pe site-ul https://bit.ly/2ZxuBOd. De asemenea, albumul este disponibil și în rețeaua de parteneri de distribuție a Editurii Casa Radio.

Câștigător în 2020 al unui premiu “Grammy”, Cristian Măcelaru este în prezent dirijorul principal al renumitei orchestre “WDR Sinfonieorchester Köln” și director muzical al Orchestrei Naționale a Franței. Cariera de dirijor și-a început-o alături de Orchestra din Philadelphia, ansamblu pe care l-a dirijat începând cu anul 2010 de peste 100 de ori. De-a lungul timpului a dirijat Orchestrele Simfonice din New York, San Francisco, Chicago, Cleveland, Houston, Baltimore, Los Angeles, Toronto, Seattle, Detroit, precum și Bayerischen Rundfunk Symphonieorchester, Royal Concertgebouw Orchestra, Staatskapelle Dresden, Gewandhausorchester Leipzig, Deutsches Symphonieorchester Berlin, City of Birmingham Symphony Orchestra, Rotterdam Philharmonic Orchestra, Orchestre Philharmonique de Radio France, Hallé Orchestra, Vienna Radio Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, BBC Symphony, São Paulo Symphony Orchestra, Royal Scottish National Orchestra, City of Birmingham Orchestra, Hessischer Rundfunk Sinfonieorchester Frankfurt, Rotterdam Philharmonic, sau Gothenburg Symphony Orchestra.

Un punct de reper pentru cultura românească, Romanian Chamber Orchestra este singurul proiect care reunește diaspora acasă, aducând laolaltă 34 de muzicieni români care fac performanță atât în țară, cât și în unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii. Ansamblul este dirijat de maestrul Cristian Măcelaru, unul dintre cei renumiți dirijori pe plan mondial, dirijor principal al “WDR Sinfonieorchester Köln”, Director Muzical al Orchestrei Naționale a Franței și noul director artistic al Festivalului Internațional „George Enescu”.

Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE. Cititi aici articolul original.
November 29, 2021 at 10:57PM

TM Groove feat Ansamblul Timișul – explozivi, de 1 Decembrie, în...

TM Groove feat Ansamblul Timișul – explozivi, de 1 Decembrie, în Piața Libertății

TM Groove feat Ansamblul Timișul este un proiect muzical remarcabil prin originalitate. Este “altceva”. Pe de o parte, muzicienii de la TM GROOVE – explozivi, pe ritmuri pline de energie.

Pe de altă parte, Ansamblul Timișul, cu Deian Galetin la timonă, virtuozi ai folclorului de calitate, provocați să abordeze un dialog muzical captivant, neexplorat până acum.

”Nu ratați momentul susținut de către Maria Hojda, Florin „Flocea“ Cvașa, Horea Crișovan, Dănuț Blaga și Marcelle Poaty Souami – TM GROOVE feat. Ansamblul Timișul.

1 Decembrie, la ora 18:00, pe scena din Piața Libertății din Timișoara”, înseamnă Casa de Cultură a Municipiului Timișoara.

Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE. Cititi aici articolul original.
November 29, 2021 at 10:56PM

Patru filme românești care au premiera internațională la Cannes, prezentate în Delta Dunării

Patru filme românești, de lungmetraj și scurtmetraj, care au premiera internațională în cadrul Festivalului de la Cannes, vor fi prezentate la ANONIMUL IIFF, între 9-15 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.

„Întregalde”, cel de-al șaptelea film semnat de Radu Muntean, inclus în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes, este o captivantă poveste cu accente de thriller despre limitele generozităţii, în care joacă Maria Popistaşu, Ilona Brezoianu, Alex Bogdan și Toma Cuzin. Filmul se regăsește în programul ANONIMUL IIFF.

Proiectate în Semaine de la Critique și Cinéfondation, scurtmetrajele „Interfon 15” (r. Andrei Epure) și „Prin oraș circulă scurte povești de dragoste” (r. Carina Dașoveanu) vor putea fi văzute la ANONIMUL IIFF în afara competiției, în timp ce „When Night Meets Dawn” (r. Andreea Borțun), inclus în Quinzaine des Réalisateurs, face parte din competiția de scurtmetraj românesc a ANONIMUL IIFF.

Când are loc ANONIMUL IIFF?

De asemenea, „Câmp de maci”, lungmetrajul de debut al lui Eugen Jebeleanu, cu Conrad Mericoffer în rolul principal, va fi proiectat în cadrul festivalului, în afara competiției. Filmul a avut premiera internațională la Festivalul Internațional Tallinn Black Nights și a câștigat deja peste cinci premii, potrivit Mediafax.

ANONIMUL IIFF are loc în perioada 9-15 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.

Articolul Patru filme românești care au premiera internațională la Cannes, prezentate în Delta Dunării apare prima dată în Descopera.

Articol original

Pop art, fenomenul cultural de la începutul anilor 1960

Curentul artistic „pop art” a fost în mare parte un fenomen cultural britanic și american la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, numele fiind dat de criticul de artă Lawrence Alloway care a făcut referire la iconografia prozaică a picturilor și sculpturilor mișcării artistice.

Operele creatorilor de „pop art” precum americanii Roy Lichtenstein, Andy Warhol, Claes Oldenburg, Tom Wesselman, James Rosenquist și Robert Indiana și britanicii David Hockney și Peter Blake, printre alții, erau caracterizate prin înfățișarea aspectelor culturii populare care avea un impact puternic asupra vieții contemporane.

Iconografia acestora, inspirată din televiziune, benzi desenate, reviste și toate formele de publicitate, a fost prezentat într-un mod empatic și obiectiv, fără admirație sau condamnare, dar cu o rapiditate copleșitoare, prin tehnici comerciale precise folosite de mijloacele din care era împrumutate iconografia.

Pop art a reprezentat o încercare de întoarcere la o formă a artei mai obiectivă și acceptată în mod universal după dominanța SUA și Europei prin expresionismul abstract. Totodată, curentul pop art era iconoclastic, respingând atât supremația „artei sofisticate” din trecut cât și pretențiile artei contemporane avangardiste.

O expresie artistică democratică care nu discriminează

Pop art a devenit un eveniment cultural datorită atenției sporite pentru o anumită situație socială și pentru că imaginile sale erau ușor de înțeles și exploatate cu repeziciune de către mass-media. Deși criticii mișcării pop art au descris-o ca fiind vulgară, senzațională, sau pur și simplu o glumă, susținătorii săi (o minoritate în lumea artei) au văzut-o ca pe o expresie artistică democratică, care nu discriminează și aduce laolaltă atât cunoscători cât și oameni simpli și nepregătiți.

Seria „Campbell’s Soup Cans”, de Andy Warhol. Credit foto: Profimedia

Pop art a fost un descendent al Dadaismului, un curent literar și artistic din anii 1920 care ridiculiza seriozitatea artei contemporane pariziene și situația culturală și politică ce adusese războiul în Europa, scrie Britannica.

Mare parte din artiștii pop art încercau să aibă o atitudine impersonală și urbană prin lucrările lor. Cu toate aceestea, unele exemple de pop art au exprimat în mod subtil critica socială.

 „Cred că toată lumea ar trebui să fie o mașinărie”

Curentul pop art american avea tendința de a fi emblematic, anonim și agresiv. În schimb, mișcarea pop art din Marea Britanie era mai subiectivă și mai referențială, exprimând o viziune oarecum romantică asupra culturii pop, favorizată probabil de distanța relativă a Angliei față de aceasta. Artiștii pop englezi aveau tendința de a trata tehnologia și cultura populară ca teme principale, uneori chiar și metafore. Unii artiști pop americani păreau să fie de acord cu aceste idei. Deviza lui Andy Warhol, spre exemplu, era  „Cred că toată lumea ar trebui să fie o mașinărie”. Artistul a încercat să producă lucrări pe care o mașinărie le-ar fi realizat.

Pop art a găsit acceptarea critică sub forma unei arte adecvate societății extrem de tehnologice și orientată către mass-media din țările Occidentalui. Deși publicul nu l-a luat inițial în serios, până la sfârșitul secolului XX, pop art a devenit una dintre cele mai recunoscute curente artistice.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Viața impresionantă a lui Constantin Brâncuși. Ce a iubit, mai presus de toate, artistul

Arta este o oportunitate „unică” pentru investitori. A înregistrat pierderi în doar 4% din cazuri

Catacombele din Brașov au fost transformate în primul muzeu de artă new media din România

Edvard Munch, artistul care a auzit „enormul și infinitul țipăt al naturii”

Articolul Pop art, fenomenul cultural de la începutul anilor 1960 apare prima dată în Descopera.

Articol original

Viața marelui Pablo Picasso, artistul care a schimbat în mod radical arta

Picasso ar fi creat în jur de 50.000 de opere de artă în timpul vieții sale, inclusiv picturi, desene, și sculpturi. Multe lucrări din această colecție impresionantă continuă să fie celebrate.

Opera „Les Demoiselles d’Avignon” (1907) a fost una dintre primele lucrările cubiste ale lui Picasso, iar prin respingerea iluzionismului, curent preferat de comunitatea artistică după Renaștere, a schimbat modul în care oamenii considerau rolul artei și a reprezentației.

„Guernica” (1937), răspunsul lui Picasso la bombardarea orașului spaniol Guernica din Țara Bascilor de către germani, a primit critici mixte atunci când a fost expusă pentru prima oară în 1937, însă popularitatea lucrării a crescut pe măsură ce a trecut prin diferite țări în deceniile ulterioare.

Alte opere celebre includ un portret al lui Gertrude Stein (1905–06), prietena și susținătoarea lui Picasso, „Bătrânul chitarist” (1903-04), o lucrare din Perioada Albastră a artistului (1901-04), precum și o sculptură neintitulată, cunoscută în mod popular ca „Picasso” (1967), situată în Chicago, SUA, un oraș pe care artistul nu l-a vizitat niciodată.

Valoarea artei lui Picasso nu a șovăit niciodată

Timp de aproape 80 din cei 91 de ani de viață, Picasso s-a dedicat unei producții artistice care a contribuit semnificativ la dezvoltarea artei moderne din secolul XX, cel mai notabil prin invenția Cubismului (alături de artistul Georges Braque) în jur de 1907. Inspirat din lucrările artistice din secolul XIX, Cubismul a schimbat în mod radical arta prin recunoașterea trucurile iluzioniste necesare pentru reprezentarea obiectelor tridimensionale pe o suprafață plată.

Les Demoiselles d’Avignon (1907). Sursa foto: Profimedia

Prin respingerea naturalismului preferat de artiștii din Occident, Cubismul a schimbat modul în care oamenii se gândesc la rolul artei. Cubismul a deschis calea pentru mișcările abstracte ale secolului XX și continuă să influențeze arta secolului XXI. Picasso nu s-a conformat niciodată la limitările stilistice și a continuat să experimenteze cu diferite strategii și mijloace până în ultima decadă a vieții sale.

Valoarea artei lui Picasso nu a șovăit niciodată. Artistul a reușit să vândă lucrări la prețuri semnificative în timpul vieții sale, iar de la moartea sa din 1973 operele sale au continuat să fie vândute cu sume considerabile. Spre exemplu, „Les Femmes d’Alger” (Versiunea O, 1954-55) a fost vândută la licitație cu un preț record de 179 milioane de dolari în 2015.

Picasso a avut două soții și numeroase amante

Pablo Picasso a fost fiul lui José Ruiz Blasco, profesor de desen, și a Mariei Picasso López. Tatăl său i-a observat talentul de la o vârstă fragedă și l-a încurajat să urmeze o carieră artistică. Totuși, relațiile din timpul perioadei adulte a lui Picasso au fost complicate. De-a lungul vieții, Picasso a avut două soții, numeroase amante, patru copii și opt nepoți.

În urma unui șir de relații intime, Picasso s-a căsătorit cu dansatoarea Olga Khokhlova în 1918, iar cei doi au avut un fiu, Paulo, în 1921. Însă, Picasso nu a fost niciodată fidel, iar artistul și Olga s-au separate în 1935, deși nu au divorțat niciodată din cauza unor probleme legale. Picasso și-a continuat aventurile extraconjugale în timp ce a menținut mai multe relații de lungă durată, inclusiv cu Marie-Thérèse Walter, care i-a dăruit o fiică, Maya, în 1935, și Jacqueline Roque, care a devenit a doua soție în 1961, după moartea lui Olga din 1955, scrie Britannica.

Care a fost numele adevărat al artistului?

În mod tipic pentru Andaluzia, Picasso a fost botezat cu un șir lung de nume (însă sursele variază în privința ordinii): Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno Crispín Crispiniano María de los Remedios de la Santísima Trinidad Ruiz Picasso.

Fiecare dintre aceste nume avea o semnificație. Spre exemplu, artistul a fost numit Pablo după unchiul patern Canon Pablo (Ruiz Picasso), care a murit în 1878, și Crispín Crispiniano după cei doi sfinți celebrați pe 25 octombrie, ziua de naștere a artistului. Ruiz și Picasso au fost numele de familie ale părinților. În tinerețe, Picasso era cunoscut drept Pablo Ruiz, iar primele lucrări le semna P. Ruiz. La începutul secolului XX, artistul a început să folosească P.R. Picasso pentru picturi și desene, însă spre sfârșitul anului 1901 a decis să rămână cu Picasso ca semnătură.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Renoir, Picasso, Matisse și Munch se întâlnesc, la Castelul Cantacuzino, în expoziția Great Artists

Două piese de grafică semnate de Picasso, scoase la licitație pentru a susține renovarea Muzeului de Artă Brașov

Un desen realizat de Picasso, descoperit sub o altă operă de-a sa

Amendă record pentru un miliardar spaniol care a vrut să scoată ilegal din ţară un Picasso

Articolul Viața marelui Pablo Picasso, artistul care a schimbat în mod radical arta apare prima dată în Descopera.

Articol original

Mânăstirile din Bucovina pe care trebuie neapărat să le vizitezi

Mânăstirile pictate din Bucovina sunt printre cele mai frumoase din lumea creștină. Mânăstirile din Bucovina nu sunt lăudate doar pentru frumusețea și calitatea artizanală, ci și pentru rezistența lor de-a lungul secolelor și semnificația lor culturală.

Aceste mănăstiri, răsfirate de-a lungul unei zone întinse din Bucovina, datează în principal din secolele al XV-lea și al XVI-lea, o perioadă în care Moldova ortodoxă se lupta cu forțele Imperiului Otoman aflate în expansiune.

Mănăstirile din Bucovina sunt apreciate în principal pentru frescele lor frumos colorate de la exterior, dintre care multe au supraviețuit iernilor crude din regiune și au rămas relativ intacte. Picturile de pe pereții exteriori au slujit atât ca expresii ale credinței, cât și ca o metodă eficientă de transmitere a unor povești biblice importante către o parohie formată în principal din soldați și țărani care nu puteau să scrie și să citească.

Mai multe mănăstiri din Bucovina au fost incluse în lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Mănăstirea Putna este prima și cea mai importantă ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare. De mai bine de 500 de ani, Mănăstirea Putna primește credincioșii fascinați de istoria și legendele sale, fiind situată între Obcinele Bucovinei. Peisajul este unul pitoresc, înconjurat de dealuri împădurite și sălbatice.

Mănăstirea Voroneț este probabil cea mai cunoscută biserică din România, fiind celebră pentru frescele sale spectaculoase zugrăvite în pigmentul cunoscut drept „Albastru de Voroneț”. Mănăstirea Voroneț, numită și „Capela Sixtină a Estului”, a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1933.

În același an, UNESCO a mai inclus în patrimoniul mondial și alte mănăstiri din Bucovina, precum Moldovița, Sucevița și Humor.

Una dintre cele mai renumite ctitorii ale Evului Mediu moldovenesc

Cu mult timp în urmă, în locul Mănăstirii Moldovița, mai mulți pustnici au întemeiat o biserică de lemn, în jurul căreia au fost înălțate chilii, astfel formându-se o colectivitate duhovnicească. Odată cu extinderea sa, biserica de lemn a fost înlocuită cu una de piatra, ale cărei ruine mai pot fi observate și în ziua de astăzi. În apropierea ruinelor, la începutul secolului al XVI-lea, a fost ridicată actuala mănăstire.

Mănăstirea Sucevița este înconjurată de un zid de piatră construit pentru a o apăra de invadatori. Flancată de cinci turnuri de pază întărite, Sucevița este ctitoria fraților Movilă, familie de boieri și domnitori. Potrivit legendelor locale, în același loc s-ar fi aflat înainte o biserică din lemn. Mai apoi, pentru a-i fi iertate păcatele, o femeie a adus cu carul tras de boi, timp de 30 de ani, piatra pentru construirea mânăstirii.

Mănăstirea Humor este una dintre cele mai renumite ctitorii ale Evului Mediu moldovenesc și seamănă cu o citadelă în miniatură. Mănăstirea Humor are chiar și un turn de veghe, ridicat de domnitorul Vasile Lupu, care a înconjurat biserica cu ziduri masive din piatră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Descoperiri importante la Mănăstirea Văratec, unde se află mormântul Veronicăi Micle

Acum 533 de ani începea construirea „Capelei Sixtine a Estului”. Străinii au rămas uimiţi de frumuseţea acestei mănăstiri româneşti

Bucovina, ţara „pădurilor de fagi”, alipită forţat de habsburgi şi sovietici – GALERIE FOTO

O comună din Bucovina a fost încadrată în topul unui faimos site de călătorii. Străinii sunt fascinaţi de culorile ei

Articolul Mânăstirile din Bucovina pe care trebuie neapărat să le vizitezi apare prima dată în Descopera.

Articol original

Edith Piaf, „mica privighetoare” care a cucerit o lume întreagă

Edith Piaf s-a născut la data de 19 decembrie 1915 în Paris și a murit la 10 octombrie 1963 în Plascassier, în apropiere de Grasse. Cântăreața și actrița a devenit faimoasă la nivel internațional datorită interpretării sale a baladei franceze. Printre cele mai cunoscute cântece ale lui Edith Piath se numără „Non, je ne regrette rien” și „La Vie en rose”.

Cântecele și stilul lui Edith Piath au părut să reflecte tragediile din viața sa personală extrem de încercată. Mama sa, o cântăreață în cafenele, a abandonat-o la naștere, iar Edith a fost luată de bunica sa, care a crescut-o într-un bordel. Edith Piaf ar fi orbit la vârsta de trei ani, aceasta fiind cauzată de meningită, însă și-a recăpătat vederea patru ani mai târziu. După câțiva ani, Edith s-a alăturat tatălui său, acrobat la circ.

Edith Piaf cânta pe străzile Parisului, ducându-și traiul alături de alți infractori mărunți. Piaf a născut o fiică în 1932, însă copila a murit doi ani mai târziu din cauza meningitei.

Louis Leplée, cel care a numit-o „mica privighetoare”

În 1935, Edith Piaf a fost descoperită de Louis Leplée, proprietar de cabaret, care i-a oferit primul său loc de muncă într-un club de noapte. Leplée a fost cel care a început să o numească „la môme piaf”, argou parizian pentru „mică privighetoare”, aparent făcând referire la faptul că Edith avea 1,42 m înălțime și o greutate de aproximativ 40 kg. Debutul ei a fost apreciat de actorul Maurice Chevalier, care se afla în public în acea noapte.

Edith Piaf și Marcel Cerdan la Aeroportul Orly, Franța, 7 martie 1948. Sursa foto: Profimedia

În 1935, Edith Piaf a debutat în teatru și, în doar câțiva ani, cânta deja în marile săli de concerte din Paris. Mai târziu, Edith Piaf a colaborat cu renumiți compozitori precum Marguerite Monnot și Michel Emer care scriau piese special pentru ea. La mijlocul anilor 1940, Edith a devenit mentor pentru tânărul Yves Montand și a lucrat cu el în filmul „Étoile sans lumière” („Stea fără lumină”, 1946). Edith a avut o aventură cu boxerul Marcel Cerdan, care a murit într-un accident de avion.

Nefericită pe plan personal, Edith Piaf a reușit să emoționeze publicul cu interpretarea ei pasionată de cântece care erau deseori despre suferință și dragoste. De-a lungul vieții sale, Piaf a fost implicată în mai multe accidente rutiere grave și a avut o sănătate precară, parțial din cauza abuzului de alcool și droguri.

Edith Piaf murit la vârsta de 47 de ani

Edith Piaf murit la vârsta de 47 de ani, după cum se spune, de cancer la ficat. Moartea ei a fost deplânsă în toată Franța și mii de oameni au participat la procesiunile sale funerare, scrie Britannica.

În afară de cântat, Edith Piaf și-a împărtășit gândurile despre viață în două cărți, „Au bal de la chance” („Roata norocului”, 1958) și „Ma vie” („Viața mea”, 1964). Edith Piath a fost subiectul mai multor biografii, precum și a unor piese de teatru și filme. Cea mai notabilă peliculă a fost „La Vie en rose” (2007), actrița Marion Cotillard interpretând-o pe „mica privighetoare”. Pentru acest rol, Cotillard a primit premiul Oscar pentru Cea Mai Bună Actriță.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Grace Kelly, eroina perfectă a lui Alfred Hitchcock care a sfârșit într-un mod tragic

Violeta Andrei, frumoasa actriță pe care Elena Ceaușescu a urât-o până la moarte

Brigitte Bardot, o zeiță a marilor ecrane și actriță controversată

Privighetoarea care a uimit lumea întreagă. S-a născut dintr-o mamă alcoolică, a cucerit Mapamondul şi a murit din cauza viciilor

Articolul Edith Piaf, „mica privighetoare” care a cucerit o lume întreagă apare prima dată în Descopera.

Articol original

Marsilia, cel mai vechi dintre marile orașe ale Franței

Al doilea cel mai mare oraș din Franța, Marsilia, este, de asemenea, și unul dintre porturile principale ale țării. Marsilia este situat în sudul Franței, la Marea Mediterană, la vest de Coasta de Azur. Totodată, Marsilia este prefectura departamentului Bouches-du-Rhône.

Districtul istoric al Marsiliei înconjoară portul natural cunoscut drept Vieux-Port sau Vechiul Port. La nord, intrarea în port este păzită de Fort St-Jean, o fortificație construită în secolul XVII, deși ruinele structurii originale din secolul XIII pot fi văzute și astăzi. Partea sudică a intrării în port este ocupată de  Fort St-Nicolas.

Alte clădiri istorice din jurul Vechiului Port includ Catedrala din Marsilia, construită în secolul XI pe ruinele unui templu roman antic, și Hôtel de Ville, construit în secolul XVII. Cel mai faimos monument al orașului Marsilia este basilica Notre-Dame-de-la-Garde, situată pe un deal la sud de port.

Marsilia este cel mai vechi dintre marile orașe ale Franței

Instituțiile culturale ale Marsiliei includ muzee, opera și o companie națională de balet. Muzeul Istoric al Marsiliei și Muzeul Docurilor Romane găzduiesc descoperiri arheologice din trecutul antic al orașului.

Marsilia este un important centru de negoț și comerț. Complexul portuar Marseille-Fos, la nord-vest de oraș, este cel mai mare din Franța și printre cele mai mari din Europa. Majoritatea traficului o constituie importurile, în special cele de petrol.

Credit foto: Shutterstock

Industriile principale din regiunea Marsiliei includ rafinarea de petrol, metalurgia și producerea de chimicale. Cel mai vechi produs al orașului Marsilia este săpunul, care a fost produs aici începând cu secolul XV.

Marsilia a atras mulți imigranți din foste colonii franceze

Marsilia este cel mai vechi dintre marile orașe ale Franței. A fost fondat ca Massalia de marinarii greci în secolul al VII-lea î.Hr. Orașul a fost anexat de romani în secolul I î.Hr. și a devenit un port prosper, însă a trecut printr-un declin după căderea Imperiului Roman. Marsilia a fost repopulat și transformat în punct de transport maritim în timpul Cruciadelor. Regiunea Provența, inclusiv Marsilia, a devenit parte din Franța în anul 1481.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, germanii au ocupat orașul și au aruncat în aer Vechiul Port în încercarea de a elimina mișcarea de rezistență franceză de acolo, scrie Britannica.

După război, Marsilia a fost reconstruit și industrializat. În timpul acestei perioade, orașul a atras mulți imigranți din foste colonii franceze, în special din nordul Africii. Populația estimată a Marsiliei era de 850.636 locuitori în 2011, iar în zona metropolitană locuiesc în jur de 1.560.000 de oameni.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Turul Franței, istoria celei mai cunoscute competiții sportive

Viața unui francez din secolul XIX, scrisă pe pielea sa conservată în mod unic, decriptată acum

Napoleon Bonaparte, întemeietorul Imperiului Francez şi marele geniu militar

Un cerc din piatră surprinzător, descoperit în Franța

Articolul Marsilia, cel mai vechi dintre marile orașe ale Franței apare prima dată în Descopera.

Articol original

În urmă cu aproape un mileniu, o supernovă lumina cerul nopţii

Vreme de câteva luni, aceasta a fost suficient de luminoasă încât să poată fi observată şi în timpul zilei.

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 4 iulie:

1753 – S-a născut Jean-Pierre Blanchard, aeronaut francez, inventatorul paraşutei. (m. 7 martie 1809).

1776 – Statele Unite ale Americii şi-au declarat independenţa faţă de imperiul britanic.

Citeşte şi Copiii crescuţi pe Facebook. Părinţii români insistă să publice online imagini şi clipuri video cu urmaşii lor minori, deşi în fiecare minut sunt vândute 500 de poze cu copii în ipostaze cu caracter sexual

 

Citeşte şi Ce trebuie să ştiţi dacă faceţi sport pe caniculă

 

1790 – S–a născut sir George Everest, inginer militar şi geodez, conducător (din 1823) al Serviciului geodezic al Indiei. Cel mai înalt vârf de pe Pământ (azi Chommolungma) a purtat multă vreme numele de Everest. (m. 1 decembrie 1866).

1807 – S–a născut Giuseppe Garibaldi, general şi om politic, unul dintre conducătorii luptei pentru unificarea naţională a Italiei. (m. 2 iunie 1882).

1826 – A încetat din viaţă Thoas Jefferson, scriitor francofil, arhitect şi avocat, unul dintre fondatorii SUA. A redactat “Declaraţia de Independenţă”, un model pentru toate democraţiile lumii (1776). (n. 13 aprilie 1743).

1831 – A încetat din viaţă James Monroe, om politic, preşedinte al SUA între anii 1817–1825, autor al ”Doctrinei Monroe”. (n. 28 aprilie 1758).

1848 – A încetat din viaţă scriitorul francez Francois Rene de Chateaubriand. (n. 4 septembrie 1768).

1885 – S–a născut producătorul de film Louis B. Mayer, directorul studiourilor Metro–Goldwyn Mayer (MGM). (m. 1957).

1932 – A încetat din viaţă Dimitrie Paciurea, primul sculptor român cu viziune monumentală („Zeul Pan”, „Himere”, „Gigantul”, „Sfinxul”) (n. 2 noiembrie 1873).

1970 – A încetat din viaţă pictorul şi sculptorul Barnett Newman, fondatorul picturii de câmpuri coloristice, precursor al arte minimale (n. 29 ianuarie 1905).

1990 – La Reuniunea de la Bruxelles a „Grupului celor 24”, România a fost exclusă de la programul de ajutor datorită modului violent în care au fost înăbuşite demonstraţiile de la Bucureşti din luna iunie 1990.

2000 – A încetat din viaţă scriitorul polonez Gustaw Herling–Grudzinski (“Lume fără milă”). (n. 1919).

2003 – A încetat din viaţă legenda muzicii soul, cântăreţul de culoare Barry White. (“You’re the First, the Last, My Everything”, “It’s Ecstasy When You Lay Down Next To Me”) (n. 12 septembrie 1944).

2003 – Preşedinţii României şi Federaţiei Ruse, respectiv Ion Iliescu şi Vladimir Putin, au semnat, la Kremlin, Tratatul politic de bază româno-rus, iar miniştrii de Externe ai celor două ţări, o declaraţie comună.

2010 – A încetat din viaţă marele ayatollah Mohammad Hussein Fadlallah, considerat mentor al mişcării proiraniene Hezbollah şi personalitate influentă a islamului şiit (n. 16 noiembrie 1935).

2012 – CERN, laboratorul european de cercetări nucleare, a anunţat că a identificat în procent de 99,9% un nou boson, care pare să fie compatibil cu bosonul lui Higgs.

Articolul În urmă cu aproape un mileniu, o supernovă lumina cerul nopţii apare prima dată în Descopera.

Articol original

Castelul Banffy din Bonțida, cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania

Castelul Banffy, una dintre structurile care reprezintă pe deplin stilul baroc transilvănean, a devenit tot mai cunoscut în ultimii ani, în mare parte datorită festivalului Electric Castle, organizat anual începând cu 2013 (cu excepția anului 2020), la care participă zeci de mii de oameni din diferite țări.

Castelul Banffy a fost construit pe vechea așezare a unui conac, clădirea fiind atestată documentar după anul 1640. Castelul a fost construit de către Dionisie Banffy al-II-lea, comite de Dăbâca și Cluj. De la bun început, s-a dorit ca structura să aibă forma literei „L”.

Tavanul pivniței Castelului Banffy a fost realizat din cărămidă în formă de boltă cilindrică, pereții construiți din piatră și ușile sculptate în stil renascentist. Din păcate, Castelul Banffy a fost distrus parțial în perioada războaielor, fiind folosit în cele din urmă ca bază militară. Reabilitarea clădirii a început în secolul al XVII-lea, atunci când a fost extinsă după modelul renascentist.

Castelul Banffy, prădat și devastat de trupele germane

Castelul Banffy de la Bonțida a suferit mult în timpul secolului XX. În 1944, castelul a fost transformat în spital de campanie. Trupele germane l-au prădat și devastat, astfel răzbunându-se față de atitudinea politică a proprietarului castelului, contele Miklos Banffy, care începuse negocieri între România și Ungaria pentru ca ambele tabere să lupte împotriva Germaniei.

Castelul Banffy în 1890. Credit foto: Domeniu public/ Wikimedia

Castelul Banffy este deschis publicului pentru vizitare în fiecare zi, între orele 10:00 și 18:00, aici fiind amenajată acum și o cafenea culturală.

Prințul Charles a fost profund impresionat de Castelul Banffy

Turiștii sunt atrași de arhitectura desăvârșită, dar și de legendele care circulă despre cei care au locuit cândva între zidurile castelului. Unii localnici spun că o prințesă care a locuit în Castelul Banffy a ucis unul dintre băieții de la grajduri după ce acesta a văzut-o cum se furișa din castel pentru a se întâlni cu iubitul său.

Totodată, și prințul Charles a fost profund impresionat de Castelul Banffy de la Bonțida, acesta exprimându-și interesul pentru restaurarea structurii. Prințul Charles consideră că, odată reabilitat, Castelul Banffy poate deveni o adevărată atracție turistică.

Unul dintre cele mai semnificative ansambluri arhitecturale din Transilvania, Castelul Banffy de la Bonțida era cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Castelul Cantacuzino din Bușteni, palatul în stil neoromânesc construit de Nababul

Castelul Pelișor, locul unde inima Reginei Maria a bătut pentru ultima oară

Castelul Corvinilor, un loc de basm în inima Transilvaniei

Castelul Houska, o structură gotică care păzește una dintre porțile iadului. Ce au ascuns naziștii aici

Articolul Castelul Banffy din Bonțida, cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cultura în anul pandemiei. Mai puțin din toate: vizitatori în muzee, spectacole și filme

Anul 2020 a fost puternic influențat de criza sanitară cauzată de virusul COVID-19: bibliotecile au eliberat 20,6 milioane volume, cu 12,7 milioane mai puțin față de 2019, iar numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice a fost de aproximativ 7,9 milioane, față de 18,2 milioane anul precedent.

Instituţiile şi companiile de spectacole și concerte au susţinut în țară 10 mii reprezentaţii, urmărite de 1,5 milioane spectatori, față de 26,4 mii reprezentații, urmărite de 8,1 milioane spectatori, în anul 2019, mai arată Institutl Național de Statistică.

Reţeaua bibliotecilor care au funcţionat în anul 2020 a fost formată dintr-un număr de 8829 biblioteci (unităţi administrative), mai puțin cu 393 unități față de anul 2019. Bibliotecile au pus la dispoziţia publicului, în anul 2020, circa 158 milioane volume, cu 2,5 milioane mai puține față de 2019.

În mediul urban, au funcţionat 3374 biblioteci, cu 80 mai puține față de 2019, cu un fond de carte de 123 milioane volume (trei sferturi din fondul naţional de carte disponibil în biblioteci), iar în mediul rural, deşi numărul bibliotecilor a fost considerabil mai mare decât cel din mediul urban (5455 biblioteci), fondul de carte a fost mult mai mic, de 36 milioane volume.

Numărul utilizatorilor activi a fost de 2,5 milioane persoane în anul 2020, cu 598 mii utilizatori activi mai puțini față de anul 2019.

Distribuţia numărului utilizatorilor activi arată o preponderență a utilizării bibliotecilor școlare (57,4%) și a celor publice (30,4%).

Numărul volumelor eliberate diferiților utilizatori a fost, în anul 2020, de 20,6 milioane volume, cu 12,7 milioane volume mai puține față de anul 2019, unui utilizator activ revenindu-i, în medie, 8 volume/an. Accesibilă publicului larg din toate zonele ţării, reţeaua de biblioteci publice, formată din 2034 biblioteci județene, municipale, orăşeneşti şi comunale, a pus la dispoziția publicului circa 44 milioane volume de cărți și periodice tipărite reunind, în colecțiile proprii, 27,7 milioane titluri de cărţi tipărite şi 37 mii titluri de cărți electronice.

Raportat la numărul de locuitori se evidențiază că, în anul 2020, la o bibliotecă publică au revenit, în medie, 9,5 mii locuitori.

Unui locuitor i-au revenit, în medie, 2,3 volume pe an din colecțiile bibliotecilor publice, de serviciile acestor biblioteci beneficiind 761 mii utilizatori activi pe an.

În condițiile pandemiei de COVID-19, când populația a frecventat mai puțin bibliotecile publice (județene, municipale, orășenești și comunale), un utilizator activ a împrumutat, în anul 2020, în medie 11,3 volume, față de anul precedent când media a fost de 13,7 volume.

Personalul bibliotecilor (inclusiv cel din bibliotecile şcolare) a fost format, la sfârşitul anului 2020, din 9894 persoane, 91,0% din acesta fiind personal de specialitate.

Bunuri expuse în muzee

Reţeaua muzeelor şi colecţiilor publice a cuprins, în anul 2020, un număr de 438 unităţi de bază, cu 23 unități mai puține decât în 2019.

Numărul bunurilor culturale şi naturale, la sfârşitul anului 2020, a fost de 33,5 milioane, în scădere cu 269 mii bunuri culturale față de anul 2019, aceasta datorându-se, în principal, închiderii temporare sau suspendării până la finalul anului a activității unor unități muzeale.

Din totalul bunurilor expuse de muzee în anul 2020, peste 32,4 milioane au fost bunuri culturale şi piese de muzeu, 1,1 milioane au reprezentat plante, animale și faună acvatică din grădinile botanice, zoologice și acvarii, iar 28 mii au reprezentat bunuri naturale (plante și animale) din rezervații naturale.

În contextul pandemiei de COVID-19, numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice, grădini botanice, zoologice, acvarii și rezervații naturale, înregistrat în anul 2020, a fost de 7,9 milioane persoane, reprezentând mai puțin de jumătate din numărul vizitatorilor din anul 2019.

Evoluția pandemiei de COVID-19 a determinat organizatorii să amâne „Noaptea Muzeelor” pentru luna noiembrie (programată anual în luna mai), cu un program mixt organizat online Inclusiv colecțiile publice de plante, animale și faună acvatică ale grădinilor botanice, zoologice, acvariilor și rezervațiilor naturale.

Numărul personalului care a deservit rețeaua unităților muzeale în anul 2020 a fost de 7390 persoane, jumătate din acesta fiind personal de specialitate.

Reţeaua instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte a cuprins, în anul 2020, un număr 167 unităţi de bază, cu 8 unități mai puține decât în anul 2019.

În contextul evoluției pandemiei de COVID-19, în anul 2020, instituțiile şi companiile de spectacole și concerte au susţinut în țară 10 mii reprezentaţii, urmărite de 1,5 milioane spectatori, față de 26,4 mii reprezentații, urmărite de 8,1 milioane spectatori în anul 2019.

Cei mai mulţi spectatori s-au înregistrat la teatre

În funcţie de tipul instituţiilor şi companiilor de spectacole sau concerte, în anul 2020, cei mai mulţi spectatori s-au înregistrat la teatre (54,8%) și la spectacolele susținute de ansambluri artistice, orchestre populare, trupe de dans și de divertisment (16,7%).

Personalul existent la sfârșitul anului 2020 în cadrul instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte a fost de 12607 persoane, dintre acestea 59,4% aveau funcții artistice de specialitate.

În anul 2020 au funcţionat 531 unităţi cu activitate editorială a ziarelor și revistelor, cu 18 mai puține față de anul 2019.
Dintre acestea, 248 edituri au publicat ziare (cotidiene şi/sau necotidiene), 244 edituri au publicat reviste şi un număr de 39 unităţi editoriale au publicat atât ziare, cât şi reviste.

Cele 287 edituri care au editat ziare au publicat, în anul 2020, un număr de 248 titluri de ziare cotidiene și necotidiene tipărite, cu 15 titluri mai puține față de anul 2019 și au publicat online un număr de 277 titluri de ziare cotidiene și necotidiene, față de 262 în anul 2019.

Numărul titlurilor publicaţiilor periodice (reviste) editate în anul 2020, a fost de 1738 titluri tipărite și 447 titluri online, mai puține cu 128 titluri tipărite și cu 8 titluri online față de anul 2019.

Personalul editurilor de ziare și reviste a fost, la sfârșitul anului 2020, de 3715 persoane, 71,5% fiind personal de specialitate.

Filmele din cinematografe

Producția națională de filme pentru marele ecran, în anul 2020, a cuprins 41 de filme (30 filme artistice, 8 filme documentare şi ştiinţifice şi 3 filme de animaţie), cu 13 filme mai puține decât în 2019.

Rețeaua cinematografică, existentă la sfârșitul anului 2020 în evidenţele Centrului Naţional al Cinematografiei, a cuprins 95 de unităţi cinematografice cu bandă normală (94 cinematografe și o caravană), cu trei cinematografe mai puține decât în anul 2019. Rețeaua cinematografică a dispus, în anul 2020, de 449 săli de cinema cu un total de 78,1 mii locuri, față de 432 săli de cinema cu 76,3 mii locuri în anul 2019. În condițiile pandemiei din anul 2020, proiecția cinematografică a cuprins 210,5 mii spectacole (o treime față de anul 2019), vizionate de 3,3 milioane spectatori (față de 13,1 milioane spectatori în anul 2019).

În anul 2020, au fost distribuite în cinematografe 267 filme, din care 54 filme naţionale (sau coproducții) şi 213 filme străine.

Programul de emisie al staţiilor de radio publice a fost de 167,5 mii ore-program (149,8 mii ore-program au reprezentat emisiuni interne şi 17,7 mii ore-program emisiuni externe), cu 0,5 mii ore-program mai multe față de anul 2019.

Staţiile de televiziune publice6 au difuzat, în anul 2020, un număr de 43,9 mii ore-program emisie, cu 7,3 mii ore-program emisie mai puține decât în 2019. Din totalul orelor-program emise în anul 2020, 20,1% l-au reprezentat programele de evenimente și informații, 12,8% programele de știri, 12,6% programele de artă și cultură, 12,1% programele de educație.

Posturile de radio și televiziune particulare au difuzat, în anul 2020, prin sistem terestru și digital terestru, prin rețele de comunicații electronice (prin cablu) și prin satelit.

În anul 2020 au funcţionat 572 de posturi particulare de radio care au difuzat terestru un număr de 205,7 mii zile de emisie.

Trei posturi particulare de televiziune au difuzat, în anul 2020, programe în sistem digital terestru cu un număr total de 1039 zile de emisie.

În anul 2020, niciun post de radio particular nu a difuzat prin rețele de comunicații electronice, dar un număr de 245 posturi de televiziune particulare au difuzat prin acest tip de reţele de comunicaţii electronice un număr de 81,3 mii zile emisie/an.

În anul 2020, au funcţionat 19 posturi particulare de radio care au difuzat programe prin satelit cu un număr de 6,6 mii zile de emisie şi 81 de posturi de televiziune particulare cu un număr de 28,0 mii zile de emisie.

Articolul Cultura în anul pandemiei. Mai puțin din toate: vizitatori în muzee, spectacole și filme apare prima dată în Descopera.

Articol original

“Ziua Iei” – sărbătorită, sâmbătă, la Casa Artelor “Dinu Lipatti”

Casa Artelor “Dinu Lipatti” găzduieşte, sâmbătă, cea de-a IV-a ediţie a evenimentului “Ziua Iei”, informează un comunicat al organizatorilor transmis AGERPRES.

În curtea cu balansoare a Casei Lipatti va fi organizată expoziţia “Ii Breaza” de Anda Mănescu, o parte din cea mai mare colecţie de ii artizanale de Breaza, cusute de mână, în spiritul tradiţiei de pe Valea Prahovei.

Pot fi vizitate, de asemenea, expoziţiile permanente ale Casei Lipatti – “Dinu Lipatti – viaţa şi opera” şi “Familia Lipatti şi prietenii”.

Tot sâmbătă va avea loc recitalul de muzică românească clasică şi folclorică susţinut de soprana Ana Cebotari şi pianistul Alexandru Mihai Burcă. Programul va începe cu un omagiu dedicat legendarului pianist şi compozitor Dinu Lipatti.

Vezi şi Evaluarea Națională, proba scrisă la Matematică

Programul va continua cu lieduri de inspiraţie folclorică de Tiberiu Brediceanu – “Cine mă aude cântând”, “Vai bădiţă dragi ne-avem” – şi cu piese din repertoriul folcloric românesc de legendă interpretate într-o viziune modernă – “Mociriţa”, “Mi-am făcut bundiţă nouă” sau “Lie Ciocârlie”.

Seara va continua cu proiecţia filmului “Pădureanca”, de Nicolae Mărgineanu. Scenariul este scris de Augustin Buzura şi Nicolae Mărgineanu după o nuvelă omonimă de Ioan Slavici, rolurile principale fiind interpretate de actorii Manuela Hărăbor, Victor Rebengiuc, Adrian Pintea, Şerban Ionescu.

Conceptul evenimentului “Ziua Iei la Casa Artelor Dinu Lipatti Ediţia a IV-a” aparţine pianistei şi regizoarei Alice Barb, directorul fondator al instituţiei de cultură.

 

 

 

 

 

 

Sursa: agerpres.ro

Articolul “Ziua Iei” – sărbătorită, sâmbătă, la Casa Artelor “Dinu Lipatti” apare prima dată în Pedagoteca.

Articol original

Arcul de Triumf, simbolul victoriei României din Primul Război Mondial

Arcul de Triumf, unul dintre simbolurile capitalei României, a fost construit între 1921 și 1922, fiind proiectat de arhitectul Petre Antonescu.

Monumentul este un simbol al victoriei României din Primul Război Mondial și leagă în mod simbolic Bucureștiul de Roma antică, în care arcul era simbol al victoriei, și de Franța. Arcul din Paris, ridicat în urma unui discurs al lui Napoleon Bonaparte, în care a rostit celebrele cuvinte: „Vă veți întoarce acasă sub arcuri de triumf”.

Totodată, Arcul de Triumf are o înălțime de 27 metri, având o singură deschidere și o formă paralelipipedică. În afară de sculptorii autohtoni, pentru cioplirea marmurei de Rușchița au fost aduși și zece sculptori din Italia.

Totuși, Arcul de Triumf din București nu simbolizează doar victoria din Primul Război Mondial, ci și unirea tuturor românilor. Pe latura de vest a monumentului a fost inscripționat mesajul: „Glorie celor ce prin vitejia și prin jertfa lor de sânge au înfăptuit unitatea națională”.

„Liberator de neam și întregitor de hotare”

Pe fațada sudică a Arcului de Triumf, sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a Victoriei.

Credit foto: Shutterstock

Aici a fost inscripționat mesajul: „După secole de suferințe creștinește îndurate și lupte grele pentru păstrarea ființei naționale după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane se îndeplini dreptatea și pentru poporul român prin sabia regelui Ferdinand cu ajutorul întregii națiuni și gândul reginei Maria”.

Inscripția centrală situată pe frontonul fațadei de nord a Arcului de Triumf face referire la încoronarea regelui Ferdinand și reginei Maria la Alba-Iulia.

Mesajul inscripționat arată: „Liberator de neam și întregitor de hotare prin virtutea ostașilor săi vrednici urmași ai eroilor creștinătății Ferdinand I domn și rege al românilor și-a făcut intrarea la 16 octombrie 1922 în cetatea sa de scaun a Bucureștilor după încoronarea la Alba-Iulia”.

Nu este primul arc de triumf din capitala României

Medalioanele Reginei Maria și al Regelui Ferdinand au fost amplasate la loc de cinste pe monument. Pe fața de nord a Arcului de Triumf sunt situate medalioanele „Credința” și „Bărbăția”, acestea fiind opere ale sculptorilor Constantin Baraschi și Ion Jalea.

Cu toate acestea, monumentul nu este primul arc de triumf din capitala României, fiind precedat și de alte monumente temporare ridicate în urma victoriei din Războiul de Independență sau a împlinirii a 40 de ani domnie a regelui Carol I, primul rege al țării noastre.

În ziua de astăzi, Arcul de Triumf poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale, precum 1 decembrie, Ziua națională a României, iar vizitatorii pot admira patru expoziții și pot urca pe terasa superioară.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cele mai emblematice monumente istorice din România

TOP 3 incertitudini de patrimoniu: Arcul de Triumf, Cuminţenia, ceasul lui Eminescu

Cetatea Rupea, cândva un important centru comercial și meșteșugăresc

Cetatea Alba Iulia, cel mai impunător monument baroc al Transilvaniei

Articolul Arcul de Triumf, simbolul victoriei României din Primul Război Mondial apare prima dată în Descopera.

Articol original

Quasimodo, spiritul curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești

Quasimodo este personajul principal al romanului „Cocoșatul de la Notre-Dame”, scris de Victor Hugo, un simbol al spiritului curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești.

Quasimodo este un tânăr cocoșat care locuiește în catedrala Notre-Dame, acolo unde este și clopotar. Quasimodo a fost abandonat la naștere de părinții săi, iar apoi adoptat de Claude Frollo, un tânăr preot care mai apoi devine arhidiaconul catedralei Notre-Dame.

Quasimodo suferă din cauza unor deformări severe și își pierde auzul din cauza zgomotului produs de clopotele catedralei. Quasimodo nu poate să vorbească prea bine, astfel că orice fel de comunicare cu altcineva în afară de Frollo este dificilă. Arhidiaconul îl învață între timp limbajul semnelor.

Temut, urât și intens batjocorit de locuitorii Parisului medieval

În Parisul medieval, Quasimodo este temut, urât și intens batjocorit de locuitorii orașului, astfel că acesta ajunge să urască lumea exterioară. Deseori, Quasimodo devine violent atunci când se află printre oameni pentru că se așteaptă să fie la rândul său tratat într-un mod brutal.

În romanul lui Victor Hugo, Quasimodo este bătut în public după ce Frollo îi ordonă să încerce să o răpească pe Esmeralda, o frumoasă țigăncușă dansatoare. Încălcând jurămintele sfinte, arhidiaconul se îndrăgostește de Esmeralda și încearcă să o seducă. Deși Quasimodo ar face orice pentru Frollo, relația celor doi devine tensionată după ce Quasimodo se îndrăgostește de Esmeralda.

Sursa foto: Profimedia

Astfel, Frollo devine gelos, iar Quasimodo este prins la mijloc între cei doi oameni pe care îi iubește cel mai mult, Frollo și Esmeralda. Natura gentilă a lui Quasimodo este pe deplin demonstrată atunci când acesta o salvează pe Esmeralda de la execuție, după ce aceasta este acuzată de vrăjitorie, și are grijă de ea în timp ce se ascund în catedrala Notre-Dame.

Ce simbolizează, de fapt, moartea lui Quasimodo din romanul lui Hugo?

În esență, Quasimodo este un personaj bun și înțelege că societatea este deseori păcălită de aparențe frumoase, în timp ce îi respinge pe cei care par urâți la exterior însă sunt, de fapt, buni la interior.

Quasimodo este asociat cu arhitectura gotică pe tot parcursul romanului, iar moartea sa simbolizează un declin al interesului față de stilul gotic de la sfârșitul perioadei medievale, potrivit Britannica.

Sub titlul „Esmeralda” sau „Notre-Dame de Paris”, romanul a fost ecranizat de mai multe ori, de la filmul mut din 1905 și până la musicalul din 1999. Actorul Anthony Hopkins l-a interpretat pe diformul Quasimodo în filmul din 1982, alături de actrița Lesley-Anne Down în rolul Esmeraldei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Spectacolul morții de la morga din Paris, obsesia morbidă a parizienilor din secolul al XIX-lea

Primul concert de Crăciun la Notre-Dame, de la incendiul devastator. Coriștii au purtat căști de protecție

Previziuni sumbre privind reconstrucţia Catedralei Notre-Dame. Lipseşte un element crucial

Volumul ”Notre-Dame de Paris”, de Hugo, epuizat după incendiul de la catedrală

Articolul Quasimodo, spiritul curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești apare prima dată în Descopera.

Articol original

Quentin Tarantino crede că „Once Upon A Time…In Hollywood” ar fi un final bun pentru cariera sa

În timpul unei apariții recente într-un podcast, Quentin Tarantino a sugerat că „Once Upon A Time …”ar putea fi ultimul film pe care l-a făcut, scrie AV Club.

Într-un episod din „Pure Cinema Podcast”, faimosul regizor a explicat: „Ultimele filme ale mjorității regizorilor sunt oribile.

De obicei, cele mai proaste filme ale lor sunt ultimele. Este cazul majorității regizorilor din Epoca de Aur, care au ajuns să-și facă ultimele filme la sfârșitul anilor ’60 și ’70, apoi a ajuns să fie cazul majorității regizorilor din New Hollywood care și-au făcut ultimele filme la sfârșitul anilor ’80 și ’90”.

Ultimul lucru pe care și-l dorește Tarantino

Acesta este ultimul lucru pe care Quentin Tarantino și-l dorește. „Poate că nu ar trebui să fac un alt film, pentru că aș putea fi foarte fericit cu finalul „Once Upon A Time…In Hollywood ”, a spus el, potrivit Mediafax.

Filmul a primit 10 nominalizări la Oscar, câștigând două premii, dintre care unul pentru Brad Pitt.

Nu este prima dată când Tarantino vorbește despre pensionare, așa că ar putea să fie serios, comentează publicația.

Articolul Quentin Tarantino crede că „Once Upon A Time…In Hollywood” ar fi un final bun pentru cariera sa apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un artist italian a reușit să vândă o „sculptură invizibilă”. Care a fost prețul creației sale

Artistul italian Salvatore Garau, cunoscut pentru lucrările sale ciudate, a reuşit să vândă una dintre cele mai recente creaţii ale sale: o sculptură invizibilă în valoare de 15.000 de euro.

Conform recomandărilor artistului, cumpărătorul rebuie să se asigure că statuia invizibilă are suficient spaţiu Prin urmare, într-o casă privată, trebuie să fie plasată într-o cameră specială fără obstacole şi cu dimensiuni de aproximativ 150×150 de metri. Cu toate acestea, sisteme de iluminat sau de climatizare nu sunt absolut necesare, oricum se poate vedea nimic, potrivit NewsBeezer.

Nu este prima dată când Garau îşi expune sculpturile invizibile, el făcuse deja acest lucru în prima sa expoziţie imaterială, numită „Buddha în contemplare”, care a avut loc la Plaza de la Scala din Milano, în februarie.

Din moment ce este o lucrare invizibilă, nu există nicio fotografie

Lucrările terminate apar în catalogul de pe site-ul Art rite, dar, din moment ce este o lucrare invizibilă, nu există nicio fotografie. De fapt, singurul element tangibil şi vizibil al sculpturii invizibile este certificatul de garanţie emis de cumpărător, potrivit Mediafax.

Deşi a fost criticat pentru vânzările sale de milioane de dolari, ceea ce induce ideea că arta modernă este exagerată, artistul însuşi spune: „Rezultatul licitaţiei mărturiseşte un fapt irefutabil. Golul nu este altceva decât un spaţiu plin de energie şi, chiar dacă îl golim şi nu mai rămâne nimic, nimic nu are vreo greutate conform principiului incertitudinii lui Heisenberg. Deci are energie care se condensează şi se transformă în particule, ei bine, în noi. Dacă decid să expun o sculptură imaterială într-o anumită cameră, acea cameră va concentra o anumită cantitate şi densitate de gânduri şi va crea o sculptură care va lua diferite forme chiar din titlul meu”, a spus el.

Articolul Un artist italian a reușit să vândă o „sculptură invizibilă”. Care a fost prețul creației sale apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi

Născut în 21 aprilie, în timpul revoluţiei mexicane, actorul de teatru şi film, regizorului, pictorul, sculptorul şi scriitorul Anthony Quinn a fost unul din cele mai pitoreşti personaje ale lumii filmului de la Hollywood.

Citeşte şi Într-o biserică antică din Betleem a fost făcută o descoperire neaşteptată. ”A fost un moment foarte emoţionant” – FOTO+VIDEO

 

Citeşte şi Mircea Paul Goreniuc: ”Pacea, ca şi aerul, nu o apreciem decât atunci când nu o mai avem…”

A avut o copilărie extrem de dificilă, câştigându-şi existenţa ca lustragiu sau vânzător de ziare, a visat în tinereţe că va deveni arhitect sau negustor pe mare, însă a ajuns să joace rolul Alexis Zorba – un ţăran grec fermecător, rol considerat de mulţi specialişti ca fiind cel mai celebru caracter de film din secolul al XX-lea, în producţia „Zorba Grecul”, care l-a consacrat definitiv în lumea filmului.

A fost protagonist în peste 100 de producţii de cinema şi a obţinut două premii Oscar. La fel de exploziv şi pasional în viaţa personală, a avut nenumărate relaţii şi aventuri în urma cărora a rezultat un mare număr de urmaşi – 13 la număr – din care 3 în afara căsătoriilor, ultimul prunc fiindu-i dăruit lui când actorul împlinea venerabila vârstă de 81 de ani, De aceea lui Quinn i s-a atribuit titulatura de “cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi”.

Anthony Quinn a fost distins cu două premii Oscar, pentru cel mai bun actor într-un rol secundar: „Viva Zapata” de Elia Kazan, 1952, şi „Van Gogh” de Vincente Minnelli, 1956. A jucat alături de actori celebri, la rândul lor câştigatori de premii Oscar.

După moartea sa, toată averea lui a rămas ultimei sale soţii, Katherine Benvin, şi celor doi copii ai lor.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice pentru ziua de 3 iunie:

1657 – A încetat din viaţă medicul William Harvey, fondatorul fiziologiei moderne. (n. 1 aprilie 1578)

1875 – A murit compozitorul francez Georges Bizet. („Carmen”, „Doctorul minune”, „Frumoasa fată din Perth”) (n. 25 octombrie 1838).

1877 – S-a născut pictorul francez Raoul Dufy. („Podul şi promenada pe Nisa”) (m. 23 martie 1953)

1899 – A murit, la Viena, Johann Strauss (fiul), compozitor de muzică de dans şi operetă, considerat „regele valsului”. (n. 25 octombrie 1825)

1899 – S-a născut fizicianul Georg von Békésy, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină şi Psihologie, pe anul 1961. (m. 13 iunie 1972)

1904 – S-a născut Athanase Joja, filosof şi logician (m. noiembrie 1972)

1906 – S-a născut Josephine Baker, vedetă de music-hall. (m. 12 aprilie 1975)

1911 – S-a născut actriţa Paulette Goddard (Marion Levi), partenera lui Charles Chaplin în două dintre capodoperele acestuia: „Timpuri noi”, „Dictatorul” (m. 23 aprilie 1990)

1924 – A încetat din viaţă scriitorul Franz Kafka. („Procesul”, „Castelul”) (n. 3 iulie 1883)

1977 – A încetat din viaţă medicul Theodor Burghele, fondator al Spitalului Panduri. (n. 12 februarie 1905)

1977 – A murit regizorul Roberto Rossellini. A fost considerat iniţiatorul neorealismului în filmul italian. („Roma, oraş deschis”, „Ioana pe rug”, „Stromboli”) (n. 8 mai 1906)

1989 – A încetat din viaţă, la Teheran, Ruhollah Khomeiny, întemeietorul şi conducătorul spiritual al Republicii Islamice Iran. (n. 17 mai 1900)

2004 – Biserica Anglicană şi-a dat binecuvântarea pentru căsătoria prinţului Charles cu Camilla Parker Bowles

2006 – Muntenegru redevine stat independent, proclamându-şi în mod oficial separarea de uniunea statală Serbia şi Muntenegru

2009  – Alpinistul Constantin Lăcătuşu a urcat în premieră românească pe cel mai înalt vârf din Groenlanda şi cel mai înalt din Arctica, Gunnbjornsfjeld, de 3.800 de metri, din masivul Watkins.

Articolul Cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi apare prima dată în Descopera.

Articol original

Se împlinesc 64 de ani de la moartea celui mai important poet simbolist român

George Bacovia a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.

El este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira.

Citeşte şi Cum se cuceresc femeile?

Citeşte şi 5 cărţi pe care Bill Gates le recomandă pentru vacanţa de vară: ”Sunt de ştiinţă şi de mate”

La început văzut ca poet minor de critica literară, el va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.

Sursă: Wikipedia

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 22 mai:

1813 – S-a născut compozitorul, dramaturgul şi teoreticianul artei germane Richard Wagner. (d. 1883).

1848 – Sclavia a fost abolită în Insula Martinica.

1858 – S-au deschis lucrările Conferinţei de la Paris a marilor puteri, care trebuia să elaboreze o Convenţie privind organizarea Principatelor Române.

1859 – S-a născut scriitorul Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. (d. 1930).

1865 – La Viena, s-a încheiat o Convenţie româno-austriacă privind reglementarea serviciului telegrafic.

1885 – A murit scriitorul francez Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. (n. 26 februarie 1802).

1900 – Associated Press şi-a început activitatea.

1907 – S-a născut actorul şi regizorul Lawrence Olivier. (d. 1989).

1910 – A murit Jules Renard, romancier şi dramaturg francez. (n. 22 februarie 1864).

1934 – La Budapesta, a fost încheiat un Acord de plăţi între România şi Ungaria.

1937 – La Sofia, a fost încheiată o Convenţie între România şi Bulgaria, referitoare la exploatarea liniilor de comunicaţie aeriene regulate.

1948 – Guvernul Petru Groza îi retrage cetăţenia regelui Mihai I şi altor membri ai familiei regale. În 1997, fostului rege Mihai i se redă cetăţenia română.

1990 – Yemenul de Nord şi de Sud sunt unite şi formează Republica Yemen.

1996 – Senatul a acceptat organizarea pe teritoriul României a unor aplicaţii militare ale Armatei române, cu participarea unor unităţi militare străine.

1998 – Adjuncţii miniştrilor Apărării din Bulgaria, Turcia, Grecia, România, Albania, Slovenia şi FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) au semnat, la Tirana, Scrisoarea de intenţie privind înfiinţarea Forţei multinaţionale de pace din Sud-Estul Europei.

1998 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a dispus desfiinţarea unităţii informative a Ministerului de Interne, UM 0215.

2005 – Ziariştii români răpiţi în Irak au fost eliberaţi.

2006 – Vizită-surpriză a lui Tony Blair la Bagdad, pentru a saluta noul Guvern.

2008 – Austria a anunţat că recunoaşte noul paşaport al Republicii Kosovo, pe care Priştina a început să îl elibereze la 30 iulie, după ce această fostă provincie sârbă şi-a declarat independenţa la 17 februarie.

Articolul Se împlinesc 64 de ani de la moartea celui mai important poet simbolist român apare prima dată în Descopera.

Articol original

Milioane de oameni îi datorează viaţa acestui om. Invenţia sa avea să revoluţioneze medicina

Willem Einthoven a fost medic şi fiziolog olandez. Pentru cercetările sale în domeniul electrocardiografiei şi pentru realizarea primei electrocardiograme i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1924.

Citeşte şi Un electrician român a inventat sistemul de propulsie pentru maşini care întrece orice obstacol

 

Citeşte şi O echipă de cercetători români a inventat jeleul cu nanoparticule de aur. Care este rolul lui – FOTO + VIDEO

În 1894, Einthoven începe studiile asupra electrometrului inventat de fizicianul Gabriel Lippmann în 1872. El a fost interesat în special de aplicaţiile acestui dispozitiv în ceea ce priveşte măsurarea curenţilor produşi în urma activităţii cardiace.

După diverse măsurători efectuate pe oameni sănătoşi şi cu tulburări cardiace, dar şi după ce a adus o serie de îmbunătăţiri pentru a mări sensibilitatea aparatului, Einthoven a reuşit să obţină, în 1903, prima înregistrare electrografică. Aceasta stă la baza electrocardiogramei de astăzi.

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 21 mai:

1471 – S-a născut Albrecht Durer, pictor şi gravor german (d. 6 aprilie 1528).

1712 – Ţarul Petru I a mutat capitala Rusiei de la Moscova la Sankt Petersburg.

1821 – Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821 din Muntenia, a fost arestat în tabăra de la Goleşti şi predat lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei.

1826 – S-a născut Karl Storck, sculptor român de origine germană (d. 18 mai 1887).

1855 – S-a născut criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, numele lui real fiind Solomon Katz (d. 7 mai 1920).

1880 – S-a născut poetul Tudor Arghezi (d. 14 iulie 1967): „Cuvinte potrivite”, „Ochii Maicii Domnului”, „Cântare omului”.

1892 – A murit Grigore I. Cobălcescu, fondatorul şcolii româneşti de geologie, membru al Academiei Române (n. 22 septembrie 1831).

1897 – S–a născut Smaranda Brăescu, prima femeie pilot şi paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism şi campioană mondială (d. 2 februarie 1948).

1904 – A fost înfiinţată Federaţia Internaţională de Fotbal (FIFA) în Paris.

1906 – S–a născut scriitoarea Profira Sadoveanu, prozatoare şi poetă, fiica lui Mihail Sadoveanu (d. 3 octombrie 2003).

1973 – A murit Grigore Moisil, matematician, membru al Academiei Române (n. 10 ianuarie 1906).

1991 – A fost asasinat la Chicago Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, scriitor şi eseist (n. 5 ianuarie 1950).

1991 – S-a adoptat, în Senat, Legea Siguranţei Naţionale.

1994 – A murit actorul Ştefan Tapalagă. (n. 4 aprilie 1933).

1995 – A murit generalul – locotenent şi medic Gheorghe Niculescu, membru de onoare al Academiei Române (n. 28 aprilie 1923).

2000 – Cele cinci mari puteri nucleare ale lumii – Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi China – au ajuns la un acord, la New York, în favoarea renunţării în totalitate la armele nucleare de care dispun.

2002 – Statele Unite ale Americii au recunoscut noul stat al Timorului Oriental.

2004 – A avut loc, la Moscova, prima reuniune la nivel înalt între Federaţia Rusă şi reprezentanţii celor 25 de state membre ale Uniunii Europene. Cu această ocazie a fost semnat un protocol prin care se afirma susţinerea Rusiei de către UE pentru aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului.

2004 – Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicaţii Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii în legătură cu tratamentele inumane aplicate deţinuţilor irakieni din închisoarea Abu Ghraib.

2006 – Populaţia Muntenegrului votează prin referendum separarea de uniunea statală cu Serbia.

Articolul Milioane de oameni îi datorează viaţa acestui om. Invenţia sa avea să revoluţioneze medicina apare prima dată în Descopera.

Articol original