Cum a apărut canabisul și când a început să fie folosit

Canabisul este originar din China și a fost domesticit în epoca de piatră, potrivit unui nou studiu.

Procesul de creștere selectivă a canabisului ar fi început în neoliticul timpuriu în ceea ce este acum nord-vestul Chinei, unde a apărut prima dată canabisul sălbatic, potrivit noilor cercetări ale căror rezultate au fost publicate în revista Science Advances.

Studiile genetice anterioare au sugerat că canabisul ar fi apărut pentru prima dată în platoul tibetan, deși primele dovezi arheologice privind utilizarea cordonului din cânepă provin din China și au fost datate cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, conform autorilor noii cercetări.

Astfel, este larg acceptat faptul că planta își are probabil rădăcinile undeva în Asia. Identificarea locului de origine a canabisului s-a dovedit însă o provocare.

Strămoșul sălbatic al canabisului a dispărut

Dificultățile au provenit în mare din faptul că strămoșul sălbatic al canabisului este dispărut și, prin urmare, nu poate fi studiat în mod direct. Locul lui a fost luat de o serie de tulpini cultivate special, atât de canepă, cât și de canabis cu proprietăți psihoactive, precum și unele soiuri mai vechi numite soiuri locale.

Deși acestea nu sunt la fel ca plantele originale de canabis, sunt totuși mai puțin domesticite decât tulpinile comerciale moderne, fiind modificate prin selecție naturală de-a lungul secolelor, mai degrabă decât prin programe intensive de reproducere direcționate de către oameni.

Pentru a trasa istoria plantei, autorii studiului au analizat genomurile a 110 soiuri diferite de canabis din întreaga lume, inclusiv 82 de genomi noi și 28 disponibile public. În mod colectiv, acestea cuprindeau întregul spectru de tulpini și rase moderne, precum și unele soiuri crescute în mod sălbatic, care apar atunci când semințele din soiurile domesticite „scapă” și cresc și se înmulțesc în mod natural.

Strămoșii cânepii și ai canabisului psihoactiv

După evaluarea relațiilor genetice dintre toate aceste plante, cercetătorii au observat că fiecare tulpină modernă de canepă și de canabis de tip drog (cu proprietăți psihoactive) poate fi urmărită până la „un grup de gene ancestrale” care pare să-și aibă rădăcinile în soiuri locale chinezești și plante sălbatice.

Credit foto: Matteo Paganelli, Unsplash

„Soiurile locale și plantele sălbatice actuale din China reprezintă cei mai apropiați descendenți ai grupului genetic ancestral din care au derivat soiurile locale de cânepă și marijuana”, au precizat autorii studiului.

Datarea genomică a evidențiat faptul că primii strămoși domestici ai plantelor moderne de canabis s-au îndepărtat de acest progenitor sălbatic cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, reperzentând un „indiciu că specia fusese deja domesticită în Neoliticul timpuriu”.

De atunci, creșterea intensivă de către oameni a contribuit la apariția mai multor grupuri genetice distincte, plantele de cânepă și de canabis tip drog reprezentând două dintre acestea, potrivit IFL Science.

Atunci când au comparat aceste două soiuri, autorii studiului au descoperit 134 de gene specifice canepei și 472 care erau unice pentru canabisul psihoactiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Legalizarea canabisului ar putea fi relaționată de creșterea accidentelor rutiere

Iată cât de mult durează, de fapt, efectele consumului de canabis

Deși canabisul capătă popularitate, dovezile care să susțină eficiența medicinală a acestuia sunt limitate

Oamenii de știință au identificat mai mult de 100 de substanțe toxice în fumul de canabis

Articolul Cum a apărut canabisul și când a început să fie folosit apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un pește exotic, cunoscut drept „peștele lună”, găsit pe o plajă din Oregon, SUA. Ce se știe despre această specie

Oamenii care au s-au plimbat recent pe o plajă din Oregon, SUA, au fost surprinși să găsească rămășițele uimitoare ale unui pește exotic de 45 de kilograme care a eșuat la sute de kilometri distanță de habitatul său natural.

Peștele de 1 metru lungime, numit opah sau „peștele lună”, a fost descoperit pe malul din Sunset Beach în nordul statului Oregon în jurul orei 8 dimineața la data de 14 iulie. Creatura frumos colorată avea o combinație spectaculoase de nuanțe argintii și roșiatice pe corpul său circular, însoțite de pete albe și ochi aurii.

După ce au primit fotografii cu peștele eșuat de la un trecător, angajații de la un acvariu din apropiere au mers să recupereze rămășițele. Vizitatorii de la Seaside Aquarium au avut mai apoi oportunitatea de a vedea specimenul rar.

Cum a murit peștele?

Nu este clar ce s-a întâmplat cu peștele opah, însă creatura era „în stare bună, ceea ce înseamnă că se afla în apropiere de mal atunci când a murit”, a explicat Tiffany Boothe, manager la Seaside Aquarium.

Peștii opah sunt pelagici, ceea ce înseamnă că trăiesc în largul oceanului, însă sunt întâlniți de obicei de-a lungul coastei din California sau Hawaii, potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) din SUA. Cu toate acestea, „peștii lună” sunt extrem de dificil de găsit în această regiune nordică.

O explicație posibilă ar fi temperaturile tot mai calde ale mărilor și oceanelor, cauzate de schimbările climatice, care forțează peștii opah să părăsească apele care sunt prea calde și să se mute în altele mai răcoroase. „Peștii lună” sunt capabili să parcurgă distanțe lungi ca reacție la condițiile de mediu, potrivit NOAA.

Opah sau „peștii lună” sunt singurii pești cu sânge cald din zilele noastre

„Vedem unele organisme marine care se îndreaptă spre nord pe măsură ce temperaturile oceanului cresc. Cu toate acestea, nu avem suficiente date pentru a confirma că încălzirea mărilor face ca peștii să se deplaseze spre nord”, au adăugat cercetătorii de la Seaside Aquarium.

În 2015, un studiu coordonat de NOAA a arătat că peștii opah sunt singurii pești cu sânge cald din zilele noastre. Spre deosebire de alți pești ectotermici (cu sânge rece), peștii opah sunt endotermici și își pot controla temperatura corpului, scrie Live Science.

Foarte puține detalii sunt cunoscute despre biologia lor, deși oamenii de știință cred că „peștii lună” pot ajunge până la 1,8 metri lungime și pot cântări peste 272 de kilograme.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Caracatița de sticlă”, o creatură foarte rară, întâlnită în adâncurile întunecate ale Oceanului Pacific

O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum

O creatură bizară și acoperită cu buline a eșuat pe o plajă din Carolina de Nord

„O grămadă încâlcită” găsită pe o plajă din SUA este, de fapt, o creatură marină ciudată

Articolul Un pește exotic, cunoscut drept „peștele lună”, găsit pe o plajă din Oregon, SUA. Ce se știe despre această specie apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un incendiu de vegetație din SUA este atât de masiv încât generează furtuni cu descărcări electrice

Cel mai mare incendiu de vegetație al acestui sezon din Statele Unite ale Americii este atât de masiv încât provoacă un haos absolut și perturbă condițiile meteorologice.

Incendiul de vegetație din sudul statului american Oregon a ars deja peste 1.370 de kilometri pătrați de pădure și pășune în ultimele două săptămâni, fiind accentuat de valuri de căldură cauzate de schimbările climatice. Tot ce se întâmplă este un indicator al viitorului sumbru care ne așteaptă.

„Incendiul este atât de mare și generează atât de multă energie și căldură extremă încât schimbă vremea. În mod normal, vremea dictatează ce va face incendiul. În cazul de față, incendiul dictatează ce face vremea”, a explicat Marcus Kauffman, purtător de cuvânt pentru departamentul forestier din SUA.

„În cazul de față, incendiul dictatează ce face vremea”

Incendiile capabile să determine propriile tipare meteorologice sunt extrem de dificil de combătut pentru echipele de la sol. Condițiile haotice forțează pompierii să se refugieze în locuri mai sigure, potrivit Futurism.

Sursa foto: NASA Earth Observatory

Flăcările sunt atât de puternice încât incendiul a reușit să treacă de substanțele ignifuge. Aerul fierbinte, fumul și umiditatea cauzează norii pirocumulus, numiți și „nori de foc”, să depășească 9.000 de metri. Apoi, acești nori se prăbușesc și declanșează vânturi puternice care contribuie la răspândirea incendiului.

Un nor a ajuns atât de înalt încât a generat descărcări electrice

Un nor a ajuns atât de înalt încât a devenit pirocumulonimbus, ajungând la o altitudine de aproape 14.000 metri și generând descărcări electrice, care ar fi putut chiar să stârnească noi incendii. Experții sunt îngrijorați că incendiul ar fi creat tornade de foc. Până acum nu au fost confirmate astfel de cazuri.

„Este posibil. Cu siguranță. Atunci când ne confruntăm cu astfel de evenimente extreme, trebuie să fim foarte atenți”, a spus Chuck Redman, meteorolog la Serviciul Național de Meteorologie din SUA.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Incendiile de vegetație din Australia au avut un efect șocant asupra atmosferei Pământului

Un arbore sequoia continuă să ardă mocnit după incendiile de vegetație de anul trecut din California

Un nor dintr-o furtună deasupra Oceanului Pacific a doborât recordul pentru cea mai scăzută temperatură

Val de căldură istoric în Canada și nordul Statelor Unite. Noi recorduri de temperatură, doborâte în fiecare zi

Articolul Un incendiu de vegetație din SUA este atât de masiv încât generează furtuni cu descărcări electrice apare prima dată în Descopera.

Articol original

Anunț sumbru despre Marea Barieră de corali

Perspectivele pentru Marea Barieră de Corali rămân „foarte rele” în ciuda aparentei refaceri, din ultimul an, a acestui ecosistem unic. Anunțul a fost făcut de oamenii de ştiinţă din cadrul guvernului australian în contextul în care UNESCO urmează să se pronunţe în următoarele zile asupra statutului acesteia pe lista Patrimoniului Mondial.

Agenţia culturală a Naţiunilor Unite a recomandat într-un raport preliminar din iunie modificarea statutului celui mai mare ecosistem de corali din lume și includerea lui pe lista celor „în pericol” din cauza afectării coralilor la scară largă pe fondul  schimbărilor climatice.

Institutul Australian pentru Ştiinţe Marine (AIMS) a afirmat că, în prezent, recifele de corali se află într-o fază de recuperare după un deceniu de evenimente foarte stresante pentru întregul sistem și albire a lor din cauza încălzirii apei şi a impactului ciclonilor.

Aceste perioade de refacere sunt din ce în ce mai rare din cauza schimbărilor climatice, a precizat în raportul anual al agenției guvernamentale care monitorizează de 35 de ani starea Marii Bariere de Corali, înscrisă pe lista Patrimoniului Mondial din 1981.

„Intensificarea evenimentelor meteorologice extreme relaționate încălzirii şi proliferării stelelor de mare ‘coroană de spini’ reprezintă o presiune din ce în ce mai puternică şi mai frecventă, recifele având mai puţine oportunităţi de a se reface”, a explicat directorul general al AIMS, Paul Hardisty, citat de AFP.

Marea Barieră de Corali a pierdut jumătate din sistem

Oamenii de ştiinţă au monitorizat 127 de recife în 2021 şi au precizat că suprafaţa acoperită de coralii cu schelet dur a crescut în 69 dintre cele 81 de situri cercetate în ultimii doi ani.

O cercetare știinţifică separată, publicată în octombrie, a demonstrat că Marea Barieră, un ecosistem de 2.300 de kilometri, a pierdut jumătate dintre corali începând din 1995. Cauza a reprezentat-o mai multe episoare de încălzire a apei oceanului care a provocat albirea coralilor.

Britta Schaffelke, director al programelor de cercetare din cadrul AIMS, a declarat că ultimele date reprezintă „o rază de speranţă în ceea ce priveşte rezilienţa recifelor”.

Ea a avertizat, însă, că perspectivele pentru viitor ale acestei bijuterii naturale rămân încă foarte rele din cauza pericolelor schimbărilor climatice şi a altor factori care au un impact asupra organismelor care formează reciful.

Credit foto: Francesco Ungaroy, Unsplash

UNESCO a cerut Australiei să ia măsuri urgente pentru a combate încălzirea climatică, însă Canberra a rezistat presiunilor de a se angaja să aibă emisii zero până în 2050.

Totodată, autoritățile australiene fac eforturi pentru ca Marea Barieră de Corali să nu fie înscrisă pe lista siturilor din Patrimoniul Mondial UNESCO aflate „în pericol”.

Cel mai mare sistem de corali din lume aducea venituri anuale de 4,8 miliarde de dolari economiei Australiei înainte de pandemie, astfel că guvernul de la Canberra se teme că plasarea pe lista siturilor „în pericol” va afecta mult turismul.

O decizie în privința schimbării statutului Marii Bariere de Corali este aşteptată în jurul datei de 23 iulie.

Vă recomandăm să citiți și:

Omenirea a pierdut peste 50% din Marea Barieră de Corali. Ce îi îngrijorează cel mai mult pe oamenii de știință

Să te întorci la birou nu te mai încântă? O insulă tropicală din Marea Barieră de Corali are nevoie de îngrijitor

Sculptura care dezvăluie cât de sănătoasă este Marea Barieră de Corali

Cum arată insula Pumpkin din Marea Barieră de Corali scoasă la vânzare. Odată a fost câștigată la un joc de poker

Articolul Anunț sumbru despre Marea Barieră de corali apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cum reușesc elefanții să inhaleze cu viteze comparabile cu trenurile de mare viteză din Japonia

Noi cercetări desfășurate de Institutul pentru Tehnologie din Georgia (Georgia Tech), SUA, au descoperit că elefanții își dilată nările astfel încât să creeze mai multă spațiu în trompă. Asta le permite elefanților să stocheze până la nouă litri de apă. De asemenea, animalele pot să sugă până la trei litri de apă pe secundă, o viteză de 30 de ori mai mare decât cea a strănutului uman, care este de 150 metri pe secundă.

Studiul desfășurat de Colegiul de Inginerie de la Georgia Tech a avut ca scop înțelegerea modului în care elefanții își folosesc trompele pentru a mișca și manipula aerul, apa, hrana și alte obiecte. Cercetătorii au încercat să afle și dacă acest comportament ar putea inspira dezvoltarea unor roboți mai eficienți care folosesc mișcarea aerului pentru a apuca și mișca obiecte.

În timp ce caracatițele folosesc jeturi de apă pentru a se deplasa și unii pești aruncă apă deasupra suprafeței apei pentru a prinde insecte, cercetătorii de la Georgia Tech au aflat că elefanții sunt singurele animale capabile să folosească aspirație atât pe uscat cât și în apă.

„Un elefant consumă în jur de 180 de kilograme de hrană pe zi, însă foarte puține detalii sunt cunoscute drept modul în care aceștia își folosesc trompele pentru a manevra hrana și apa timp de 18 ore în fiecare zi. Se pare că trompele lor acționează ca niște valize, fiind capabile să se extindă atunci când este nevoie”, a explicat Andrew Schulz, student la Georgia Tech.

„Un elefant își folosește trompa ca un briceag elvețian”

Schulz și echipa de la Georgia Tech au colaborat cu medici veterinari de la grădina zoologică din Atlanta, SUA, acolo unde au studiat elefanții în timp ce aceștia consumau diverse tipuri de hrană.

Pentru a afla mai multe despre aspirație, oamenii de știință au oferit elefanților un chips de tortilla și au măsurat forța aplicată. Uneori, animalul presa chipsul și inspira, astfel suspendând chipsul în vârful trompei fără să îl strivească. Acțiunea este similară cu o persoană care inhalează o bucată de hârtie pe gură, însă fără să o înghită. În alte cazuri, elefantul a aplicat aspirație de la distanță, aducând chipsul la marginea trompei.

Credit foto: Andrew Schulz/ Georgia Tech

„Un elefant își folosește trompa ca un briceag elvețian. Poate detecta mirosuri și apuca obiecte. În alte momente, trompa suflă și îndepărtează obiectele ca o suflantă de frunze, iar alteori acționează ca un aspirator”, a precizat David Hu, profesor coordonator al lui Schulz.

Prin observarea modului în care elefanții inhalează lichid dintr-un acvariu, oamenii de știință au reușit să măsoare durata de timp și volum. În doar 1,5 secunde, trompa a aspirat până la 3,7 litri.

Elefanții pot inhala cu viteze comparabile cu trenurile de mare viteză din Japonia

O sondă ultrasonică a fost folosită pentru a măsura peretele trompei și a vedea cum funcționează mușchii interior ai trompei. Prin contractarea mușchilor, animalul își dilată nările cu până la 30%. Asta reducă grosimea pereților și extinde volumul nazal cu până la 64%, potrivit EurekAlert.

„La început nu am înțeles. Pasajul nazal al elefantului este relativ mic și animalul inhala mai multă apă decât ar fi trebuit. Abia după ce am văzut imaginile ultrasonice și am văzut extinderea nărilor am înțeles ce se întâmplă. Aerul face ca pereții să se deschidă, iar animalul poate stoca mai multă apă decât am estimat inițial”, a spus Schulz.

Având în vedere presiunea aplică, Schulz și colegii săi au sugerat că elefanții pot inhala cu viteze comparabile cu trenurile de mare viteză din Japonia, care pot atinge până la 320 km/h.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un suspect de braconaj, călcat în picioare de elefanți într-un parc național sud-african

Elefanții africani au fost incluși pe Lista Roșie a Speciilor Amenințate

Populațiile de elefanți în pericol de dispariție, monitorizate și numărate din spațiu

O fotografie cutremurătoare cu elefanți care mănâncă din gunoaie, premiată cu 1.000 de lire sterline

Articolul Cum reușesc elefanții să inhaleze cu viteze comparabile cu trenurile de mare viteză din Japonia apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un studiu susține că prăbușirea ecosistemelor oceanice ar putea devasta omenirea în următorii 25 de ani

Pe măsură ce oceanele devin tot mai acide, un efect secundar deosebit de periculos al emisiilor de gaze cu efect de seră, lanțul trofic global s-ar putea prăbuși și omenirea s-ar putea confrunta cu devastarea totală în doar câteva decenii, potrivit unui nou studiu alarmant.

Studiul, elaborat de doi antreprenori și cercetători care încearcă să asigure acces la apă potabilă și care sunt afiliați Universității din Edinburgh, argumentează că până și cea mai mică creștere în aciditate va cauza schimbări profunde asupra ecosistemelor oceanice. Aceste schimbări vor produce efecte la nivel global.

Argumentul principal al cercetătorilor este că un ocean mai acid ar putea dizolva unii dintre compușii care alcătuiesc organisme precum plancton sau recife de corali, precum și materialele de care acestea au nevoie pentru supraviețuire.

Sursa de hrană pentru aproape 3 miliarde de oameni ar putea dispărea

Deși alte specii le-ar putea înlocui, formele de viață care pot supraviețui în condiții mai extreme sunt mai puțin potrivite pentru asigurarea bazele pentru lanțul trofic, ceea ce înseamnă că fenomenul ar eradica o sursă majoră de hrană. La capătul acelei reacții în lanț, susțin cercetătorii, sursa de hrană pentru aproape 3 miliarde de oameni ar putea dispărea cu totul.

Impactul schimbărilor climatice asupra oceanelor este deja vizibil pe planeta noastră, însă unele aspecte din noul studiu ar trebui luate în considerare cu precauție.

Trebuie să acționăm acum dacă vrem ca generațiile viitoare să mai aibă o șansă

Autorii au făcut mai multe afirmații fără a oferi dovezi sau surse, inclusiv faptul că microbi toxici vor otrăvi atmosfera atunci când vânturile puternice îi vor „sufla din ocean” și îi vor transporta în aer, scrie Futurism.

Totuși, lăsând la o parte afirmațiile discutabile, noul studiu lansează un avertisment pentru viitorul planetei Pământ. Având în vedere dificultatea monitorizării microbilor oceanici de care depinde Terra, cercetătorii mai argumentează că trebuie să luăm măsuri astăzi pentru ca generațiile viitoare să mai aibă o șansă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Detectoarele de bombe nucleare au dezvăluit o populație secretă de balene în Oceanul Indian

Al cincilea ocean al Pământului, confirmat în sfârșit de oamenii de știință

Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar

Cercetătorii japonezi au forat cea mai adâncă gaură oceanică din istorie

Articolul Un studiu susține că prăbușirea ecosistemelor oceanice ar putea devasta omenirea în următorii 25 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cercetătorii au folosit drone pentru a dezvălui secretele societăților de balene ucigașe

Filmările cu drone au surprins detalii fără precedent din viețile sociale ale balenelor ucigașe, iar prieteniile acestora par să fie incredibil de similare cu cele ale oamenilor.

Urmărind un singur grup de 22 de balene ucigașe timp de 10 zile, cercetătorii au observat o rețea complexă de relații, inclusiv prietenii foarte apropiate.

Balene ucigașe trăiesc toată viața în același grup în care s-au născut, însă asta nu înseamnă că trebuie să le placă în mod egal de toți membri ai acelui grup. De-a lungul vieții lor, relațiile cu alte balene din grup par să fie într-o continuă schimbare.

Prin intermediul filmărilor cu drone, oamenii de știință au observat că majoritatea balenelor au prezentat o preferință pentru compania unor anumiți indivizi, alegând să iasă la suprafață cu ei și să îi atingă mai mult decât pe alții.

Femelele tinere sunt sufletul petrecerii

Acestea sunt semne ale cooperării și apartenenței sociale, ceea ce sugerează o legătură strânsă. Deseori, aceste relații apropiate se formau între balene de același sex și aceeași vârstă.

„Descoperirile noastre arată că balenele preferă să interacționeze cu anumiți indivizi chiar și în astfel de grupuri foarte apropiate. Este ca și cum mama ta te aduce la o petrecere atunci când ești copil, o petrecere la care nu ai fi ales să te duci, însă, odată ajuns acolo, poți să alegi cu cine îți petreci timpul”, a explicat Michael Weiss, autor coordonat al studiului, de la Universitatea Exeter, Marea Britanie.

Judecând după contactul fizic dintre anumite balene ucigașe, femelele tinere sunt sufletul petrecerii. Acestea par să joace un rol central în rețeaua socială a grupului.

Cercetătorii nu sunt siguri de ce, însă aceștia sugerează că masculii adulți petrec mai mult timp căutând hrană și mai puțin socializând astfel încât să-și mențină corpurile uriașe.

„Am fost uimiți să vedem cât de mult contact există între balene”

„Am fost uimiți să vedem cât de mult contact există între balene, cât de tactile sunt acestea”, a precizat Darren Croft, ecolog comportamental de la Universitatea Exeter, potrivit Science Alert.

Croft este fascinat de paralele pe care le-a observat între balene și ale animale. „În cazul multor specii, inclusiv la oameni, contactul fizic are tendința să fie o activitate liniștitoare care întărește legăturile sociale”, a adăugat Croft.

Una dintre cele mai interesante paralele pe care Croft și colegii săi le-au observat are legătură cu vârsta. Cu cât o balenă ucigașă este mai bătrână, cu atât devine mai puțin socială. Acest aspect se aliniază cu modul în care se comportă alte animale sociale, care au tendința să devină mai puțin sociale pe măsură ce îmbătrânesc, inclusiv și noi oamenii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Detectoarele de bombe nucleare au dezvăluit o populație secretă de balene în Oceanul Indian

Una dintre cele mai mari balene din Marea Mediterană a fost găsită moartă de Garda de Coastă italiană

Balenele se reîntorc, în sfârșit, în regiunile polare, după 40 de ani de la interzicerea vânătorii comerciale

Descoperire rară în Thailanda: Scheletul unei balene, din urmă cu cel puțin 3.000 de ani, a fost găsit

Articolul Cercetătorii au folosit drone pentru a dezvălui secretele societăților de balene ucigașe apare prima dată în Descopera.

Articol original

Premieră europeană: Zimbri din Germania au sosit în Banatul Montan

Șapte masculi de zimbru au sosit din Germania în Banatul Montan, în locul cunoscut precum Măgura Zimbrilor, aceasta fiind prima relocare de acest fel din Europa.

Relocarea masculilor de zimbru a avut loc pe 30 mai, în Măgura Zimbrilor, din Banatul Montan. Cele 7 exemplare au sosit din Germania prin proiectul Life Re-Bison și vor contribui la diversitatea genetică a populație de zimbri din libertate.

Transportul a fost pregătit de către WWF România, Rewilding Europe și rezervațiile din Germania de unde provin zimbrii: Donaumoos, Bad Berleburg, Neumünster, Bielefeld.

Decizia relocării exemplarelor a fost luată în urma unui process de selecție complex și a consultărilor cu grupul de specialiști IUCN (IUCN SSC Bison Specialist Group) în etologia și conservarea speciei.

Zimbrii au petrecut împreună șase luni în rezervația Donaumoos pentru a se cunoaște și a facilita procesul de adaptare odată ajunși în mediul necunoscut al Munților Țarcu.

Masculii pot depăși la maturitate pot depăși 800 kg

„După 6 ani de proiect putem spune că am avut parte de multe premiere, de la faptul că am avut peste 25 de pui născuți în libertate, la datele GPS care ne indică faptul că un zimbru a ajuns la peste 2000 de metri altitudine în Munții Țarcu, iar acum am reușit să avem un transport unicat, format doar din masculi. Proiectul este unul de pionierat, iar asta ajută întreaga comunitate științifică din Europa să înțeleagă mai bine specia și să avem rezultate bune în conservarea ei.”, spune Marina Drugă, manager proiect LIFE RE-Bison, WWF-România.

După perioada de carantinare masculii nou-veniți vor păși în liberate unde, mulțumită ultimelor două transporturi din acest an, acum există o populație de 100 de zimbri, cea mai numeroasă din România.

Acești masculi sunt încă tineri, dar la maturitate pot depăși 800 kg, în timp ce femela de zimbru poate atinge peste 600 kg.

Masculii de zimbru sunt solitari și majoritatea timpului o petrec departe de grupul de female cu pui, dar revin în perioada de împerechere și peste iarnă.

„Nu se poate să nu îl tratăm cu respect”

„Când urmărim de la distanță un exemplar precum Bilbo, adus din Suedia în 2017, nu se poate să nu îl tratăm cu respect, precum un animal sălbatic. Nu avem cum să îl cântărim, dar acest mascul pare să ajungă la 900 kg. Peisajul îi prinde bine, este numai mușchi fiindcă parcurge zeci de km prin păduri, dealuri și pășuni; în plus, are mâncare din belșug”, declară Daniel Hurduzeu, ranger în Măgura Zimbrilor, potrivit Mediafax.

Reintroducerea zimbrilor în Carpații Meridionali se realizează în cadrul proiectului „Acţiuni urgente pentru refacerea populaţiilor de zimbru în România”, implementat de WWF România şi Rewilding Europe,cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, prin Programul LIFE și alături de comunitățile locale.

Transporturile zimbrilor sunt posibile cu sprijinul Ministerului Mediului, Regiei Națională a Pădurilor – Romsilva, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, Serviciul Teritorial Caraș-Severin, Gărzii Forestiere Județene Caraș-Severin, Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Reșița, Primăriei comunei Armeniș și Ocolului Silvic Teregova.

Articolul Premieră europeană: Zimbri din Germania au sosit în Banatul Montan apare prima dată în Descopera.

Articol original

O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum

Faceți cunoștință cu Ophiojura, un animal bizar din adâncurile mărilor pe care oamenii de știință de la Muzeul de Istorie Naturală din Franța l-au descoperit în 2011, în timp ce explorau vârful unui munte izolat numit Banc Durand, la 500 de metri sub valuri și la 200 de kilometri est de Noua Caledonie, în sud-vestul Oceanului Pacific.

Fiind un expert în animalele de mare adâncimi, Tim O’Hara a știut imediat că animalul era cu adevărat special atunci când l-a văzut pentru prima oară în 2015.

Creatura are opt brațe, fiecare cu o lungime de 10 centimetri și șiruri de cârlige și spini, dar și dinți spectaculoși. Analizele microscopice au dezvăluit o abundență de șiruri de dinți ascuțiți care căptușesc fiecare maxilar, despre care cercetătorii cred că sunt folosite pentru a prinde și a sfărâma prada.

Un animal complet unic și nedescris până acum

O’Hara și colegii săi au publicat un studiu în jurnalul Proceedings of the Royal Society B care arată că Ophiojura reprezintă într-adevăr un tip de animal complet unic și nedescris până acum. Aceasta este ultima specie cunoscută a unei descendențe antice, precum celacantul sau tuatara.

Oamenii de știință au comparat ADN-ul de la serie de specii marine diferite și au ajuns la concluzia că Ophiojura este separată de cele mai apropiate rude vii ale sale prin aproximativ 180 de milioane de ani de evoluție. Asta înseamnă că cel mai recent strămoș comun al lor a trăit în Triasic sau Jurasicul timpuriu, atunci când dinozaurii abia începeau să se răspândească pe planetă.

Încă o dovadă a originilor antice ale creaturii

De atunci, strămoșii lui Ophiojura au continuat să evolueze, ajungând în cele din urmă la situația de astăzi, în care animalul este singurul supraviețuitor cunoscut dintr-o descendență evolutivă care datează din urmă cu 180 de milioane de ani, potrivit Science Alert.

În mod uimitor, cercetătorii au găsit oase fosilizate mici care seamănă cu noua specie în roci din Jurasic (vechi de 180 de milioane de ani) din nordul Franței, ceea ce este încă o dovadă a originii lor antice.

Oamenii de știință obișnuiau să numească „fosile vii” animalele precum Ophiojura, însă denumirea nu este foarte corectă. Organismele vii nu rămân înghețate în timp de milioane de ani fără să se schimbe deloc. Strămoșii lui Ophiojura ar fi continuat să evolueze, în moduri foarte subtile, în ultimii 180 de milioane de ani.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O creatură bizară și acoperită cu buline a eșuat pe o plajă din Carolina de Nord

„O grămadă încâlcită” găsită pe o plajă din SUA este, de fapt, o creatură marină ciudată

O misterioasă creatură „roșie” cu multe brațe, descoperită eșuată pe o plajă. Despre ce specie ar fi vorba

Creatura din ocean care îi îngrozește pe marii rechini albi

Articolul O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum apare prima dată în Descopera.

Articol original

Refugii montane panoramice vor fi deschise în Parcul Național Cheile Bicazului

Două refugii montane panoramice vor fi inaugurate în Parcul Național Cheile Bicazului. Acestea au fost construite la mare înălțime și vor servi drept punct de observație.

Reprezentanții Romsilva anunță că noile construcții au un rol triplu, de puncte de belvedere, cabină pentru pasionații de fotografii și refugiu montan.

„O veste bună pentru iubitorii de drumeții în natură! O parte din frumusețile Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș vor putea fi admirate din două refugii montane panoramice moderne, construite în cadrul unui parteneriat între Asociația Gyilkosto Adventure din Gheorgheni, Serviciul Salvamont Salvaspeo Harghita, Consiliul Județean Harghita și administrația Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș”, au anunțat reprezentanții Romsilva.

Cele două puncte de belvedere se află la peste o mie de metri altitudine

Cele două puncte de belvedere se află la altitudini de peste o mie de metri, la Piatra Poienii și muntele Ucigaș, sunt construite din lemn și aluminiu și au fost amplasate la capătul unor trasee turistice. Refugiile vor fi deschise publicului începând cu 25 iulie, după finalizarea întregii infrastructuri turistice, potrivit Mediafax.

Turiștii vor putea admira din cele două puncte de belvedere Cheile Bicazului, Piatra Altarului, Suhardul Mic și zona Lacului Roșu, până la creasta muntelui Hășmaș.

Articolul Refugii montane panoramice vor fi deschise în Parcul Național Cheile Bicazului apare prima dată în Descopera.

Articol original

Românaș, noul zimbru născut în rezervația din Hațeg

Rezervația de zimbri din Hațeg are un nou membru după ce în urmă câteva zile un pui a fost născut. Acesta este sănătos și a devenit deja atracția parcului. Administratorii de la Romsilva ai parcului l-au botezat Românaș.

Toți zimbrii născuți în Rezervația de Zimbri Hațeg sunt botezați cu nume care încep cu litera R, inițiala României.

„Faceți cunoștință cu Românaș, fratele mai mic al lui Romică și cel mai nou membru al familiei de zimbri din Rezervația de Zimbri Hațeg. Românaș s-a născut acum câteva zile, este nedezlipit de mama lui, explorează curios rezervația, este protejat de mama lui și de ceilalți zimbri, dar și monitorizat foarte atent de colegii noștri. Iar de câteva zile este principala atracție și vedeta rezervației”, au dezvăluit administratorii rezervației din Hațeg.

Zimbrii, reintroduși în România la peste două sute de ani de la dispariție

Potrivit Romsilva, rezervația de Zimbri de la Hațeg a fost fondată în anul 1958, când doi zimbri numiți Podarec și Polonka au fost aduși în România din Polonia.

În urmă cu șase decenii, zimbrul a fost reintrodus în România la peste două sute de ani de la dispariția sa din fauna țării. În timp au fost create nuclee de zimbri în România la Bucșani, Hațeg și Vânători-Neamț cu un efectiv total de peste o sută de exemplare.

Articolul Românaș, noul zimbru născut în rezervația din Hațeg apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un pescar a fost aproape înghițit de viu de o balenă cu cocoașă. „Până aici mi-a fost, o să mor”

Un pescar american a scăpat ca prin minune după ce a fost aproape înghițit de o balenă cu cocoașă. Michael Packard a povestit că făcea scufundări atunci când s-a trezit în gura uriașului marin timp de aproape 40 de secunde în apropiere de Provincetown, Massachusetts.

Însă, în scurt timp, monstrul acvatic l-a scuipat, iar Packard a rămas doar cu un genunchi dislocat. În ciuda rugăminților soției sale de a-și găsi un alt loc de muncă, pescarul nu are de gând să renunțe la cariera sa de 40 de ani.

Balenele cu cocoașă pot ajunge până la 15 metri lungime și pot cântări până la 36 de tone. Potrivit World Wildlife Fund, populația globală a speciei ajunge la aproape 60.000 de indivizi.

Pescarul a crezut inițial că a fost atacat de un mare rechin alb

Packard, în vârstă de 56 de ani, a povestit că el și colegul său se aflau cu barca lor, Ja’n J, în apropiere de Herring Cove, într-o dimineață cu vreme excelentă. Bărbatul a explicat pentru presă că, după ce a sărit din barcă, a simțit „o lovitură uriașă și totul s-a întunecat”.

Packard a crezut inițial că a fost atacat de unul dintre marii rechini albi care înoată prin zonă, iar apoi a „pipăit prin jur și am realizat că nu existau dinți”.

„Apoi am realizat. Doamne Dumnezeule, sunt în gura unei balene care încearcă să mă înghită. Până aici mi-a fost, o să mor”, a spus pescarul. Packard a adăugat că s-a gândit la soția și cei doi fii ai săi, potrivit BBC.

„Nu pot să cred că sunt încă în viață”

„Apoi, dintr-o dată, balena a ieșit la suprafață și a erupt și a început să-și scuture capul. Am fost aruncat prin aer și am aterizat în apă. Pur și simplu am plutit acolo. Nu pot să cred că sunt încă în viață și povestesc acum prin ce am trecut”, a mai explicat pescarul.

Colegul său a fost cel care l-a tras înapoi în barcă. Pompierii din Provincetown au confirmat pentru presă că le-a fost solicitat ajutorul pentru un pescar rănit pe plaja din Provincetown.

Balenele cu cocoașă au tendința să se hrănească prin deschiderea gurii cât mai larg pentru a prinde cât mai multă pradă, precum pești sau krill, astfel că oamenii de știință suspectează că incidentul în care a fost implicat pescarul a fost pur și simplu accidental. Un expert a precizat că este practic nemaiauzit ca o balenă să înghită un om.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Detectoarele de bombe nucleare au dezvăluit o populație secretă de balene în Oceanul Indian

Lupta feroce dintre o balenă albastră și 70 de orci a lăsat un grup de turiști în lacrimi și fără cuvinte

Lupta dintre o balenă cu cocoașă și 15 orci, surprinsă în premieră

O balenă dintr-o specie complet nouă, găsită eșuată pe o plajă din Florida

Articolul Un pescar a fost aproape înghițit de viu de o balenă cu cocoașă. „Până aici mi-a fost, o să mor” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Indigenii au ajutat Amazonul să rămână sălbatic timp de 5.000 de ani

Relația dintre oameni și pădurea tropicală amazoniană nu a fost întotdeauna una armonioasă. Ultimele cercetări sugerează că popoarele indigene din regiunea Putumayo au ajutat la cultivarea pădurii tropicale, lăsând-o practic nealterată timp de 5.000 de ani. Poate că o coexistență a oamenilor cu natura este posibilă până la urmă.

În cadrul studiului au fost analizate mostre de sol din regiunea Putumayo din pădurea amazoniană, în Peru, pentru a găsi dovezi ale impactului oamenilor asupra terenului.

Cercetătorii au descoperit că arborii care încă cresc în regiune în prezent au crescut acolo cel puțin în ultimii 5.000 de ani. Acestea sunt dovezi că în zonă nu au existat orașe și terenuri agricole în acest timp. Urmele de cărbune descoperite în sol au indicat totuși că acolo au locuit și oameni, însă au avut un impact minim asupra mediului.

„Pentru mine, aceste descoperiri nu spun că populația indigenă nu a folosit pădurea, ci doar că a folosit-o în mod sustenabil și nu a modificat foarte mult compoziția speciilor”, a afirmat dr. Dolores Piperno de la Smithsonian Tropical Research Institute, care a condus studiul.

„Nu am observat scăderi ale diversității plantelor în perioada de timp analizată. Acesta este un loc în care oamenii par să fi fost o forță pozitivă asupra acestui peisaj și a biodiversității lui timp de mii de ani”, a mai spus ea, citată de IFL Science.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa a săpat la 0,6-0,9 metri, de unde a prelevat mostre de sol de la diverse adâncimi.

Cu cât erau de la o adâncime mai mare, cu atât solul era unul mai vechi.

Mostrele au fost duse într-un laborator pentru a fi datate cu carbon și a li se stabili vârsta. Ulterior au fost sortate cu ajutorul unui microscop pentru a căuta dovezi ale particulelor minerale microscopice, cunoscute sub numele de fitolite.

Fitolitele sunt în esență dovezi postume ale plantelor, sunt produse de plante și persistă mii de ani după ce o plantă moare. Fiecare fitolit este unic pentru o anumită plantă și poate fi folosit pentru a descifra plantele care au crescut într-o zonă în trecut.

Indigen în Pădurea Amazoniană / Credit foto: Profimedia

În peste 5.000 de ani adunați în aceste mostre nu a fost detectată nicio specie care să fi dispărut. Aceste descoperiri sugerează că, în ciuda convingerilor multora, pădurea amazoniană nu a fost afectată de băștinași, ci mai degrabă a fost stimulată de ei timp de mii de ani.

Administrarea pădurii tropicale de către popoarele indigene pare să fi fost vitală în conservarea biodiversității și va continua să fie importantă în lupta de a-i preveni declinul.

Nigel Pitman, coautor al lucrării, a afirmat că, din moment ce „această pădure este încă protejată de popoarele indigene, sper că acest studiu ne amintește tuturor cât de important este să le susținem munca”.

Cercetarea a fost publicată în PNAS.

Vă recomandăm să citiți și:

„Râuri de aur” curg prin pădurea amazoniană. Imagini impresionante dezvăluite de NASA

O rețea vastă de sate și drumuri, aranjate precum Universul, a fost descoperită în pădurea amazoniană

Pădurea amazoniană poate să dispară în timpul vieţii noastre – studiu ONU

Pădurea Amazoniană, „plămânul verde al Terrei”, într-o situaţie critică. Ce au decis liderii G7

Articolul Indigenii au ajutat Amazonul să rămână sălbatic timp de 5.000 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cum a apărut un crater uriaș în apropiere de un oraș turistic din sudul Australiei

În toiul nopții de 10 iunie, pământul din apropiere de orașul turistic Robe, din sudul Australia, s-a surpat pe neașteptate. Localnicii s-au trezit cu un crater uriaș, ce are un diametru de aproximativ 12 metri, de-a lungul peisajului pitoresc al Coastei de Calcar.

Oamenii sunt acum sfătuiți să nu se apropie, oficialii orașului temându-se că pământul s-ar putea surpa și mai mult.

„Nu a existat niciun semn de avertizare”, a spus James Holyman, director executiv al Consiliului Districtului Robe.

Coasta de Calcar a Australiei, veche de 200.000 de ani, se confruntă cu o eroziune considerabilă din cauza valurilor cu apă sărată care îi lovesc în continuu marginile, însă craterul ar fi fost cauzat și din alte motive.

Care sunt cele mai probabil cauze ale apariției craterului?

Cel mai probabil, ploile abundente recente și valurile de hulă ale oceanului au contribuit la apariția craterului, a explicat Patrick Hesp, expert de la Universitatea Flinders din Adelaide, citat de Live Science.

De asemenea, craterul este situat în apropiere de un gheizer subacvatic natural, cunoscut și ca gheizer marin. Acest tip de gheizer se formează pe măsură ce valurile erodează peșterile falezelor, ajungând adânc în faleză, iar în cele din urmă vertical spre suprafață. Ocazional, apa este împroșcată din vârful acestor găuri, de obicei în timpul mareei înalte.

Holyman a mai spus că, deși gheizerul marin nu a mai aruncat apă de ani buni, acțiunea constantă a valurilor din zonă a dus la surparea falezelor. O investigație la fața locului a concluzionat că zona este deocamdată instabilă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un crater uriaș a rămas în locul portului din Beirut, în urma exploziei care a îngenuncheat capitala Libanului

Un crater uriaș a apărut din senin în mijlocul unei străzi aglomerate din Rusia. O familie a scăpat în ultimul moment

De ce apar și mai multe cratere în zona din Siberia denumită „sfârșitul lumii”

O groapă misterioasă din SUA a început să scuipe, din senin, flăcări de circa 3 metri şi jumătate

Articolul Cum a apărut un crater uriaș în apropiere de un oraș turistic din sudul Australiei apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cel mai ridicat nivel de dioxid de carbon din atmosfera Pământului din istorie

Deși primele zile ale pandemiei de COVID-19 au dus la o scădere ușoară a emisiilor poluante, nivelurile de dioxid de carbon din atmosfera Pământului sunt, în prezent, printre cele mai ridicate din istorie. Terra nu a mai avut în atmosfera sa un astfel de nivel de dioxid de carbon de aproximativ 4 milioane de ani.

Oamenii de știință de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) și Institutul Scripps de Oceanografie din cadrul Universității din California, San Diego, au anunțat că Observatorul din Mauna Loa, din Hawaii, a înregistrat o concentrație record de dioxid de carbon în atmosferă, care a atins un vârf în mai 2021, media lunară fiind de 419,13 părți la milion.

Anul trecut, au existat speculații optimiste legate de faptul că pandemia COVID-19 și numeroasele schimbări și restricții pe care le-a generat, de la mai călătorii aeriene puține la reducerea producției economice din cauza blocajelor globale, putea contribui la diminuarea gaze cu efect de seră. În timp ce planeta a înregistrat o reducere pe termen scurt a emisiilor de gaze cu efect de seră, a devenit rapid evident că acest lucru nu va fi de durată.

„Avem nevoie de reduceri mult mai mari și susținute mai mult decât cele relaționate de COVID în 2020”, a afirmat Ralph Keeling, geochimist care conduce programul Scripps la Mauna Loa, citat de IFL Science.

Cele mai mari niveluri de CO2 de la începutul măsurătorilor

Nivelurile de CO2 observate în mai 2021 au fost cele mai mari înregistrate vreodată de când NOAA a început măsurătorile la stația meteo din Mauna Loa, în 1974.

Măsurătorile la stația meteorologică din Hawaii sunt considerate un punct de referință pentru măsurătorile de dioxid de carbon din atmosferă, la nivel global. Stația meteo a efectuat cea mai lungă măsurare neîntreruptă a nivelului dioxidului de carbon din atmosferă.

În mai 2020, la stația Mauna Loa a fost înregistrat maximul nivelului dioxidului de carbon atmosferic, depășind pragul de 417,1 părți pe milion pentru prima dată în istoria omenirii.

Criza climatică, alimentată de nivelul dioxidului de carbon

Creșterea nivelurilor dioxidului de carbon, de la an la an, alimentează criza climatică cu care se confruntă planeta noastră. Dioxidul de carbon eliberat în urma activităților umane, precum defrișările și arderea combustibililor fosili, se dezvoltă în atmosferă, unde captează mai mult din căldura Soarelui, încălzind planeta.

Nivelurile din prezent de dioxid de carbon din atmosferă sunt comparabile cu cele observate în Pliocen, în urmă cu între 4,1 și 4,5 milioane de ani.

Lumea de atunci era una destul de diferită, Homo sapiens se aflau la milioane de ani distanță de apariție, pădurile acopereau zona arctică, nivelul mării era cu 23 de metri mai ridicat decât în ​​prezent, iar temperaturile de vară erau cu aproximativ 8 grade Celsius mai calde.

Viitorul planetei este încă incert, însă este clar că trebuie să ne reducem drastic emisiile de carbon dacă vrem să evităm schimbările de mediu ireversibile și să ne prăbușim mai devreme într-o criză climatică în plină expansiune.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar dispărea?

Cele mai interesante 20 de descoperiri ale ultimului deceniu

Oamenii de ştiinţă au creat un material care transformă dioxidul de carbon în materie organică

„Bateriile zombi” produc sute de incendii anual, iar situația se va agrava dacă oamenii nu își schimbă comportamentul

Articolul Cel mai ridicat nivel de dioxid de carbon din atmosfera Pământului din istorie apare prima dată în Descopera.

Articol original

Șarpe de aproape 2 metri găsit într-un parc aglomerat din România

Un șarpe de aproape 2 metri lungime a fost găsit într-un parc aglomerat din Drobeta Turnu Severin. Oamenii au apelat la ajutorul jandarmilor. Jandarmii au alungat, în ultimele două luni, zeci de câini agresivi sau reptile.

Șarpele având o lungime de peste un metru și jumătate a fost îndepărtat de jandarmi dintr-un spațiu verde, situat în apropierea unui centru comercial din Drobeta Turnu Severin

O persoană a sesizat la 112 prezența șarpelui pe strada M. Gușiță, în apropierea unui parc frecventat de mai multe persoane. La fața locului a fost trimis un echipaj de jandarmerie.

Reptila a fost observată și de către jandarmi, care au prins-o și, ulterior, au eliberat-o în mediul său natural.

Vă recomandăm să citiți și:

Un șarpe fără cap pare că ar putea ataca un om

Șarpe iridescent cu solzi ciudați, care aparține unui gen foarte rar, descoperit în Vietnam

Momentul în care maimuțele capucin fac echipă pentru a salva un camarad mai tânăr din strânsoarea unui șarpe boa

Fosila unui șarpe care vedea în infraroșu descoperită într-o carieră de piatră s-a dovedit a fi un strămoș al șerpilor boa

 

Articolul Șarpe de aproape 2 metri găsit într-un parc aglomerat din România apare prima dată în Descopera.

Articol original

O zonă de pădure de dimensiunea Franței a crescut în ultimii 20 de ani

În ultimele decenii, veștile legate de soarta pădurilor la nivel mondial au fost în marea majoritate proaste, însă un studiu recent a arătat că unele zone împădurite au capacitatea să revină la ce au fost înainte și să se extindă dacă li se oferă șansa.

Începând cu anul 2000, o zonă de pădure de mărimea Franței a crescut în mod natural în întreaga lume, potrivit unei noi analize. Suprafața ei este suficientă pentru a absorbi echivalentul a 5,9 gigatone de dioxid de carbon, mai mult decât emisiile anuale ale Statelor Unite.

„Datele arată potențialul enorm al habitatelor naturale de a se recupera atunci când li se oferă șansa. Dar nu este o scuză pentru ca oricare dintre noi să așteptăm să se întâmple acest lucru”, a declarat John Lotspeich, directorul executiv al Trillion Trees, care a publicat un raport în urma unei colaborări între WWF, BirdLife International și WCS. La trasarea concluziilor au fost folosite date din imagini prin satelit adunate pe o perioadă de mai bine de 30 de ani din 29 de țări din 13 ecoregiuni.

Pădurile s-au regenrat masiv în China și Brazilia

Punctele fierbinți ale defrișărilor ar putea fi găsite pe tot globul. De exemplu, zone împădurite au reapărut recent la nord-est de Beijing, în nordul Chinei, în urma eforturilor guvernamentale de a combate furtunile severe de praf, contribuind astfel foarte mult la refacerea florei locale. Un alt exemplu bun poate fi găsit în nord-vestul Braziliei, unde renunțarea în anumite locuri la agricultură a însemnat reapariția unor zone împădurite.

După cum sugerează aceste exemple, refacerea pădurilor a fost determinată de o serie de factori. Unii sunt neclari, dar alți factori au fost rezultatul unei mai bune gestionări a problemei pădurilor, în timp ce alții au fost naturali, cum ar fi regenerarea după incendii forestiere.

Așa cum se poate vedea în porțiuni mari din China, politicile guvernamentale la nivel național au contribuit, de asemenea, la creșterea semnificativă a suprafeței forestiere în câțiva ani. Angajamente și politici similare au fost recent adoptate în întreaga lume.

Defrișările, mai mari decât zonele de pădure care se refac în mod natural

Deși raportul evidențiază multe succese, nu minimizează amploarea problemei. Multe zone, cum ar fi Pădurea Atlantică de-a lungul coastei de est a Braziliei, au cunoscut o refacere considerabilă în ultimele două decenii, dar rămân în continuare mult sub întinderea lor istorică. Între timp, în afara acestor zone, despăduririle continuă să afecteze cele mai vitale zone forestiere ale lumii.

Credit foto: Unsplash

Pădurile restabilite nu vor rezolva instantaneu problema schimbărilor climatice sau a defrișărilor, dar acest raport arată că refacerea lor ar putea avea un impact semnificativ asupra stării mediului natural al planetei.

„Știința este clară: dacă vrem să evităm schimbările climatice periculoase și să ne întoarcem la natură, trebuie să oprim atât defrișările, cât și să refacem pădurile naturale”, a explicat William Baldwin-Cantello, director la WWF-UK, citat de IFL Science.

„De multă vreme știm că regenerarea pădurilor în mod natural este adesea mai ieftină, mai bogată în carbon și mai bună pentru biodiversitate decât pădurile plantate activ, iar această cercetare ne spune unde și de ce se întâmplă regenerarea și cum putem recrea aceste condiții în altă parte”, a adăugat Baldwin-Cantell.

Acesta a avertizat însă că milioane de hectare de păduri sunt defrișate în fiecare an, mult mai mult decât zonele forestiere care se regenerează, de aceea problema distrugerii pădurilor rămâne una majoră.

Vă recomandăm să citiți și:

Unul dintre triburile pe cale de dispariţie este ameninţat de defrişarea pădurii amazoniene

Ascensiunea și declinul pădurilor tropicale au declanșat dispariția oamenilor timpurii și a megafaunei din Asia

România, locul în care sunt distruse ultimele păduri ale Europei – presa germană

Restabilirea suprafeţelor împădurite, soluţia de atenuare a schimbărilor climatice

Articolul O zonă de pădure de dimensiunea Franței a crescut în ultimii 20 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

Ploaia cu soare, știință și superstiții – lecția de meteorologie

Natura este spectaculoasă și măreață și, oricât de mult încercăm noi să învățăm secretele ei, oricât de evoluată este știința sau tehnologia, mereu vor fi mici secrete pe care nu le vom afla, poate, niciodată.

Unul din fenomenele meteo care a stârnit mereu nedumerire sau superstiții a fost ploaia cu soare sau, așa cum este ea denumită în limbajul de specialitate din străinătate, „sunshower”.

Explicația științifică:

Ploaia cu soare este acel fenomen meteo în care într-o regiune în care strălucește soarele apar totuși stropi de ploaie. De ce se întâmplă acest lucru? Potrivit specialiștilor de la Prognoze Meteo, sunt două explicații științifice:

1. Ploaia cu soare poate apărea ca urmare a transportului picăturilor de ploaie de către rafalele de vânt dintr-o zonă unde avem o ploaie sau o furtună în desfășurare, de la distanțe chiar și de zeci de km.
2. O altă situație în care putem avea parte de ploaie cu soare ține de condițiile de instabilitate atmosferică pe care le întâlnim mai ales primăvara și vara. Variațiile de temperatură fac ca masele de aer să aibă mișcări ascendente și descendente rapide. În timp ce aerul care se ridică se răcește, condensând vaporii și dând naștere norilor și precipitațiilor, aerul care „se prăbușește” duce la disiparea norilor astfel că pot apărea zone de cer senin prin care pot cădea precipitațiile generate de masele de aer ascendente.

Unul din efectele cele mai frumoase ale „ploii cu soare” este curcubeul, care poată apărea dacă soarele se află poziționat la un unghi cât mai jos.

Ploaia cu soare, efecte negative în agricultură

Fenomenul de ploaie cu soare, pe cât de spectaculos și frumos ni se pare nouă pe atât de nedorit este de agricultori, cei care spun că ploile cu soare sau ploile rapide sunt cele care mănează și afectează sever culturile agricole, mai ales că vorbim de umiditate și temperaturi ridicate, ingredientele ideale pentru dezvoltarea infecțiilor și a bolilor la plante.

Superstițiile legate de fenomenul ploii cu soare:

Sunt zone în lume unde, atunci când plouă cu soare, se spune că diavolii fac o nuntă sau, în funcție de regiuni, nunți au loc și la șoareci sau vulpi. Alții trec într-un registru violent și spun că diavolul își bate nevasta sau că o hienă naște.

Dar, dincolo de acest superstiții, ploaia cu soare este doar un fenomen meteo. Unul spectaculos, plăcut ochiului, dar care are o explicație perfect științifică.

Descopera.ro a lansat parteneriatul cu Prognoze Meteo, o platformă online care prezintă în timp util date despre vreme, estimări, analize, curiozități meteo, dar și lecții de meteorologie. Cu ajutorul specialiștilor de la Prognoze Meteo vă vom prezenta lecții de meteorologie, cu analize, astfel încât putem învăța să citim natura, să explicăm fenomenele meteo.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum arată ploaia în Sistemul Solar. Picăturile de pe Terra sunt similare cu cele de pe Jupiter sau Saturn

Astronomii au descoperit o planetă pe care ploaia este din fier

Unele regiuni din Alpi devin mai înalte, în timp ce altele se micșorează. Cum explică cercetătorii fenomenul

Articolul Ploaia cu soare, știință și superstiții – lecția de meteorologie apare prima dată în Descopera.

Articol original

Cum au ajuns tarantulele atât de răspândite pe Pământ. Cercetătorii au găsit în sfârșit explicația

Puțini păianjeni stârnesc stârnesc reacțiile puternice pe care le pot stârni temutele tarantule. Aceste arahnide uriașe și păroase sunt bine cunoscute pentru dimensiunile, culorile și trăsăturile fizice.

Însă, nu doar tarantula în sine este impresionantă. La fel este și răspândirea creaturii pe Pământ, ceea ce este surprinzător având în vedere că tarantulele sunt păianjeni destul de sedentari. Spre exemplu, femelele și juvenilii rareori își părăsesc ascunzișurile.

Însă, tarantulele (familia Theraphosidae de păianjeni) pot fi găsite aproape oriunde, trăind pe toate continentele Pământului cu excepția Antarcticii.

„Comportamentul lor nu ar sugera că le place să hoinărească, însă tarantulele au ajuns pe tot globul”, a spus Saoirse Foley, coordonatul unei echipe de cercetători de la Universitatea Carnegie Mellon din SUA.

Cheia răspândirii tarantulelor pe Pământ

În noul lor studiu, Foley și colegii săi au analizat tiparele biogeografice ale tarantulelor de-a lungul istoriei, analizând ARN-ul mesager al creaturilor și observând modul în care arborele genealogic al tarantulelor s-ar fi dezvoltat în decurs de 120 de milioane de ani.

Această evoluție pare să fie cheia răspândirii tarantulelor, strămoșii creaturilor ajungând în diferite regiuni din lume prin intermediul deplasării continentelor, pe măsură ce acestea s-au unit și s-au desprins de-a lungul a milioane de ani după descompunerea supercontinentului Gondwana.

„Studiile anterioare au estimat că apariția tarantulelor a fost compatibilă cu originea supercontinentului Gondwana. Într-adevăr, unele tarantula (Selenocosmiinae) ar fi face parte din taxonii din nordul Gondwana”, au explicat oamenii de știință, potrivit Science Alert.

Dovezi de la două răspândiri separate ale tarantulelor

În propria lor analiză, cercetătorii au descoperit dovezi de la două răspândiri separate „în afara Indiei” ale tarantulelor antice spre Asia, atunci când subcontinentul indian s-a lovit de Asia în urmă cu 55 – 35 de milioane de ani.

„În ciuda faptului că analizele noastre au sugerat origine de pe Gondwana pentru Theraphosidae, acest tipar indică faptul că tarantulele nu au fost mereu prezente în Oceania. În schimb, noi am descoperit tipare conforme cu răspândirea Selenocosmiinae pe Asia, în cele din urmă traversând linia Wallace cândva după coluziunea India/Asia, în timp Thrigmopoeinae terestre au rămas în India”, au spus cercetătorii.

Speciile au profitat de ocazie și de circumstanțe

„Rezultatele noastre indică faptul că ambele descendențe asiatice s-au ramificat în timp ce placa tectonică indiană încă se deplasa spre Asia. Interesant este că ambele descendențe par să fie divergente din punct de vedere ecologic”, au adăugat aceștia.

Rezultatele sugerează în cele din urmă că deși deplasarea continentelor a jucat un rol crucial în răspândirea păianjenilor antici, propria lor adaptare evoluționară a fost importantă pentru a coloniza noi continente. Speciile au profitat de ocazie și de circumstanțe.

Vă mai recomandăm să citiți și:

”Unicornii” există, dar nu aşa cum s-ar aştepta lumea. Savanţii sud-africani au descoperit o specie bizară de tarantulă

O tarantulă a omorât un şarpe, folosindu-şi doar colţii neveninoşi

Marea migrație a tarantulelor. Masculii vor străbate chiar și zeci de kilometri pentru a-și găsi perechea

Misterul culorilor nemaipomenite ale tarantulelor ar fi fost, în sfârșit, rezolvat

Articolul Cum au ajuns tarantulele atât de răspândite pe Pământ. Cercetătorii au găsit în sfârșit explicația apare prima dată în Descopera.

Articol original

Studiu alarmant. Ritmul de topire a gheţarilor din lume s-a dublat în ultimii 20 de ani

Aproape toţi gheţarii lumii îşi pierd din masă într-un ritm accelerat. Ritmul de topire a gheţarilor lumii aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani şi contribuie mai mult la creşterea nivelului mării decât straturile de gheaţă din Groenlanda sau Antarctica.

Folosind imagini de înaltă rezoluţie capturate de sateliţii NASA între 2000 şi 2019, un grup de oameni de ştiinţă a descoperit că gheţarii, fără cei din Groenlanda şi Antarctica, care au fost excluse din studiu, au pierdut în medie 267 gigatone de gheaţă pe an, relatează The Guardian.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că topirea masei gheţarilor s-a accelerat. Gheţarii au pierdut anual 227 de gigatone de gheaţă în perioada 2000-2004, dar aceasta a crescut până la o medie de 298 de gigatone după 2015.

Topirea a avut un impact semnificativ asupra nivelului mării care a crescut cu aproximativ 0,74 milimetri pe an, adică 21% din creşterea globală a nivelului mării observată în această perioadă.

Gheţarii tind să aibă un răspuns mai rapid la schimbările climatice

Gheţarii tind să aibă un răspuns mai rapid la schimbările climatice în comparaţie cu straturile de gheaţă din Groenlanda şi Antarctica, potrivit Mediafax.

Studiul ar putea umple lacune importante în ceea ce priveşte înţelegerea topirii gheţii, ducând la predicţii mai exacte, a spus co-autorul studiului Robert McNabb, un om de ştiinţă de la Universitatea Ulster din Marea Britanie.

Gheţari din Alaska, Islanda, Alpi, munţii Pamir şi Himalaya au fost printre cei mai afectaţi de topire, au descoperit cercetătorii. Gheţarii cu comunităţile în apropriere oferă o sursă importantă de apă, iar declinul acestora ar putea duce la deficienţe grave de apă în zona importante din lume.

Ultimele studii privind schimbările climatice arată că nivelul mării va creşte cu mai mult de un metru până în 2100.

Articolul Studiu alarmant. Ritmul de topire a gheţarilor din lume s-a dublat în ultimii 20 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original