Un exemplar rar de viperă a lui Russell cu două capete a fost descoperit. Este unul dintre cei mai periculoși șerpi

O viperă a lui Russell cu două capete a fost observată în India la începutul lunii august. Un astfel de exemplar este extrem de rar și face parte dintr-una dintre cele mai periculoase specii de șerpi din lume.

Șarpele a fost găsit în afara unei reședințe din Maharashtra, în vestul Indiei. După ce șarpele mortal a fost prins, a fost dus într-un loc unde se află asemenea creaturi.

În ciuda faptului că este unul dintre cei mai letali șerpi din lume, vipera lui Russell cu două capete ar putea fi vulnerabilă în sălbăticie, având în vedere anomalia genetică. Fiecare cap, care are o lungime de aproximativ 5 cm, acționează separat în prinderea și consumarea prăzii.

Potrivit specialiștilor Universității din Michigan (SUA), citați de Fox News, vipera lui Russell este „unul dintre cei mai periculoși șerpi” din Asia și este cauza a „mii de decese în fiecare an”. După ce o persoană este mușcată de o astfel de viperă, se confruntă cu multiple simptome, de la durere la vărsături până la amețeli și insuficiență renală.

De ce șerpii cu două capete nu supraviețuiesc mult în sălbăticie

De obicei, șerpii cu două capete sunt specimente rare și nu supraviețuiesc mult timp în sălbăticie. Anomalia genetică rară îngreunează capacitatea șarpelui de a prinde prada.

„Șerpii funcționează foarte mult prin miros și, dacă un cap simte mirosul prăzii celuilalt cap, îl va ataca și va încerca să-l înghită”, potrivit National Geographic. Șerpii cu două capete se dezvoltă similar cu gemenii siamezi, din cauza unui embrion care nu se divide corespunzător.

Vipera lui Russel (Daboia russelli) este un șarpe lent, care în mod obișnuit rămâne pe timpul zilei încolăcit şi ascuns. Această specie este activă noaptea și este considerată unul dintre cei mai periculoși șerpii pentru om în Asia de Sud.

La maturitate măsoară între 1- 1,5 metri și are o culoare maro-deschis cu 3 rânduri de pete ovale maronii cu margini întunecate, care îi permit să se camufleze perfect în așteptarea prăzii. Se hrănește cu mamifere, rozătoare și păsări. Are o tehnică de vânat simplă: urmărește și atacă pe neașteptate prada, mușcând-o și introducându-i veninul. Ulterior se retrage, așteptând ca victima să moară pentru a o înghiți apoi în întregime.