În acel an, considerat ca fiind un vârf al prosperităţii globale, (cu o cotă nemaiatinsă de atunci), a fost descoperit satelitul Charon al lui Pluto, Republica Populară Chineză a permis – în urma unei noi strategii de dezvoltare cuturală – accesul la operele lui Aristotel, William Shakespeare şi Charles Dickens, dar şi introducerea conceptului de “Modă”, prin aerul occidental adus de Pierre Cardin la Beijing; New York Post a publicat un amplu articol relativ la cartea lui David Rorvik “The Cloning of Man”, despre presupusa posibilă clonare a fiinţei umane, iar la Chicago a fost creat primul online-forum, computer buletin board system (CBBS)[2], un sistem computerizat care permite conectarea informatică.
A fost anul alegerilor de modă ciudate, al crizei petrolului, al coafurilor abracadabrante, anul în care a fost creeat Garfield, personajul de BD cel mai viral şi s-a născut “in vitro” primul copil – Louise Joy Brown.
A fost supranumit “Anul Celor Trei Papi”, dar şi cel în care Nicolae Ceauşescu a lansat “Proiectul Bucureşti” ca o replică a oraşului Phenian, capitala Coreei de Nord; a fost inventată insulina artificială; Menachem Begin (Israel) şi Anwar el-Sadat (Egypt) au obţinut “ex aequo” Premiul Nobel pentru Pace; Sony a introdus walkman-ul, primul stereo portabil; filmele “The Deer Hunter“ “Annie Hall” sau “Grease” au devenit simboluri culturale; Bee Gees au lansat “Stayin’ Alive”, iar pantalonii de plastic au fost, pentru scurtă vreme, la modă.
Nicolae Ceauşescu, considerat liderul cel mai “fregventabil din Lagărul Socialist” a călătorit în Anglia și a fost plimbat cu caleașca prin Londra, alături de Regina Elisabeta, trecând pe lângă un cinematograf unde rula un film devenit ”best seller” al cinematografiei XXL…
Apare cartea lui John T. Molloy, ”The Women’s Dress for Success Book” – care a marcat o piatră de hotar în codificarea vestimentară a mesajului official; IGEDO deschide Düsseldorf Fashion House, pentru îmbrăcăminte “de designeri”, deschizând Era Culturii Design, în încercarea de a cuceri o piaţă saturată de produsele de masă, care pot fi cumpărate din Orientul Îndepărtat. Președintele SUA Jimmy Carter, pune capăt producției bombei cu neutroni și legalizează consumul berii acasă.
Populaţia: 4,304,533,501 de oameni, dintre care 39% în mediul urban.
Toate acestea au influenţat direct, mai mult sau mai puţin discret, existenţa Planetei, a indivizilor, a mea, fără să ştiu la momentul acela, că undeva se întâmplă lucruri care vor transforma Lumea familiară mie, într-o manieră de neimaginat, altfel decât ştiinţifico-fantastic.
“Spiritul anului 1978” mi-a modelat, de fapt, structura afectivă, culturală, şi sociala, datorând efectelor – vizibile sau colaterale, ale fiecăreia dintre toate aceste evenimente, plus ale multor altora, multe neştiute – ceea ce sunt acum.
Ce ar fi fost oare, dacă în 1978 aș fi priceput că ”Șocul Viitorului” (Alvin Tofflet, 1973.r) este altceva decât un reușit eseu cu pretenții vizionare, sau dacă ”Cronica Anului 2000” (Acad. Mircea Malița), ar fi ajuns sub ochii mei… sau măcar dacă aș fi citit ”Ce se va întâmpla Mâine” (Gheorghe Achiței, care mi-a fost profesor)?
Dacă aș fi aflat și înțeles toate acestea, oare înspre ce m-aș fi proiectat viitorul?
Oare aș fi învățat mai repede să mă uit „în mâine”, ca sa fac de ”azi” pașii necesari, astfel încât „mâine” să nu însemne decât alt ”acum”?
M-am apropiat de domeniul prognozei, prin intermediul tendințelor de modă, instrumente de lucru obligatorii pentru cei care gândesc, concep, proiectează și descriu narativ scenografia și decorul unui viitor, în care potențialul client arată cu totul altfel decât cel prezent.
De altfel, moda nu este o manifestare mondena, superficială și volatilă, ci un curent cultural, un barometru extrem de fin și de precis al nivelului și formelor specifice ale unei civilizații. Iar specialiștii acestui domeniu, lucrând mereu la timpul viitor, sunt printre primii care ”simt semnele schimbarii”, percep ”noul emergent” și le transpun într-o istorie posibilă a realității zilei de mâine.
Când ajungem să percepem NOUL, el s-a născut și s-a manifestat deja, cu mult timp înainte. S-a maturizat, a produs efecte, a atras atenția, a devenit MODEL și a fost implementat – de alții – în viața noastră.
Pentru a-l înțelege și a trăi corect cu el, trebuie să ne întoarcem în trecut, să îi căutăm formele care ne-ar fi putut atrage atenția, să le dezvoltăm de acolo, în propriul interes; să învățăm despre formele viitorului, înainte ca ele să devină trecut. Apoi, să parcurgem drumul în alt sens, către viitor, căutând în trecut și prezent semnele schimbării.
Cea mai mare provocare a trecerii în noua paradigmă este de fapt, relația noastră cu timpul[3].
Obișnuiți cu linearitatea Trecut – Prezent – Viitor, suntem cu totul bulversați de faptul că trebuie să acceptăm lucruri care scapă de sub controlul înțelegerii noastre, cum ar fi faptul că viitorul începe să-și impună formele încă din trecut, că prezentul este chiar trecutul unor forme ale viitorului care se manifestă deja, iar pentru a afla ce este posibil să urmeze istoric, studiem prezentul ca pe o ”antichitate” a viitorului, prin metode ca ”Arheologia Viitorului”. Așa se face că reprezentarea noastra mentală despre aceasta relație, solid instalată în structurile raționale și în mentalitate, este grav tulburată, ba chiar avariată. Vorbim acum de o viziune de ansamblu, în care trecutul, prezentul, viitorul sunt percepute ca un tot, ”la vedere”, în realitatea imediată. Nu avem încă ”organ” abilitat și ”educat” care să preia această ”citire”, care face parte din altă paradigmă.
Pragmatic vorbind, tendințele culturale sunt prognoze și viziuni de perspectivă, având misiunea de a determina reperele unei societăți viitoare, în scopul de a pregăti jucătorii-cheie implicați, formele culturale, industriile și opinia publică pentru confruntarea cu ”șocul viitorului”.
Tendințele de modă NU vorbesc despre forme, culori, texturi, structuri, țesături, materialități sau imprimeuri, cum s-ar crede, ci reprezintă un ghid de existență într-o societate, care nu există încă – dar foarte probabil va exista – unde, cu toții ne dorim să devenim actori principali – și să ne comportăm ca atare.
Evoluând în practica ”scormonirii” viitorului, am descoprit o ”civilizație” aparte, ca și cum ar aparține altei lumi, o categorie de cercetători și creativi, care trăiește fizic în prezent, dar care se manifestă cultural, emoțional și creativ în viitor, oameni, care fac din practica prognozelor și explicitarea tendințelor nu doar o profesie ci un ”modus vivendi”, fiind cuprinși temporar, în inseși lumile pe care le anticipează și le descriu. Produc efecte concrete în viața de fiecare zi a umanității prezente și viitoare, nepercepute și necunoscute de către majoritatea oamenilor.
În timp ce prognoza îşi propune să discearnă formele viitorului din tendinţele emergente ale prezentului, căutările profesioniste se referă mai ales la modul în care modificarea prezentului ar putea genera scenarii alternative ale viitorului.
Vorbim despre tehnici de lucru și metode ca: ”interogarea viitorului”, ”infiltrarea în viitor” și decelarea semnelor schimbării, activarea gândirii anticipative, construirea unui model şi asumarea viziunii, tehnici ale simularii computerizate, evaluări de impact, „futures wheel” (diagramă, pe care sunt afişate efectele viitoare posibile ale unui anumit eveniment sau diversele modele de viitor), „schemele de relevanţă“ (utilizate de NASA pentru a stabili etapele necesare pentru finalizarea unor programe complexe)”[4] sau ”conferința Delphică”, și multe altele.
Așadar, mi-am propus să încerc să restaurez, pe cât posibil, poziția corectă a unui domeniu, pe care îl consider parte a Științei Complexității, cu atât mai mult, cu cât, pe lângă cercetare, analiza matematică și statistică, el desemnează o dinamică, și formulează vectorii unei mişcări pe termen lung, fiind profund creativ, exprimând formele viitorului în tipologii noi de limbaje, vizionare, care alcătuiesc germenii vorbirii viitoare.
Nu doar că depistează noul emergent, îi încurajează evoluția și susțin relația fluidă cu toate formele culturale ale prezentului, pregătindu-i destinul viitor, ci și traduc și comunică prin coduri inedite, expresii ale NOULUI, care se străduie din greu ca să devină credibil, într-o lume încă nepregătită pentru el.
Unii spun chiar că depistarea și introducerea Noului în viitor este o formă de expresie artistică, situată pe nivelul elitist al cunoașterii, care descrie printr-o estetică autentică acel ”ceva” care plutește în aer, pe care toată lumea îl simte, dar nimeni, sau prea puțini îl pot localiza sau descrie. Acel ”ceva”, inefabil, care ne tulbură, fiindcă în subconștient, toți înțelegem că va veni și că ne va schimba iremediabil viața.
Vorbim despre ceea ce rămâne, după ce prea puțin din ceea ce este azi, va mai fi în viitor.
Dr. Ioana Sanda Avram
Departamentul de Cercetare Exploratorie
[1] The wonder year: Why 1978 was the best year ever
Read more: https://www.newscientist.com/article/mg21929254-600-the-wonder-year-why-1978-was-the-best-year-ever/#ixzz6URRGvuhZ
[2]https://www.newscientist.com/article/dn23850-1978-in-pictures-why-it-was-the-best-year-so-far/
The first online forum – the Computerized Bulletin Board System or CBBS – goes online in Chicago. The system relies on a dial-up modem, and was designed when computer programmers Ward Christensen and Randy Suess were house-bound by a blizzard in 1978. One user at a time can post messages.
[3] http://complexity.ro/evenimente/viitorul-intamplat-deja
[4]Catalin Cojocaru Misteriosii profeti ai secolului XXI 14 ianuarie 2009
http://www.descopera.ro/stiinta/928839-misteriosii-profeti-ai-secolului-xxi
Articol original
Busan is an amazing magazine Blogger theme that is easy to customize for your needs
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.