Numai noi (deocamdata) nu…

Emiratezii, mari operatori de Leclerc (si cred ca sunt si singurii cu exceptia francezilor), s-au hotarat sa doneze 80 de tancuri catre Iordania. Nu cunoastem starea tehnica a tancurilor stim doar ca ele au in jur de 20 de ani, Emiratele Arabe achizitionand Leclerc-ul incepand cu 1993.

388 de care de lupta au ajuns in Arabia, doua vehicule pentru antrenarea echipajelor si 48 de vehicule (pe sasiu de Leclerc) de recuperare.

In acele vremuri indepartate, Nexter Systems (producatoarea tancului) se numea Giat, internetul era la inceput, nu existau telefoane mobile, in sensul modern al termenului, iar Facebook mai avea mult pana a se naste.

Dar ce fac iordanienii cu cele 88 de Leclerc-uri?! Iordania detine o gramada mare de tancuri, de la Centurion la M-60 si Challenger I. Cel din urma avut in dotare in cateva sute de exemplare si – la fel ca in cazul celor din Emirate cu Leclerc-ul, sunt unici operatori de Challenger, cu exceptia britanicilor.

Leclerc-urile emirateze nu sunt insa chiar atat de vechi pe cat par pentru ca in 2003 s-a semnat un contract in valoare de 4 miliarde de dolari pentru modernizarea lor, iar in 2011 o parte din tancuri au fost din nou modernizate cu kitul pentru lupta urbana “Azur”.

Poate la fel de importanta precum modernizarea lor, tancurile Emiratelor au participat la conflictul din Yemen (Operatiunea Aden) cu rezultate foarte bune. S-a castigat experienta, echipajele si-au putut evalua tancurile in lupta reala, iar producatorul a tras invataminte foarte utile pentru viitor.

Orice ar spune cineva, un sistem de arme este la fel ca o unitate militara: poligonul este esential, instructia conteaza, dar fara experienta frontului totul este teoretic. La fel si in cazul avionelor, tancurilor, etc, pana cand nu te lovesti de situatii reale, pana cand nu trage cineva in tine si tu, la randul tau, nu ripostezi discutam teorie, care teorie – stie oricine – este la destui ani lumina de practica.

Asadar experienta razboiului conteaza, dar nu pentru sistem in sine ci pentru utilizatorii sai si pentru producator. Asa inveti, asa te adaptezi, altfel recitam din brosuri performante care de multe ori sunt chiar haioase (daca nu cumva tragice) cand respectivul sistem da bot-n bot cu nisipul, ploaia sau cu inamicul care nu stie ca tancul tau rezista la TOW-ul lui, trage si racheta chiar trece si face tanculetul praf.

Bineinteles ca Leclerc-ul nu poate fi luat in considerare pentru dotarea Armatei Romane macar pentru ca n-ai efectiv de unde sa-l cumperi, in intreaga lume existand doar doi (acum trei cu Iordania) utilizatori: Franta si Emiratele Arabe Unite, cei din urma fiind detinatorii celui mai mare numar de astfel de tancuri.

Ce-mi place mie la Leclerc (tancul meu preferat pe vremuri) este viteza foarte mare pe care o poate sustine foarte mult timp si capacitatea de a lovi tinta “din fuga”, dar din fuga nu din mers rapid.

Despre ispravile tancurilor Leclerc ale Emiratelor prin Yemen puteti afla mai multe amanunte din acest articol:

Lectiile angajarii tancului Leclerc in Yemen

GeorgeGMT

The post Numai noi (deocamdata) nu… appeared first on Romania Military.

Articol original