Acțiunile politice și militare ale acestor împărați romani au influențat în mod fundamental evoluția istoriei europene și, în cele din urmă, chiar a lumii întregi.
Împărații romani au fost conducătorii care au preluat controlul lumii romane odată cu prăbușirea ansamblului instituțional și social pe care se sprijinea Republica. Legitimitatea domniei unui împărat depindea de controlul său asupra armatei și de recunoașterea de către Senat; în mod normal, un împărat era proclamat de trupele sale, investit cu titluri imperiale de către Senat sau de ambele. Însă poporul roman i-a considerat pe împărați ca pe echivalentul regilor, chiar dacă primul împărat Octavian Augustus a refuzat absolut să fie văzut ca un monarh.
Epoca Republicii Romane s-a încheiat odată cu moartea lui Iulius Cezar, iar Augustus a marcat începutul Imperiului Roman care a durat din 27 î.Hr. până în 476 era noastră, odată cu abdicarea lui Romulus Augustus. De-a lungul acestei perioade, mai mulți împărați au domnit, iar domniile lor au fost împărțite în mai multe dinastii. Ancient History a creat o listă cu zece dintre cei mai mari împărați romani.
10. Iustinian (482 – 565)
Deși Imperiul Roman de Apus a căzut deja în mâinile barbarilor în anul 476 era noastră, Imperiul Roman de Răsărit, numit și Imperiul Bizantin, a atins o perioadă de glorie în perioada 526-565 d.Hr, sub Iustinian. În timpul domniei sale, Iustinian a vrut să reînvie măreția imperiului și să recucerească jumătatea vestică pierdută. Generali săi Belisarius și Narses au recucerit multe teritorii, inclusiv orașul Roma, fosta capitală. Datorită eforturilor sale politice și militare de restaurare, Iustinian a fost uneori numit „ultimul roman” din istoria modernă.
Iustinian era cunoscut pentru crearea unui cod de drept unificat, care se baza pe o colecție de legi romane aflate deja în uz. Ulterior, acest cod a fost baza tuturor sistemelor de drept din lumea occidentală. Iustinian a supravegheat, de asemenea, construcția de mari clădiri în capitala sa, Constantinopol, cea mai remarcabilă dintre ele fiind Biserica Hagia Sofia, care a devenit ulterior centrul creștinismului ortodox oriental timp de mai multe secole.
9. Constantin cel Mare (272 – 337)
Numele complet al lui Constantin era Flavius Valerius Aurelius Constantinus Augustus, acest împărat, care a devenit primul împărat creștin roman din istorie, a fost un conducător de importanță istorică majoră. El a reunit un imperiu divizat sub un singur împărat și a obținut victorii importante împotriva unor dușmani înverșunați, cum ar fi francii, alamanii, goții și sarmatii. De asemenea, a reocupat unele dintre provinciile romane de mult pierdute. El și-a creat propria capitală și a numit-o după sine, Constantinopol, care a devenit capitala Imperiului Bizantin timp de secole.
El a înțeles necesitatea sprijinului oferit de creștini, deoarece religia acestora era în creștere și în cele din urmă a devenit o importantă figură creștină istorică, fiind primul împărat care a adoptat credința. Biserica Sfântului Mormânt, construită la ordinele sale în locul în care se crede că se află mormântul lui Iisus a devenit cel mai sfânt loc din creștinătate. Conversia sa a avut un impact semnificativ asupra preferințelor religioase ale Imperiului Bizantin ulterior.
8. Antonius Pius (86 – 161)
Fiul adoptiv și succesorul împăratului Hadrian, Antoninus Pius a condus Imperiul Roman între 138 și 161 era noastră. Primul său act de împărat a fost să acorde onoruri divine tatălui său adoptiv Adrian și ca parte a înțelegerii cu acesta, Antoninus l-a adoptat pe viitorul împărat, Marcus Aurelius. A fost unul dintre cei mai pașnici conducători din istoria Imperiului Roman. Nu există înregistrări ale unor acțiuni militare semnificative în timpul domniei sale.
Sursele istorice arată că el a construit temple, teatre și mausolee, a promovat artele și știința romană și a acordat onoruri și recompense financiare profesorilor de retorică și filosofie. Pius a fost unic în rândul împăraților romani, deoarece a abordat diferitele crize ale Imperiului fără a părăsi Italia. Acest stil de guvernare a fost foarte apreciat de contemporanii săi și de generațiile ulterioare.
7. Vespasian (9 – 79)
Domnia lui Vespasian a durat între 69 și 79 d.Hr și a fost fondatorul dinastiei Flaviene care a continuat să conducă Imperiul Roman timp de 27 de ani. Domnia sa a început în una dintre cele mai tulburi vremuri din istoria romană, deoarece imperiul tocmai se refăcea în urma capriciile unor împărați infami precum Nero și Caligula, dar și un război civil care a dus la domnia a patru împărați într-un singur an. Fiind un general competent, care și-a dovedit abilitățile pe câmpul de luptă, lui Vespasian i s-a atribuit sarcina de a aduce echilibrul la Roma. În timpul domniei sale de 10 ani, a făcut exact asta, câștigându-și renumele ca unul dintre cei mai mari împărați romani.
În timpul domniei lui Vespasian, s-au cheltuit mulți bani pentru lucrări publice, precum și pentru restaurarea și înfrumusețarea Romei. El a inițiat construcția Templului Păcii, o serie de băi publice și una dintre cele mai maiestuoase structuri din Roma antică, Colosseumul. Din păcate, până la finalizarea Colosseumului, Vespasian era mort. După moartea sa în 79 d.Hr., a fost succedat de fiul său cel mare Titus și a devenit astfel primul împărat roman care a fost succedat direct de propriul său fiu natural, punând astfel bazele unei noi dinastii.
6. Hadrian (76 – 138)
Împărat între 117 și 138, Hadrian a avut inițial numele de Publius Aelius Hadrianus și provenea dintr-o familie etnic italiană care se mutase în urmă cu câteva generații în Hispania. Chiar dacă predecesorul său Traian nu l-a desemnat oficial ca moștenitor, soția fostului împărat a proclamat numirea chiar înainte de moartea sa. Un cunoscut admirator al Greciei, a căutat să readucă arhitectura greacă la vechea sa glorie. El a reconstruit Panteonul și a construit Templul lui Venus. De asemenea, el a construit Zidul care îi poartă numele și care marca limita nordică a Britaniei Romane.
Hadrian a petrecut o parte considerabilă a domniei sale alături de armată, purtându-și armura și, uneori, mâncând și dormind în tabără cu soldații. Menținerea unei forțe militare alerte și gata de luptă a fost cea mai mare provocare a sa, așa că, după cum explică istoricii, declanșa alarme false uneori pentru a testa pregătirea, curajul și timpul de răspuns al armatei sale la o criză. Dar, în ciuda reputației sale de administrator militar eficient, domnia sa a fost marcată de o lipsă a conflictelor majore, în afară de cel de-al doilea război romano-evreu, pe care l-a gestionat fără prea mult probleme.
5. Claudius (10- 54)
Unul dintre primii împărați romani care s-au născut în afara Italiei, domnia sa a durat între anii 41 și 54 ai erei noastre. El a fost fiul lui Drusus și al Antoniei Minor și, din cauză că a fost afectat de șchiopătat și o ușoară pierdere a auzului a fost destul de nedrept marginalizat de familia sa și exclus din funcții publice până la consulatul său. Dar, din fericire pentru el, aceste probleme l-au salvat direct sau indirect de aceeași soartă ca Tiberiu și Caligula, deoarece potențialii dușmani nu l-au văzut niciodată ca o amenințare serioasă.
Domnia sa a fost văzută ca fiind instabilă în ochii nobilimii și Senatului, deoarece aceștia s-au opus complet ascensiunii sale la tron, dar a primit, în schimb, sprijinul armatei. Claudius a fost un amestec pozitiv de caracteristici contradictorii: ezitant, încurcat, hotărât, crud, intuitiv, înțelept dar și dominat de soția sa și de personalul său format din sclavi eliberați. Dar, în ciuda tuturor acestor aspecte și a lipsei sale evidente de experiență, Claudius s-a dovedit a fi un administrator capabil și eficient. De asemenea, a fost un constructor ambițios, el a ordonat construirea a mai multor drumuri noi, apeducte și canale de-a lungul Imperiului. În timpul domniei sale a început cucerirea Marii Britanii. Având un interes personal în ceea ce privește justiția, a prezidat procesele publice și a emis până la 20 de edicte pe zi.
4. Tiberius (42 înaintea erei noastre- 37 era noastră)
Împărat între 14 și 37 d.Hr., Tiberius Claudius Nero a fost fiul Liviei Drusilla, care s-a căsătorit mai târziu cu Augustus în 39 înaintea erei noastre, făcându-l fiul vitreg al lui Octavian Augustus. Mai târziu, a fost adoptat de Augustus ca moștenitor și-a luat numele de Tiberius Iulius Caesar, nume pe care îl vor prelua și împărații ulteriori. Tiberiu a fost unul dintre cei mai mari generali ai Romei, cucerind Panonia, Dalmația, Raetia și, temporar, părți din Germania, punând bazele frontierei nordice. Dar el este amintit ca un conducător retras și sobru care nu a vrut niciodată să fie împărat și să fie purtătorul unei responsabilități uriașe.
În ciuda imaginii sale negative create de către istoricii romani, Tiberiu a lăsat tezaurul imperial cu aproape trei miliarde de sesterți la moartea sa. În loc să se implice în cuceriri costisitoare, el a decis să construiască baze suplimentare și să folosească diplomația pentru soluționarea conflictelor. Toți acești pași inovatori au dat roade pe măsură ce Roma a devenit un imperiu mai puternic și mai consolidat.
3. Marc Aureliu (121 – 180)
Acesta este considerat a fi ultimul dintre cei „Cinci Buni Împărați” și un filozof stoic, conducând Imperiul Roman între 161 și 180 era noastră. În timpul domniei sale, Roma i-a învins pe parți în est, iar în Europa centrală, el a triumfat asupra unei alianțe conduse de sarmați, și a gestionat și amenințarea triburilor germanice care devenea o realitate tulburătoare. O posibilă revoltă în est condusă de Avidius Cassius ar fi putut provoca probleme serioase dacă ar fi luat avânt, dar Aurelius a suprimat-o imediat.
Un filozof și scriitor remarcabil, volumul lui Marc Aurelius, Meditații, scris în greacă în timpul unor campanii militare între anii 170 și 180 ai erei noastre, este încă venerat ca un monument literar al filosofiei. Volumul de filosofie stoică explică cum să găsești și să îți păstrezi calmul în mijlocul conflictelor, urmând natura ca sursă de îndrumare și inspirație. Marc Aurelius a dobândit reputația de rege filozof în timpul vieții sale, iar titlul va rămâne după moartea sa pe măsură ce va deveni cunoscut sub numele de „Filozoful”.
2. Traian (53- 117)
Acesta a fost declarat de către Senat optimus princeps sau „cel mai bun conducător”, și a condus Roma din 98 dera noastră până când și-a luat ultima suflare în anul 117. Traian este unul dintre cei mai remarcabili împărați ai Romei și sub conducerea sa, imperiul a atins apogeul. El este amintit ca un soldat-împărat de succes care a prezidat cea mai mare expansiune militară din istoria romană, conducând imperiul la întinderea sa maximă teritorială până la moartea sa, printre cuceririle acestuia numărându-se și Dacia. El a fost respectat de oamenii de rând, de Senat și de militari, după ce și-a construit renumele prin supravegherea programelor extinse de construcție publică și politici de bunăstare socială și economică.
Ca împărat, reputația lui Traian a persistat în timp și a fost unul dintre puținii conducători a căror reputație a supraviețuit timp de 19 secole. În secolul al XVIII-lea, istoricul Edward Gibbon a popularizat noțiunea de „Cei Cinci Buni Împărați, iar Traian a fost al doilea pe această listă. Fiecare nou împărat după el a fost onorat de Senat cu urarea felicior Augusto, melior Traiano care însemna „fii mai norocos decât Augustus și mai bun decât Traian”.
1. Octavian Augustus (63 înaintea erei noastre – 14 era noastră)
Fondatorul Imperiului Roman, Augustus, care are cea mai lungă domnie de 41 de ani, din 27 înaintea erei noastre până în anul 14 al erei noastre. Născut sub numele Octavian, i s-a dat numele de August de către Senat ca o onoare pentru marile sale realizări politice și militare. El a continuat să răzbune moartea lui Cezar împreună cu Marcu Antoniu. Ulterior l-a învins și pe acesta, dar și pe regina egipteană Cleopatra.
Domnia lui August a inițiat o eră de pace relativă cunoscută sub numele de Pax Romana sau „Pacea Romană”. Au existat mai multe războaie la frontierele romane în numele expansiunii și un război civil de un an, dar după succesiunea lui August la tron, lumea romană a fost liberă de orice război pe scară largă timp de mai bine de două secole. August a condus cu înțelepciune și a construit drumuri, apeducte și clădiri. Augustus nu numai că a fost primul, dar a fost cu siguranță unul dintre cei mai buni împărați pe care i-a avut vreodată Roma.
Citește și:
Mormântul împăratului Augustus, vechi de 2.000 de ani, va fi restaurat
ŞAPTE lucruri mai puţin ştiute despre Octavian Augustus, primul împărat roman
În urmă cu 19 secole era inaugurată Columna lui Traian
Articolul Top 10 dintre cei mai mari împărați romani apare prima dată în Descopera.ro.
Articol original
Busan is an amazing magazine Blogger theme that is easy to customize for your needs
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.