Top 10 informații esențiale despre arhitectura romană

În mod uimitor, unele clădiri și elemente de infrastructură construite de către romani au supraviețuit până în prezent.

Clădirile și elementele de infrastructură, vorbim aici de drumuri, porturi sau apeducte, reprezentau o parte importantă a culturii materiale romane, construirea acestora într-o provincie a Imperiului însemna faptul că aceasta era integrată în lumea romană.

De-a lungul timpului, oamenii de știință au descoperit mult mai multe structuri ridicate de către romani și-au început să descopere secretele tehnicilor folosite de către aceștia. Ancient History a creat o listă cu zece informații esențiale despre arhitectura romană.

10. Teatrele și arenele

Auditoriul roman se baza pe modelul grecesc și, deși arenele grecești și romane par că ar fi similare deoarece erau locuri pentru spectacole și pentru un publicul mare, ele erau diferite într-un mod semnificativ. Arenele grecești erau semi-circulare, în timp ce amfiteatrele romane erau ovale.

Aceste structuri vaste confirmă importanța teatrelor și arenelor în viața romană și, în multe privințe, amfiteatrele folosite pentru concursuri de gladiatori și alte evenimente sportive erau la fel de importante. Acest lucru poate fi văzut în cazul Colosseumului, care a fost început de împăratul Vespasian și terminat de către Titus și Domițian, undeva între 70 și 80 d.Hr.

9. Bazilicile și băile publice

Aceste clădiri au fost create ca locuri de întâlnire pentru publicul roman. Bazilicele erau spații vaste, deschise și care erau folosite în scopuri administrative sau concepute pentru a fi utilizate ca locuri de adunare a cetățenilor. Băile romane erau la fel de impresionante, arheologii explicând că acestea erau structuri complexe și care au fost construite pe o scară vastă.

Bazilica lui Maxențius din Roma, construită în secolul al IV-lea era noastră, este un exemplu perfect al dimensiunilor și al naturii multiforme a clădirilor publice din epoca romană. Băile lui Caracalla arată că romanii nu făceau economii în ceea ce privește construirea spațiilor publice, de asemenea, acestea au fost folosite și pentru a prezenta puterea și bogăția unui conducător. Istoricii explică faptul că aceste băi pot fi comparate cu multe structuri moderne, cum ar fi gările sau bibliotecile.

8. Templele

Templele romane s-au bazat pe stilul de construcție al etruscilor, iar acest lucru poate fi văzut în Templul Fortunei Virilis de pe Tibru, din Roma. Stâlpii de pe părțile laterale ai celulei, camera interioară,  par să se extindă din perete și fac parte din acesta. Această utilizare a stâlpilor conectați este o caracteristică arhitecturală care poate fi văzută în numeroase temple romane.

Aproape de Templul Fortunei Virilis din Roma se află un alt sanctuar, Panteonul, care are o inspirație de natură elenistică. Platforma se extinde în jurul clădirii, nu doar în față, și este flancată de 20 de stâlpi corintici.

Această structură este greu de datat, dar arată modul în care templele în stil grecesc ar putea coexista cu cele ale unui stil italian mai progresist. Numele „Panteon” sugerează că această structură a fost dedicată tuturor zeilor. Aceste templu a fost atât de bine conservat, deoarece a fost convertit în biserică creștină în secolul al VII-lea.

Panteonul este neobișnuit, deoarece are o formă dreptunghiulară cu un interior circular. O parte semnificativă a structurii poate fi datată în timpul domniei lui Hadrian (117 -138 era noastră), dar au existat unele dezbateri cu privire la datarea întregii structuri. Integritatea părții principale a structurii depinde de o dispunere complicată a arcurilor din pereți care ajută la distribuirea greutății tavanului pe verticală.

7. Alimentarea cu apă

Pe măsură ce Roma s-a extins și orașele au crescut, una dintre cele mai importante probleme urbanistice a fost reprezentată de furnizarea de apă proaspătă. Inginerii romani s-au dovedit a fi deosebit de pricepuți la construirea cursurilor de apă din piatră, de multe ori acestea aveau o lungime de câțiva kilometri, care aduceau apa din izvoarele înalte de pe dealuri până în orașe.

6. Locuințele romanilor

În cei aproape 200 de ani ai Republicii Romane au fost create multe tipuri de clădiri. Dintre acestea, cel mai cunoscut și chiar și cel mai interesant, deoarece oferă o imagine asupra vieții private a romanilor, este cel al domusurilor (locuințele private).

Fațadele caselor nu erau ornamentate și, de obicei, cuprindeau doar o intrare principală și, eventual, câteva ferestre. Planul era simetric și regulat. Acest design de bază ar putea fi din ce în ce mai complex în funcție de bogăția, rangul și poziția proprietarului. Casei originale îi putea fi adăugate aripi suplimentare și structuri separate, grădini și bazine, în funcție de mărimea familiei și de numărul de rude, servitori și sclavi care locuiau acolo. Casele din vremea Republicii Romane, de exemplu, Vila Papirusurilor din Pompeiul din secolului I, ar putea fi detaliate și extrem costisitoare.

În schimb, în alte clădiri, cum ar fi cele găsite în Ostia, există dovezi clare ale existenței unor structuri care seamănă cu clădirile de apartamente cu care suntem familiari în prezent. Aceste structuri pătrate aveau o înălțime de patru sau cinci etaje și sunt dovezi ale eforturilor pe care romanii le depuneau pentru asigurarea de locuințe unei populații în creștere.

5. Planificarea urbană

Acolo unde era posibil, orașele și satele romane se bazau pe un sistem de străzi care convergeau în unghi drept, o formă de planificare folosită și pentru taberele militare în care stăteau legionarii. O intersecție mare era punctul central al orașului, iar acolo se aflau sălile de adunare, templele principale, forumul, băile și clădirile administrative.

Furnizarea de apă curată pentru populația orașelor a fost de cea mai mare importanță și au fost puse în aplicare strategii ingenioase pentru transportul apei în orașe. Nevoile pentru structuri dedicate zeilor a dus la o gamă extinsă de sanctuare și temple, iar mormintele au fost, de asemenea, atent planificate și integrate în planificarea urbană.

4. Primele forme de arhitectură romană

Templele ridicate pentru a atrage bunăvoința zeilor au avut întotdeauna o importanță vitală pentru romani, iar aceste sanctuare din Grecia și Etruria au înflorit.

Primele sanctuare romane au fost construite plecând de la modele etrusce. Altarul inițial al lui Jupiter din Roma, Capitoliu, construit la sfârșitul secolului al VI-lea înaintea erei noastre, a fost, fără îndoială, ridicat în stil etrusc, dar la o scară mult mai mare.

Templele romane construite de-a lungul timpului puneau accentul pe o intrare grandioasă și platforma mare ridicată, cu un număr mare de trepte care să ducă la el.

3. Tehnicile de construcție folosite de romani

Folosirea pietrei pentru construcții a necesitat pietrari, meșteri și arhitecți pregătiți pentru a finaliza un proiect, iar inovațiile romanilor au cerut și mai multă pricepere și profesionalism decât clădirile din piatră ale grecilor.

Meșterii, precum cei specializați în tencuieli și pictorii, erau cei care ajungeau să finalizeze interiorul clădirilor, iar artiștii au fost angajați să creeze picturi murale și pardoseli cu mozaic. În Roma antică, cerința pentru aceste tipuri de abilități a dus la crearea breslelor.

Cimentul folosit de romani ar fi putut fi făcut pur și simplu din noroi , dar cel mai probabil a fost creat dintr-un amestec de argilă și piatră. Când romanii au descoperit că dărâmăturile pot fi întărite prin turnarea unui mortar fluid peste el, următorul pas a fost construirea unui tip de cadru de lemn care să poată menține mortarul până când acesta s-a solidificat.

Realizarea blocurilor din ciment, spre deosebire de tăierea lor din piatră, le-a permis constructorilor romani să facă forme mai complexe și să construiască structuri din ce în ce mai impresionante. Chiar dacă curbele, bolțile și arcurile erau comune altor civilizații antice, abia atunci când romanii au inventat cimentul, adevărata lor valoare arhitecturală a fost atinsă.

2. Inovațiile arhitecturale

Arhitecții romani au plecat de la planurile folosite de către alte culturi, dar, în timp, au reușit să propună proiecte mult mai ambițioase și mai complexe.

Băile romane, au fost cel mai probabil adaptate după gimnaziile grecești și au fost dezvoltate la o scară mult mai mare, stă mărturie stilul și decorul lor atât de fastuos și de detaliat. Multe dintre casele romane aparținând cetățenilor bogați erau mari și erau un mijloc de a scăpa de spațiile înguste și de lipsa de igienă a orașelor.

1. Ingineria romanilor

Ingineria romană a avut cea mai mare importanță în proiectarea și construirea clădirilor complexe care au dominat epoca romană. Numeroasele arcuri și bolți folosite în clădirile romane au necesitat un tip specific de ciment, iar îmbunătățirea infrastructurii generale străzi, sisteme de apă, încălzire și așa mai departe a implicat eforturi considerabile din partea inginerilor și arhitecților.

Citește și:

Cum Imperiul Roman a putut deveni puternic cu ajutorul imigranţilor

Imperiul Roman şi dinastia chineză Han, primele cauze umane ale încălzirii globale

Erupția unui vulcan din Alaska a avut un impact semnificativ asupra Imperiului Roman

Baiae, unul dintre cele mai bogate oraşe ale Imperiului Roman se află acum pe fundul mării

Articolul Top 10 informații esențiale despre arhitectura romană apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original