Dadaismul a fost un curent cultural şi artistic nonconformist, îndreptat împotriva rutinei în viaţă, gândire şi artă. Bazele curentului au fost puse la Zürich, în ziua de 8 februarie 1916, de poetul de origine română Tristan Tzara. Acestuia i s-au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball şi Richard Hülsenbeck şi artistul plastic Hans Arp. Au urmat apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp, Max Ernst şi Kurt Schwitters.
Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez şi expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea şi stupoarea. Totodată, dadaismul se manifestă prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiţionale, programatic puse sub semnul întrebării.
Din martie 1919, odată cu Tristan Tzara, mişcarea se mută la Paris. Aici, Tzara se întâlneşte cu scriitorii din grupul mişcării suprarealiste André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ. Mulţi dadaişti publică în revista lui Francis Picabia „391”. În revistă apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos sau Max Jacob.
După ce în 1921 Picabia se separase de mişcare, în 1922 se produce ruptura între dadaism şi grupul lui André Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supravieţuieşte, însă, datorită, aproape exclusiv, personalităţii lui Tzara.
Dincolo de nihilismul şi de enormităţile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledând pentru o libertate absolută promovând invenţii plastice şi verbale adesea seducătoare. Acestea au lărgit investigaţia artistică şi a creat o atmosferă propice pentru îndrăzneală şi experienţe uluitoare.
În România, dadaismul a fost parţial vizibil, în unele producţii poetice sau în domeniul artelor plastice, publicate în reviste de avangardă precum: „unu”, „Contimporanul”, „Integral”, „Punct” sau „75 HP”. Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară este eclectismul. De aceea, un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Saşa Pană.
Sursa: wikipedia.com
Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 8 februarie:
1622 – Regele Iacob I al Angliei dizolvă Parlamentul englez;
1796 – S-a înfiinţat un Consulat general francez la Bucureşti;
1856 – Barbu Ştirbei decretează desfiinţarea robiei în Ţara Românească;
1859 – Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în Bucureşti, după dubla sa alegere ca domn al Principatelor Române;
1880 – Franţa, Germania şi Marea Britanie recunosc independenţa de stat a României;
1904 – Începe războiul ruso-japonez, după ce marina japoneză lansează un atac surprinzator îndreptat împotriva Portului Arthur, China, distrugând şi blocând flota rusă;
1907 – Răscoala ţăranilor din satul Flămânzi, judeţul Botoşani;
1916 – Conform legendei, aflat la Zürich, în cafeneaua „Cabaret Voltaire”, scriitorul Tristan Tzara creează un nou curent de avangardă: Dadaismul;
1946 – Este dată publicităţii o notă a guvernului român conţinînd observaţiile acestuia la prevederile Tratatului de pace şi se exprimă regretul că nu s-a recunoscut cobeligeranţa României;
2003 – Bagdadul predă inspectorilor ONU documentele referitoare la programele de armament nucelar şi biochimic de pe teritoriul Irakului.
Vă mai recomandăm şi: Planeta Pluto este acoperită cu o suprafaţă mai mare de apă îngheţată decât se credea până acum – FOTO
Articolul Dadaismul, curentul artistic iniţiat de românul Tristan Tzara în urmă cu 105 de ani apare prima dată în Descopera.ro.
Articol original
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.