Povestea celor două familii sărmane dintr-o comună din Giurgiu care au împreună 10 copii și despre care a scris Libertatea în urmă cu aproape trei săptămâni nu a rămas fără ecou. O parte dintre cei care au citit reportajul au sărit în sprijinul lor sau au promis că le vor da o mână de ajutor. Dacă primarul din localitate se ține de promisiune și le dă un teren, un bucureștean i-a promis uneia dintre cele două familii că le dă o casă.
O vreme, pisicile cu nume de om din locuinţa familiilor Niţă şi Marin, din Bucşani, Giurgiu, vor primi mai puţină atenţie. Iar mamele, Elena şi Ionela, vor trebui să strige de două ori după Eugen, să ducă porumbul la găini. Sau după Alex, să verifice dacă purceii au paie curate.
Cei zece copii care locuiesc în casa veche din marginea satului au o nouă ocupaţie: să rezolve puzzle-uri şi să pieptene păpuşi adevărate.
După ce situaţia familiilor care locuiesc în două camere şi-un holişor a fost prezentată de Libertatea, mai mulţi cititori s-au oferit să ajute.
„M-au sunat oameni. Un domn chiar a venit până la noi, de la Bucureşti, ne-a adus alimente. Ne-a promis că, dacă primăria din comună ne dă teren, ne ridică el casa”, povesteşte Elena Marin. Deocamdată, Primăria Bucşani n-a făcut asta, deși promisiuni pe această temă au existat.
Păpuși pe săturate
Voluntarii de la Banca de Haine din Bucureşti au sortat şi au împachetat pentru cei zece copii haine, jucării, cărţi şi încălţăminte.
Desfăcând pachetele, Elena răsuflă uşurată când vede că adidaşii îi vin lui Alex. Puştiul de 14 ani are cu ce merge şi la şcoală, şi la fotbal, pe islaz. Nu mai trebuie să alerge în gumari. Mama se bucură şi de hainele de ieşit în lume, şi de hainele de purtat la joacă. Le găseşte repede loc în şifonierul familiei.
Copiii trec lejer peste probatul hainelor şi ghetelor. Îi interesează mai mult jocurile, jucăriile, cărţile şi alte minunăţii din cutiile Băncii de Haine. Până acum, aveau câteva pluşuri, o figurină de plastic şi pe Cangurul Ilie, pisoiul dresat să stea în două labe.
Fetiţele îşi împart păpuşile, care sunt de toate mărimile, cu rochii de prinţesă sau fără, cu pantofi sau fără, cu păr albastru, auriu, roşu sau fără. Şiragurile de mărgele sunt şi ele împărţite şi probate. Fleacuri şi flecuşteţe. Nimicuri, da. Dar reţeta fericirii e, dintotdeauna, pe bază de nimicuri.
Cealaltă Cruella
Diana cea mică testează şi o pereche de ochelari de soare pentru copii. Lui Gabriel, mezinul familiei Niţă, pe care unchiul Paul îl leagănă să adoarmă, i-au fost rezervate jucăriile de pluş.
Răsfoind una dintre cărţile cu poveşti, Mădălina descoperă, spre hazul tuturor, imaginea Cruellei, „cea mai rea femeie, care purta blană de pui de căţel”. Cruella e şi numele căţeluşei lor, care e albă, cu un smoc negru în frunte, de unde asemănarea.
Voluntarii de la
Banca de Haine vor să trimită şi alte pachete la Bucşani. Cătălin, puştiul cu
talent la desen din familia Niţă, le-a transmis că şi-ar dori şi puzzle-uri mai
mari, mai complicate. Pe cele primite le-a rezolvat deja, într-o singură seară.
„Ştiu că pare devreme, n-am împlinit nici un an de la înfiinţare, dar avem planuri mari. Pe lângă partea cu hainele, ne vom ocupa şi de proiecte pe educaţie şi pe igienă. Vrem să facem bine pe termen lung şi să răspundem nevoilor pe care le-am descoperit în teren”, spune Cristi Lungu, unul dintre fondatorii Băncii de Haine.
Articol original
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.