Crimele din Onești au pornit după 17 ani de procese și confiscarea în justiție a apartamentului de către o firmă, pentru o datorie de 15.000 de euro

Procesele și executările judecătorești care au durat 17 ani nu sunt o justificare pentru dubla crimă care a tulburat România, dar sunt o realitate. Libertatea a reconstituit lungul traseu juridic pornit de la spargerile unei magazii de firmă de stat, caz care n-a fost niciodată trimis în instanță în penal, și în care gestionara Aurelia Moroșan a fost dată în judecată de SC Chimcomplex SA Borzeşti, angajatorul său. Firma a cerut despăgubiri de 200.000 de dolari în 2003 și a primit de la judecători întâi 8.000 de euro, iar în final 15.000 de euro. După infinite judecăți, constestări și, în final, executări judecătorelti, familia Moroșan și-a pierdut apartamentul și, când muncitorii trimiși de firmă au intrat în casa de unde Gheorghe Moroșan păstrase o cheie, a erupt tragedia.

Un conflict de muncă prelungit pe rolul instanţelor timp de opt ani a ars apoi ca un fitil, timp de un deceniu, în liniştea înşelătoare a unui oraş de provincie. Pe 1 martie 2021, cazul Oneşti - luare de ostatici urmată de dublă crimă - le-a explodat în faţă şi autorităţilor, şi comunităţii mai degrabă paşnice din municipiul băcăuan. 

Suspecţii principali, doi sexagenari, soţ şi soţie, Gheorghe şi Aurelia Moroşan, au pus la cale atacul, considerând că şi-au pierdut pe nedrept apartamentul, în urma conflictului cu SC Chimcomplex SA Borzeşti.

Gheorghe şi Aurelia Moroşan

„Unde e hotărârea judecătorească, prin care s-a permis evacuarea silită?”, întreba Gheorghe Moroşan, într-o postare pe Facebook, în 2018.

Același lucru avea să-l strige de la balconul apartamentului către polițiști și în ziua de 1 martie, cu puțin timp înainte de a-i ucide pe cei doi muncitori pe care îi sechestrase.

Sus, balconul apartamentului pierdut de soții Moroșan

„Hotărârea judecătorească nu mi-a dat-o nimeni. Nu stau de vorbă decât în fața hotărârii judecătorești. Altfel, nu stau de vorbă. Atât, dacă înțelegi bine românește”, țipa Moroșan.

De fapt, sunt două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile date în 2010, una de încuviințarea a executării silite și alta de intrare în apartament. Şi tot două sunt şi sumele pretinse ca pagubă de la Aurelia Moroşan de către fostul ei angajator, Chimcomplex, în alte dosare.  

Libertatea a încercat să reconstituie lungul șir de procese în instanță care s-au terminat prin pierderea apartamentului de către familia Moroșan. 

Trei furturi cu autori necunoscuţi

Potrivit unui articol publicat în Ziarul de Iași în 2003, fosta gestionară la SC Chimcomplex SA Borzești a fost somată de către executorul judecătoresc Dorin Băjenaru să plătească suma de 8,3 miliarde de lei, în moneda veche, 830.000 de lei de azi.

Era o sumă imensă imputată femeii, echivalentul a 200.000 de dolari în acel an.

„În condițiile în care nu veți executa de bunăvoie obligația, se va proceda la scoaterea la vânzare a imobilului, proprietatea dumneavoastră, situat în Onești”, se afirma în respectiva somație. Era vorba despre un sechestru asigurător pentru un apartament evaluat la 250 de milioane de lei vechi, aproximativ 50.000 de euro, un sfert din suma revendicată de companie.

Totul a plecat de la niște magazii ale firmei, unde Aurelia Moroșan a fost gestionară și care, așa cum susține ea, au fost prădate de trei ori.

Dar comisia de inventariere a bunurilor gestionate a ajuns la concluzia că de acolo au dispărut nu mai puțin de 7.606 kilograme bare de titan, robineți, corpuri de ventile, bare de oțel și inox, țevi și alte materiale.

Pe 7 ianuarie 2003, Aurelia Moroşan contesta în instanţă decizia de imputare prin care SC Chimcomplex SA Borzeşti îi solicita daune de 8,3 miliarde de lei, reprezentând “lipsă în gestiune”. 

„Este lipsă de gestiune, dar de ce? Pentru că s-au spart magaziile. Să mi se aducă măcar doi martori care să spună că eu sunt vinovată că n-am sigilat corect magaziile sau că n-am pus lacătul ca lumea. Dar să-mi demonstreze cu documente”, a declarat aceasta pentru Ziarul de Iași.

Paguba, stabilită de instanța civilă

Tribunalul Bacău, Secţia Civilă, a judecat cauza pe data de 9 aprilie 2003, în şedinţă publică. „Inventarierea gestiunii a fost dispusă ca urmare a furtului comis pe 23 mai 2002, la una din magaziile depozitului central - de către autori necunoscuţi”, menționează textul hotărârii judecătoreşti.

Expertul contabil care s-a ocupat de inventar a consemnat, în raportul său, că, în cazul furtului respectiv, „conducerea societăţii nu a luat măsuri de stabilire, în cel mai scurt timp de la sesizare, a existenţei minusurilor în gestiunea depozitului central, precum şi cunoaşterea şi înlăturarea cauzelor care le-au generat”. 

În apărarea clientei sale, avocatul Aureliei Moroşan invocă faptul că furturile care au condus la lipsa din gestiune sunt obiectul „unui dosar penal aflat în curs de cercetare”. Cele trei furturi fuseseră comise în 2002: pe 23 mai, pe 4 iunie şi pe 10 octombrie.

În sentinţa civilă nr. 191 / 2003, Tribunalul Bacău admite în parte contestaţia Aureliei Moroşan, precizând că „lipsurile stabilite de organul de control nu sunt reale”. 

Instanţa a constatat mai multe nereguli în calcularea valorii pagubei şi a decis că Aurelia Moroşan poartă răspunderea materială doar pentru pierderi de aproximativ 269 de milioane de lei.

O sumă de aproximativ 8.000 de dolari, de 30 de ori mai mică decât cea pretinsă de combinatul din Borzeşti.

Legea privind gestionarii, veche din 1969

Deciziile de imputare, unul dintre instrumentele prin care angajatorii pot cere recuperarea prejudiciului cauzat de angajaţi, au pierdut din putere în ianuarie 2003, printr-o decizie a Curţii Constituţionale. 

Prin decizia nr. 24, din 22 ianuarie 2003, Curtea consfinţea faptul că deciziile de imputare trebuie recunoscute în instanţă, întrucât „reţinerile cu titlu de daune se referă la răspunderea civilă delictuală, nu la răspunderea contractuală”.

Pe 9 aprilie 2003, Chimcomplex obţine această recunoaştere parţială la tribunal a deciziei de imputare pe numele Aureliei Moroşan. Fosta gestionară este, de asemenea, obligată la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 9,7 milioane de lei. 

La data când a fost pronunţată această hotărâre, în România era şi a rămas în vigoare Legea nr. 22 din 1969, privind activitatea gestionarilor. Textul legii a fost actualizat în 1994, adică expresia „organizaţiile socialiste” a fost înlocuită cu expresia „agenţii economici”. „Miliţia”, în schimb, a rămas tot „miliţia” în text. 

Articolul 33 al acestei legi arată că „în vederea despăgubirii agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice, pentru pagubele cauzate în gestiune, care nu se pot acoperi din garanţia în numerar, se vor lua măsuri de asigurare şi urmărire asupra oricăror bunuri aparţinând gestionarului”.

Chimcomplex SA: „Am depus o adresă la Poliţie”

Într-un răspuns oficial, SC Chimcomplex SA precizează că „faptele doamnei Moroșan pentru care aceasta a fost obligată la repararea prejudiciului datează de pe vremea când compania era deținută de statul român, deci dinainte de privatizare”. Complexul a fost privatizat în iunie 2003.

Răspunsul Chimcomplex nu lămureşte situaţia dosarului penal în care erau cercetate furturile din depozite, dar sugerează că există o legătură între acest dosar şi cel al fostei gestionare. 

„Compania a depus o adresă către Poliția Municipiului Onești în 16.01.2003 prin care ne constituim parte civilă cu privire la prejudiciul suferit de companie, care a fost la aceea dată de peste 8,3 miliarde lei vechi. Hotărârile judecătorești care au obligat-o pe doamna Moroșan la repararea prejudiciilor au fost efectul parcurgerii tuturor stadiilor procesuale prevăzute de lege”.

La primul proces, suma de plătit rămâne de 8.000 de dolari

Şi Aurelia Moroşan, şi Chimcomplex au contestat sentinţa Tribunalului Bacău. Cauza a fost judecată de Curtea de Apel Bacău, pe 25 iunie 2003. Ambele contestaţii au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 923 / 2003, din dosarul nr. 2252 / 2003. 

Curtea de Apel a argumentat că niciuna din părţi nu a contestat raportul de expertiză contabilă care consemnează lipsuri de 8,3 miliarde de lei, din care 269 de milioane de lei sunt „imputabile gestionarei”.

Contractul de muncă al Aureliei Moroşan a fost desfăcut pe 27 iunie 2003. 

Compania deschide un nou proces

În octombrie 2003, Chicomplex, acum privatizat, apelează la Tribunalul Bacău pentru a rezolva ceea ce numeşte „litigiu de muncă” dintre companie şi Aurelia Moroşan. De data asta, pe baza aceloraşi probe şi al aceluiaşi raport de expertiză contabilă, Chimcomplex pretinde o altă sumă, cu titlu de daune: în jur de 960 de milioane de lei.

Procesul are loc pe 17 mai 2004, fiind luate în considerare şi probele din dosarul din 2003. În plus, la solicitarea Aureliei Moroşan, instanţa dispune o expertiză tehnică a rapoartelor contabile, efectuată de un specialist independent. 

Instanța reține pagube duble, de 15.000 de dolari

Prin sentinţa civilă nr. 353 din 2004, Tribunalul Bacău admite în parte cererea Chimcomplex, fixând daunele la 607 milioane de lei, „paguba reală”.

Recursul înaintat de Aurelia Moroşan s-a judecat în octombrie 2004, la Curtea de Apel Bacău. Avocatul fostei gestionare a susţinut „că aceasta (n.r. - Aurelia Moroşan) nu a creat nici un prejudiciu, că totul este o înscenare a conducerii unităţii cu care aceasta este în relaţii deosebit de tensionate şi că inventarul s-a efectuat în lipsa sa, încălcându-se dispoziţiile legale în domeniu privind inventarierea”.

„Este adevărat că inventarierea bunurilor aflate în gestiunea pârâtei (n.r. - Aurelia Moroşan) s-a făcut cu încălcarea legii”, se arată în textul hotărârii judecătoreşti.

„Aceste neajunsuri au fost însă înlăturate prin raportul de expertiză tehnică, care a reţinut că paguba reală este de 607.358.195 lei şi nu de 960.519.527 lei. Pârâta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică”. 

Aşadar, în al doilea proces, prin decizia civilă nr. 694 / 2004, Curtea de Apel Bacău a menţinut decizia primei instanţe şi a respins recursul Aureliei Moroşan. 

„Toate instanțele sesizate au conchis în mod definitiv și irevocabil că doamna Moroșan, prin neîndeplinirea obligațiilor specifice funcției de gestionar pe care a deținut-o, trebuie să repare prejudiciul cauzat companiei”, argumentează SC Chimcomplex SA. „Nu putem pune sub semnul întrebării legalitatea și efectele unor hotărâri judecătorești definitive. Compania noastră nu a făcut altceva decât să pună în executare aceste hotărâri”.

De fapt, conform documentelor prezentate mai sus, există două hotărâri judecătoreşti definitive cu privire la prejudiciul pe care Aurelia Moroşan l-a provocat companiei unde lucra.

Conform deciziei Curţii de Apel din 2003, prejudiciul este de 260 de milioane de lei. Chimcomplex a intentat o nouă acţiune în instanţă, contestând, indirect, nu numai această sumă, ci şi suma pe care a pretins-o iniţial: în loc de 8,3 miliarde de lei, a cerut 960 de milioane de lei. 

A doua hotărâre a Curţii de Apel Bacău, nr. 694 / 2004, stabileşte că paguba produsă de Aurelia Moroşan este de aproximativ 607 milioane de lei. 

Prima executare silită, anulată de instanță

În baza titlurilor executorii emise de Tribunalul Bacău, Chimcomplex a inițiat procedura privind executarea silită a Aureliei Moroșan la Judecătoria Onești. 

Într-un răspuns comunicat ziarului Libertatea de către Judecătoria Onești, sunt furnizate publicului numerele. „În temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr. 191/2003 și 353/2004 ale Tribunalului Bacău, vă comunicăm următoarele: creditoarea Chimcomplex SA a formulat o primă cerere de executare silită la data de 15 iulie 2007, formându-se dosarul de executare nr. 153/2007 pe rolul BEJ Băjenaru Dorin”.

Aurelia Moroșan a contestat. „Împotriva acestei executări, Aurelia Moroșan a formulat două contestații la executare, astfel: dosar 4770/270/2007, care a avut ca soluție admiterea contestației și anularea formelor de executare silită și dosar 5586/270/2007, la care a renunțat la judecarea cauzei”.

Apartamentul a intrat în posesia Chimcomplex SA

Ce s-a întâmplat?

La scurt timp după ce familia Moroșan a obținut în instanță anularea executării silite, Chimcomplex a depus o nouă cerere de executare silită la Judecătoria Onești. 

Se întâmpla pe 26 martie 2008, în urma căreia s-a format dosarul de executare pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Alexandru Tabarcea. Împotriva acestei executări, Aurelea Moroșan a formulat două contestații, ambele fiind respinse de instanță, prima ca fiind tardiv introdusă, a doua pe excepția autorității de lucru judecat. 

Ulterior, Aurelea Moroșan a depus o nouă cerere în instanță, având ca obiect suspendarea executării silite, însă solicitarea a fost respinsă.

„La data de 8.07.2009, apartamentul în litigiu a fost adjudecat de către SC Chimcomplex SA, întocmindu-se actul de adjudecare nr. 40/08.07.2009. Creditoarea a formulat cerere de punere în executare a actului de adjudecare și s-a format dosarul de executare nr. 125/E/2010 pe rolul BEJ Tabarcea Alexandru. În dosarul nr. 342/270/2010, Judecătoria Onești a încuviințat executarea silită a debitoarei în baza actului de adjudecare-titlu executoriu, iar în dosarul 4168/270/2010 instanța a autorizat intrarea în apartament”, a mai precizat instanța din Onești.

Ușa de la intrare în apartamentul în litigiu

Împotriva acestei executări silite au fost formulate cinci contestații la executare, două de către Aurelea Moroșan, două de către Gheorghe Moroșan și una de către fiica lor. Toate au fost respinse de instanță. „Facem precizarea că toate soluțiile menționate sunt definitive/irevocabile”, a subliniat purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Onești. 

„Jandarmeria a procedat atunci la evacuarea sa, când, din cauza unei coordonări defectuoase a procesului, înțelegem că s-au făcut erori cu privire la bunurile ce se aflau în acel apartament și care au dispărut, iritând părțile implicate”, se menţionează în răspunsul Chimcomplex SA. 

Soţii Moroşan au păstrat cheile de la apartamentul din strada Stirenului, din Onești şi după evacuare. Apartamentul în care pe 1 martie au intrat doi muncitori pentru renovare. Apartamentul în care avea să se producă dubla crimă. 

În arhiva instanței din Onești nu există nici o hotărâre de condamnare pe numele Aureliei Moroșan, toate litigiile fiind civile.

Articol original