Dinescu reacționează la atacul lui Liiceanu: „Ce copită de măgar l-a lovit în falcă de a revărsat asupra poetului atîtea zoaie?!”

Mircea Dinescu a răspuns, sâmbătă seară, pe Facebook, atacului lansat joi de Gabriel Liiceanu la adresa sa. „Un conțopist al abjecției, un filosof cu mînecuțe de contabil”, „un criminal în serie”, sunt câteva din cuvintele folosite de Dinescu pentru a-l descrie pe Liiceanu.

„Numai dracul și-ar fi închipuit prin anii 90, când în România Mare eram acuzat că împreună cu Andrei Pleșu am ciordit la revoluție sculele de bărbierit și capacele de aur ale closetelor lui Nea Nicu din Primăverii, că Gabriel Liiceanu nutrindu-se pe ascuns din hoitul lui Vadim, va regurgita la bătrânețe perlele urît mirositoare pe care sconcsul peremist le cultiva în colonia de scoici din haznaua partidului”, a scris Mircea Dinescu pe Facebook.

Dinescu mai scrie că „adevărat îi că domnul Liiceanu nu are talentul grobianisim al Tribunului, fiind mai degrabă un conțopist al abjecției, un filosof cu mînecuțe de contabil care-și scoate creionul de după ureche spre a face, meticulos, inventarul obiceiurilor bicisnice și al deșertăciunilor cu care m-a pedepsit Dumnezeu”.

O singură dată în viață l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plîngă și văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront.

Mircea Dinescu:

În postarea sa, Mircea Dinescu îi răspune lui Liiceanu care a făcut în textul publicat joi, pe platforma de opinii Contributors, trimitere și la perioada de disidență a lui Dinescu de dinainte de Revoluție.

„În 18 martie 1989, la o zi după ce interviul meu din Libération fusese citit la Europa Liberă, pe holul întunecat al Casei Scriitorilor, am dat nas în nas cu umbra filosofului care, tumefiat și cu figura ușor răvășită, mi-a șoptit la ureche: „Dragul meu, aseară am ascultat vorbele tale cutremurătoare și am plîns în hohote. Suntem niște lași, suntem niște lași…”, după care, năluca suferindă s-a topit ca fumul, ca să o reîntîlnesc după un an, purtînd cu dezinvoltură în cîrcă, Editura Partidului Comunist”, scrie Dinescu.

Mircea Dinescu continuă atacul la adresa lui Liiceanu, acuzându-l pe acesta de lașitate în timpul Regimului Ceaușescu.

„În Cartea albă a Securității există înregistrarea unei gărgărițe plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile cîtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidențial, despre dărîmarea satelor, despre cenzură, despre foamea și frigul din România”, a mai scris Dinescu.

El mai scrie că „împreună cu Andrei Pleșu eram gata să plasăm bomba la Ambasada Olandei, unde amicul nostru Coen Stork aștepta să o detoneze în întreaga lume”, dar că n-a apucat să-și termine bine „recitalul, că Octavian Paler a sărit ca ars zicînd că el îl știe bine pe Ceaușescu și că stilul meu pamfletar o să-l scoată din minți. „Gîndiți-vă că aveți copii la școală!” a exclamat Paler. „Tocmai daia ar trebui să ne spălăm de rușinea de a tăcea ca lașii!”, i-a întors-o Alexandru Paleologu”.

Cel mai îngrozit dintre toți s-a dovedit a fi Gabriel Liiceanu care a afirmat că el nu semnează, ca să nu-i omoare securiștii copilul, lăsîndu-i doar pe copilașii mei în ghearele lor. Pînă la urmă, din pricina timpului nefavorabil, revoluțiunea s-a amînat pentru altădată. Astfel și-a mîncat Gabriel Liiceanu covrigul aurei de disident pe care, uscat și sfoiegit, a încercat să și-l tragă pe cap după căderea comunismului.

Mircea Dinescu:

Poetul mai povestește că mult mai tîrziu, Andrei Pleșu i-a mărturisit că pe la începutul verii lui 89 a fost vizitat acasă de Gabriel Liiceanu, care,”destul de opărit, i-a reproșat gafa de a se fi solidarizat” cu el.

„Liiceanu trăgea cu nesaț pe nări iarba idealismului”

„Făcînd o comparație între noi doi, sigur că în vreme ce subsemnatul clămpănea din limba de lemn a Facultății de Ziaristică de la Ștefan Gheorghiu, Liiceanu trăgea cu nesaț pe nări iarba idealismului”, scrie Dinescu.

„Că nu oricine își putea permite, în epoca lui Pericle, cum frumos a denumit-o mătușa domnului Liiceanu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, să-și plimbe cu atîta candoare cămila ființei prin oaza de libertate a Facultății de Filosofie, unde Karl Marx era adus în lanțuri la cursuri”, mai scrie Dinescu.

Dinescu își continuă tirul la adresa fondatorului Editurii Humanitas: „Și în timp ce Constantin Noica îl imobiliza pe bărbos, ca junele Liiceanu să-l lovească cu vergeaua peste degetele cu care scrisese Manifestul Partidului Comunist, domnul Hegel, cu picioarele pe catedră, le vorbea studenților despre civilizația untului care l-a marcat atît de mult pe patronul Editurii Humanitas, încît i-a lăsat dîre adînci de alifie pe trupu-i de efeb”.

„Stau și mă întreb ce copită de măgar l-a lovit în falcă pe Gabriel Liiceanu, de a revărsat asupra poetului atîtea zoaie?!”

„Poate copita mea de acum un an, cînd am descoperit că în dosul cremelor unsuroase se ascunde un criminal în serie care s-a deconspirat inainte de a-mi deschide un barber shop, pe Facebook, unde i-am luat scalpul lui CTP, l-am bărbierit pe Stelică și i-am pus părul pe moațe Anei Blandiana, adică mușteriilor care au tăbărît pe mine din senin”, scrie Dinescu.

După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din ce în ce mai bine în lazaretul cu leproși.

Mircea Dienscu:

„Aidoma unui Fidel Castro cu ideologia întoarsă pe dos, antimarxistul de operetă se visează a fi ținta unor nesfîrșite atentate puse la cale de garda pretoriană a lui Ion Iliescu, pe care le dezvăluie într-o teribilă confesiune de martir al comunismului care a sărit pîrleazul spre capitalism cu pielea iepurelui încă nedezlipită de spinare”, mai scrie Dinescu.

Mesajul publicat de Dinescu vine la câteva zile după ce Liiceanu l-a atacat. Scandalul dintre cei doi a pornit după ce Ana Blandiana a scris în cartea „Soră lume”, publicată recent de Editura Humanitas (a lui Gabriel Liiceanu), că poetul Mircea Dinescu i-ar fi numit „Hitlerjungend” („Tineretul lui Hitler”) pe tinerii morţi în fața Hotelului Intercontinental în zilele Revoluţiei, iar Dinescu i-a răspuns poetei susținând că aceasta „suferă de amnezie” şi „continuă să-şi reşapeze trecutul”, potrivit Hotnews.

Articol original