România are 15 anchetatori specializați pentru audierea copiilor abuzați sexual și mii de victime în fiecare an. „Față de Norvegia, Franța, nici la grădiniță nu suntem”

Din mai 2019, agresiunile sexuale comise de autori necunoscuți asupra minorilor sunt anchetate de polițiștii din cadrul Biroului de Agresiuni Sexuale (BAS). De atunci și până astăzi au fost înregistrate 128 de dosare penale dintre care au fost soluționate 96. Într-un interviu pentru Libertatea, șeful Biroului, Bogdan Trandafir, explică cât de important este să știi să vorbești cu o victimă minoră, dar și cum poate un polițist să-și facă treaba mai bine în astfel de cazuri.

„Eu nu cercetez comportamentul unui copil de 10 ani abuzat, eu cercetez comportamentul unui agresor de 30 de ani care l-a abuzat. Pentru că ăsta nu e normal”, spune Bogdan Trandafir. Polițiștii BAS anchetează în principal infracțiunile asupra minorilor cu autori necunoscuți, dar preiau de la secțiile de poliție și cazuri mai complexe, cu autori cunoscuți, când sunt mai multe victime sau mai mulți agresori. Sau dacă victima are o vârstă până în 7-8 ani.Din dosarele înregistrate de Biroul de Agresiuni Sexuale, 79 au fost cu autor necunoscut, iar 49 cu autor cunoscut. Nu există în niciun alt județ, în afară de București, un astfel de Birou cu anchetatori specializați pe agresiuni sexuale. 

Pe 5 februarie, opt bărbați cu vârste între 17 și 28 de ani au fost arestați preventiv pentru un viol în grup asupra unei adolescente de 14 ani. Este cazul „Cernica”, similar cu violul din Vaslui din 2015. Bogdan Trandafir și colegii săi sunt cei care i-au audiat pe agresori, dar și pe victima minoră. 

„Foarte multe cazuri pornesc de pe internet, de pe rețele sociale. Sunt bărbați care abordează minore, le racolează, își dau întâlnire și apoi fetele ajung în situații vulnerabile.” 

Bogdan Trandafir, șeful Biroului de Agresiune Sexuală | Foto: Agerpres

Cazul Cernica - o adolescentă violată de 8 bărbați 

Așa s-a întâmplat și cu adolescenta din București care a plecat de acasă pentru a se plimba cu mașina cu un băiat de 18 ani, din Cernica, care a abordat-o pe WhatsApp. Acesta însă și-a chemat fratele și încă doi prieteni și au dus-o pe fată într-o casă aflată în renovare din comuna Pantelimon. Au mai chemat încă patru prieteni și au constrâns-o pe adolescentă să facă sex cu ei. Au lovit-o și au șantajat-o supunând-o la mai multe agresiuni sexuale. Apoi au abandonat-o pe Șoseaua Pantelimon, unde a fost găsită de un echipaj de Poliție și dusă la Secție.

Cazul a ajuns la Biroul de Agresiuni Sexuale. 

Polițiștii de aici anchetează „infracțiunile contra libertății și integrității sexuale”: viol, agresiunea sexuală, act sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale și hărțuirea sexuală. Au existat însă și alte infracțiuni comise contra minorilor preluate de Birou, precum și infracțiuni cu victime majore, la solicitarea procurorului de caz. 

Din cele 96 de dosare soluționate, 37 au fost trimise în judecată, altele au fost declinate către DIICOT, iar altele clasate. „Acuzațiile erau inventate”, explică Trandafir. 

47 de persoane au fost arestate, dintre care:o singură femeie arestată, pentru proxenetism. Restul, doar bărbați. 

Biroul anchetează și racolarea de minori pe internet - atunci când agresorul se limitează la cuvinte. Dacă în comunicare apar imagini sau clipuri video, cazurile sunt preluate de DIICOT. 

„Fata i-a cunoscut pe WhatsApp. Și-a dat întâlnire cu unul dintre băieți, iar ăsta a venit cu alți 7 prieteni din Cernica. 4 dintre ei au violat-o, 3 au agresat-o sexual, iar cel de-al optulea - de 17 ani - nu i-a făcut nimic, dar el i-a chemat pe ceilalți băieți”, spune Trandafir.

Inițial, fata le spusese polițiștilor că au fost doar 5 autori, pentru că ceilalți 3 „doar au atins-o pe fund și pe corp”, explică Trandafir. „Fata, săraca, nu a mai considerat că și acestea reprezintă o agresiune sexuală, comparativ cu faptul că ceilalți au violat-o.”

Audierea minorei n-a fost simplă, era confuză, speriată, nu știa cine sunt autorii. Însă, cu ajutorul unui psiholog care colaborează cu Biroul, adolescenta a reușit să povestească tot ce i s-a întâmplat. Iar polițiștii i-au identificat pe cei opt bărbați. 

<strong>Mai mult de 50% din cazuri sunt agresiuni sexuale și violuri, spune Trandafir. </strong><br>

Audierea minorilor  

Bogdan Trandafir este conștient că există o diferență majoră de cum abordezi un copil victimă față de un adult. Biroul de Agresiuni Sexuale nu anchetează cazuri cu victime adulte. 

„Nici noi la început nu am fost cei mai pricepuți, nici acum nu suntem, dar ușor-ușor, evoluăm. La două-trei saptamani luăm audierea unuia dintre noi, ne uităm la ea, și spunem ce-am făcut bine și ce-am greșit”, explică Trandafir, care e recunoscător că a avut parte de traininguri pe această temă în străinătate.

Înainte să ajungă șef la Biroul de Agresiuni Sexuale, a fost polițist în Serviciul Omoruri de la Poliția Capitalei. Din 2014 a participat la mai multe cursuri despre cum trebuie să vorbești cu victima minoră a unei agresiuni sexuale. În 2017 a contribuit și el la un ghid de audiere a minorului, alături de Viorel Badea, prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. 

Dar spune că un ghid mult mai bun a fost publicat recent de procurorul Marian Trușcă. O voce importantă care susține audierea victimelor minore exclusiv prin Protocolul NICHD (National Institute of Child Health and Human Development). „La noi în birou se audiază doar cu așa ceva.”

Avantajele? 

„Audierea unui minor durează 30-40 de minute, pentru că altfel copilul se plictisește și își pierde concentrarea.” „Nu audiem niciodată un minor după ora 8 seara.” „Niciodată nu transcriem declarația în timpul audierii, e o discuție liberă, înregistrată audio-video, iar declarația se scrie după.” „Antrenează memoria episodică a copilului și îi ajută pe polițiști să-și dea seama ce e realitatea și ce nu.” „Nu-i pui întrebări sugestive copilului, îl lași să vorbească singur, așa cum știe și poate el.”  „Nu alterezi adevărul.” 

Aici Trandafir oferă un răspuns pe care, spune el, nu știe dacă ar fi putut să-l obțină prin metoda clasică prin care polițistul de secția audia un minor. 

„O fetiță de 5 ani a fost violată de tatăl ei. Acesta s-a masturbat și a ejaculat, dar copilul nu știa să spună așa ceva. La un momentat dat, însă, copilul a explicat că tati a făcut PUF! Și a desenat în aer, cu mâinile, semnul unei explozii. E o dovadă clară că acel copil nu minte, nu inventează.”

De ce violurile sunt încadrate ca actele sexuale cu minori  

Investigația publicației Dela0 arată că 3 din 4 de abuz sexuale asupra unui minor sunt încadrate ca acte sexuale și nu ca violuri.  Bogdan Trandafir spune că de când a fost înființat Biroul de Agresiuni Sexuale, nu s-a întâmplat niciodată să încadreze violul la o altă infracțiune, cu o pedeapsă mai blândă pentru agresor.

„Nu știu de ce alții o fac”, spune scurt polițistul și dă exemplu un caz care ar fi putut avea același verdict. 

Am avut situații cu o fată de 11 ani îmbătată, care a făcut sex de bunăvoie cu un bărbat de 20 de ani. Procurorul a zis că e act sexual cu un minor. Eu i-am zis: „eu vi-l acuz pe ăsta pe viol.” Însă nu mi s-a întâmplat niciodată să mi se schimbe încadrarea.

Bogdan Trandafir:

A fost noroc? Spune că nu, dar depinde cât de clar îi explică procurorului situația. „Dacă cei de la secție (de poliție, n.r.) spun că e act sexual, de obicei, rămâne așa”, adaugă el. 

„Am multe discuții cu mulți oameni despre cazuri cu copii de 10-13 ani violați, abuzați. Sunt unii - nu contează ce funcții au - care spun: copilul nu pare afectat. Eu le spun că poate copilul nu conștientizează acum ce s-a întâmplat, dar eu nu cercetez comportamentul copilului de 10 ani. Eu cercetez comportamentului agresorului de 30 de ani care a făcut asta, că ăla nu e normal.”

Când polițiștii de la secție refuză să preia un caz de abuz sexual 

Povestește o situație din trecut de la o secție de poliție din București unde o mamă s-a dus să facă o plângere pentru o agresiune sexuală asupra fiicei ei de 11 ani. Polițistul respectiv nu i-a luat sesizarea. Femeia a venit și a doua zi. Atunci polițistul a sunat la Biroul de Agresiuni Sexuale. 

„Colegii au ajuns acolo, au întrebat-o pe femeie: «știți cine e agresorul?» Femeia a zis că da. «De ce nu i-ați spus și colegului?» Femeia a răspuns: «pentru că nu m-a întrebat. Eu i-am zis ce problemă am, el mi-a zis direct că nu-i de competența lui»”, povestește Bogdan Trandafir un caz care nu e izolat. 

Cazul respectiv nu era de Birou, pentru că autorul era cunoscut. Dar doamna a plecat de acolo tot fără plângere depusă. A doua zi l-am sunat pe polițistul de secție: „OK, n-a depus plângere, dar e vorba de un minor. Aveai obligația să te sesizezi din oficiu, de ce n-ai făcut-o?”

Bogdan Trandafir:

În cele din urmă, plângerea a fost depusă. Trandafir susține că la Biroul lui toate sesizările sunt preluate. 15 bărbați și femei lucrează în Biroul de Agresiuni Sexuale. 

Două cazuri care arată câtă nevoie e de polițiști specializați 

„Ține și de implicarea fiecărui polițist în parte”, mai spune Trandafir care consideră însă că experiența sa de aproape zece ani ca polițist în Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitale este un mare avantaj.

Își amintește un dosar din 2017 pentru care s-a dat clasare. „M-au chemat, m-am uitat pe raportul medico-legal și i-am zis: băiețelul ăsta, săracul, a fost violat în repetate rânduri. I-am zis să infirme clasarea și să-mi dea mie dosarul. Într-o lună l-am arestat pe autor. N-a fost chiar simplu după 3 ani să reiau dosarul, dar cunoștințele mele m-au ajutat să citesc acel raport medico-legal: leziunile alea nu aveau cum să fie de la o constipație a copilului!”

Admite însă că, la un oarecare nivel, colegii din primul an au deja cunoștințe de medicină legală necesare pentru a vedea astfel de erori. Trandafir minează în memoria cazurilor la care a lucrat. 

„Avem o fată de 15 ani care a declarat că se prostituează de la 12 ani, împinsă de un bărbat de 29 de ani cu care avea o relație. Raportul medico-legal spunea că fata e virgină. Avocatul bărbatului și-a construit apărarea pe asta: că fata e virgină. Le-am zis însă: stați așa, că fata nu e virgină, există o explicație anatomică pentru asta. Fata avea himen elastic și nu se putea dezvirgina decât printr-o naștere.”

Dacă ar fi oameni care să se specializeze în astfel de lucruri, la fiecare secție de poliție, și-ar ușura și ei munca, spune polițistul. „Șeful de secție ar trebui să pună 2-3 inși să lucreze doar pe așa ceva și atunci te experimentezi.” 

Cine e responsabil de copiii abuzați sexual 

Educația de acasă e foarte importantă, spune Bogdan Trandafir, care este la rândul său tată. „Trebuie să vorbești cu copiii, să le explici ce se întâmplă și cum. Să înțeleagă și să conștientizeze sexul.” Experiența l-a făcut să întâlnească multe fete minore credule, naive, care cad în plasa agresorilor sexuali.

Copiii din mediile mai degrabă sărace, fără educație, sunt cei mai vulnerabili în fața agresorilor sexuali. Mai ales când chiar părințiii sunt cei ce își împing copiii la exploatare sexuală. Trandafir își amintește cazul a patru copile cu vârste între 10 și 13 ani, din Ferentari, care erau trimise să se prostitueze chiar de către propriii părinți. 

„Un autor avea 78 de ani, făceau sex cu el pe un pachet de gume, o ciocolată. A fost foarte greu de demonstrat, pentru că fetele nu spuneau nimic, nu recunoșteau. Primeau și bani, iar părinții le încurajau. Am reușit să arestăm 4 dintre autori.” 

Datele de Protecția Copilului și Poliția Română arată că în primele 9 luni din 2020 s-au înregistrat peste 10.000 de sesizări de violență și de abuz asupra minorilor. Peste 9.000 s-au petrecut în familie. În 835 de cazuri au fost înregistrate sesizări de abuz sexual. 

329 de sesizări pe viol

asupra minorilor au fost înregistrate în primele șase luni din 2020, conform datelor de la IGPR. 

Bogdan Trandafir spune că din cele 49 de dosare cu autor cunoscut la care Biroul a lucrat, de cele mai multe ori agresorul provenea chiar din familia victimei.

Ce face DGASPC-ul 

Dar ce se întâmplă mai departe cu copiii aceștia? Poliția anunță Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) care trebuie să continue ancheta și să ajute copilul să iasă din mediul respectiv. 

În realitate însă lucrurile stau altfel. „Ce am văzut însă la DGASPC-uri este că a lua din familie copilul este ultima soluție. Am stabilit că mama nu e bună, dar îi dau copilul mătușii, dar cum mătușa e cu mama, copilul practic rămâne în aceeași situație”, explică Trandafir. 

În unele cazuri, copiii abuzați provin chiar din instituțiile de plasament. Din cei 10.656 de copii abuzați, 1.907 (aproape 18%) se află într-o formă de plasament, adică sunt în grija statului, mai arată datele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANPDCA). 

O altă problemă cu care se confruntă polițiștii din Biroul de Agresiuni Sexuale este lipsa de psihologi specializați. „Spre deosebire de alte țări, nu avem în echipă psihologi. Am încercat să facem o listă de psihologi specializați pe copiii, dar nu avem așa ceva în România”, spune Trandafir. 

De câteva luni lucrează cu un psiholog din afara instituțiilor, contra cost, care „ne ajută foarte mult”. A făcut chiar ea audierea unui copil de 3 ani. „Ea, fiind psiholog, se uită și la gesturi, la comportament, nu mă pot compara eu.” Atunci când nu face ea audierea, Biroul îi dă declarația filmată pentru un raport psihologic și, dacă psihologul consideră, cheamă și minora la o discuție. Așa s-a întâmplat în cazul fetei violate la Cernica. „A avut multe discuții cu fata până să spună adevărul.”

Întrebat dacă psihologii din DGASPC-uri se implică în cazuri, Trandafir spune că unii dintre ei o fac, dar de cele mai multe ori un raport de la un psiholog din instituție vine în două file față de un raport de câte 20 de pagini pe care-l primește în prezent de la psihologul cu care colaborează. 

„Suntem departe de a fi ceea ce trebuie să fim. Față de Norvegia, Franța, nici la grădiniță nu suntem față de ei”, recunoaște el. 

Rolul pe care l-a avut „polițistul pedofil”

Deși și-a început oficial activitatea în mai 2019, Biroul de Agresiuni Sexuale are un istoric mult mai lung. Un caz celebru a sădit nevoia acestui birou în mințile polițiștilor de la Serviciul Omoruri din Capitală. 

Era 2012, când polițiștii de la Serviciul Omoruri căutau autorul unui viol asupra unei fetițe de 7 ani. Au luat la mână dosarele cu autor necunoscut de la secțiile de poliție din București și au constatat că „nu prea erau lucrate”. 

Cercetarea de la fața locului nu era mereu făcută eficient, așa că am venit cu propunerea să înființăm un birou special.

Radu Gavriș, adjuctul Poliției Capitalei:

Autorul violului de atunci a scăpat. Până în 2018, când acesta a agresat sexual doi copii într-un lift dintr-un bloc din București. De data asta polițiștii au reușit să-l prindă: era Eugen Stan, cunoscut astăzi drept „polițistul pedofil”. 

7 ani mai târziu de la prima faptă a lui Stan, a fost înființat și Biroul de Agresiuni Sexuale în București. Nicăieri în țară nu mai există un astfel de birou. 

Articol original