Imaginea nefardată a medaliilor Nadiei Comăneci. Era înfometată cu zilele de antrenori. De frică, a fugit acasă la Benone Sinulescu

În volumul recent lansat la Editura Epica, „Nadia și Securitatea”, istoricul Stejărel Olaru prezintă detalii incredibile despre momentele de coșmar pe care le-au trăit gimnastele din lotul național în anii ’70, sub comanda antrenorului Bela Karolyi. După episodul anterior, cel cu bătăile, astăzi vă prezentăm fragmente referitoare la modul în care erau forțate tinerele sportive să-și mențină greutatea, pentru a putea fi în formă la competiții.

Înfometarea era la ordinea zilei la lotul de gimnastică în acei ani ’70. Iar unul dintre cele mai grăitoare documente extrase în carte din arhiva Securității de către Stejărel Olaru este unul datat 3 decembrie 1977. Nu este vreun raport al unui agent, ci transcrierea unei discuții care a avut loc între Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu și doi jurnaliști din București. Numele celor doi şi ziarul la care lucrau nu au fost trecute în raport.

Jurnaliști: Altceva vrei să-mi spui?Nadia Comăneci: Da. Când am fost în Mexic, dl profesor ne ținea la regim. Eu eram singura care mă punea să stau să nu mănânc trei zile și din cauza asta mă îngraș așa într-o zi, într-o zi slăbesc.

- Și nu mâncai chiar nimic?- Nimic, trei zile n-am mâncat.

- Și cum puteai să concurezi fără să mănânci?- Atunci nu era în concurs. Dimineața aveam 45 kg. Am fost la masă, am mâncat dimineață, am mers prin oraș, am făcut cumpărături, m-am întors înapoi, am mers și la masa de prânz m-am cântărit. Aveam 45,300 kg.

Teodora Ungureanu: Aia în Spania, când ți-a dat o palmă de era să dai cu capul de cântar?Jurnaliști: Ți-a dat tare?Nadia: Mi-a dat.

Teodora Ungureanu: Știu povestea. Ai fugit la Benone Sinulescu.

Nadia: Am fugit pentru că dl profesor a spus: «Fii atentă că acum, când mergem în Mexic, trebuie să mănânci aer. Dar vezi că și aerul îngrașă!». Eu am fugit, am mers pe jos întâi la gară, apoi nu știu cum am ajuns pe Calea Victoriei pe jos. Am mers la alimentară și am cumpărat cașcaval, că nu mai puteam de foame.

Jurnaliști: Și ai mâncat cașcaval? Campioana olimpică a mâncat cașcaval pe stradă? Și până la urmă ce-ai făcut?Nadia: M-am dus la Benone, i-am spus și lui.

- Am auzit că ai plâns în seara aia.- Da, pentru că de câte ori m-a chemat cineva „mare”, eu nu am spus nimic de dl profesor. (…)

Nadia Comăneci și buna sa prietenă Teodora Ungureanu, într-o plimbare cu bicicleta pe străzile din București, în vara anului 1976 FOTO Arhivă Gazeta Sporturilor

„Vei mânca aer, dar numai o singură gură, că două te îngrașă”

În arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) există inclusiv o interceptare pe marginea subiectului discutat de Nadia cu jurnaliștii.

În seara zilei de 9 septembrie 1977, telefonul Ștefaniei Comăneci, mama Nadiei, a sunat la ora 21.51. Telefonul din Onești era în acea perioadă ascultat de serviciul secret. La capătul celălalt al firului era Benone Sinulescu (foto), cunoscutul interpret de muzică populară. Acesta i-a povestit mamei Nadiei cum a recuperat-o pe fata acesteia din oraș, cu un taxi, după ce-a fugit din cantonament.

Nadia ajunsese la Benone după ce mai întâi o căutase pe cântăreața Irina Loghin, cu care era prietenă, dar care nu a răspuns la telefon. „Săraca, într-un fel era speriată, că s-a săturat de Karolyi. (…) Karolyi i-a vorbit urât, că «vei mânca aer, dar numai o singură gură, că două te îngrașă». «Vreau la mama, vreau să plec la mama», îmi zicea”.

Imagine cu Nadia în 1976. CV-ul său olimpic este impresionant: 5 medalii de aur - 3 la Montreal 1976, individual compus, paralele, bârnă, și două la Moscova 1980, bârnă și sol -, 3 medalii de argint și una de bronz FOTO Gazeta Sporturilor

„La Deva era lagăr de concentrare! Foamea ne-a pus mai mereu în situaţii extreme”

Despre înfometare există o altă relatare, cea a Rodicăi Dunca, și ea gimnastă, care în 1979 a făcut parte din echipa naţională a României care a cucerit titlul mondial la Fort Worth (SUA).

„La Deva era lagăr de concentrare. În anumite zile eram lovite de ne curgea sângele din nas şiroaie. Foamea era veşnicul nostru duşman. Foamea ne-a pus mai mereu în situaţii extreme. Şi probabil că metodele prin care ne ţineau departe de mâncare ne-au făcut să disperăm”, își amintește Dunca.

Dezvăluirile acesteia continuă: „Ţin minte că prin ’79, înaintea Mondialelor, Nadia avea câteva kilograme în plus. Eram în Germania, într-un cantonament. Geza Pozsar, coregraful, şi Bela Karolyi dormeau în cameră cu noi. În faţa uşii era toaleta. Când aveam nevoie acolo, trebuia să urinăm cu uşa deschisă. Le era frică să nu cumva să bem apă. Dar noi intram în WC, ne făceam nevoile şi nu trăgeam apa. Ne suiam pe budă şi, cu un pahar ascuns acolo, luam apă din bazinul de sus. Aşa beam pe săturate! Când făceam duş se întâmpla la fel. Eram păzite şi n-aveam voie să ridicăm fruntea, ca nu cumva să înghiţim apă”.

Dimineaţa, o felie de salam, două nuci şi un pahar cu lapte. Seara, acelaşi meniu, dar fără nuci

Rodica Dunca, gimnastă

Rodica Dunca, alături de Nadia Comăneci, Dumitrița Turner, Emilia Eberle și Melita Ruhn, a făcut parte din lotul României care, în 1979, la Fort Worth (SUA), a cucerit primul titlu de campioană mondială la echipe din istoria gimnasticii românești FOTO Gazeta Sporturilor

„Fetele au fost găsite plângând de foame în camere”

Stejărel Olaru dezvăluie în carte un nou episod. În aprilie-mai 1977, pe când se aflau într-un turneu de pregătire în Spania, ofițerul de securitate Ioan Popescu a consemnat în raportul său că Bela Karolyi „a avut o comportare necorespunzătoare față de Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu, constând în injurii, cuvinte jignitoare, fiind chiar bătute, deoarece ar avea greutatea necorespunzătoare pentru concurs”.

Iar Ilie Istrate, instructor CNEFS (Consiliul Național de Educație Fizică și Sport, n.red.), având numele conspirativ „Căruțașu”, a raportat că fetele „au fost găsite plângând de foame în camere”. Mai mult, Karolyi le spunea tuturor că „la ora actuală, Nadia Comăneci nu mai este bună decât pentru circ și cabaret” și a afirmat că „nu mai vrea să slăbească, deoarece este convinsă că nu va mai fi ce-a fost”.

Nadia și Securitatea, de Stejărel Olaru, Editura Epica, din București, 46 de lei.

foto: EPA

Articol original