INTERVIU. Alexandra Bulat, românca aleasă consilier în Cambridge: „Am primit destule comentarii negative: întoarce-te acasă, go back home”

Alexandra Bulat, o româncă în vârstă de aproape 27 de ani, a candidat pe listele Partidului Laburist și a fost aleasă consilier județean în circumscripţia Abbey din oraşul Cambridge din estul Angliei. Mutată în Marea Britanie în 2012, aceasta a lucrat în diverse organizații non-guvernamentale și în mediul academic. Într-un interviu pentru Libertatea, Alexandra Bulat vorbește despre experiența sa în campania electorală, despre reacțiile primite de la britanici și despre puținele legături pe care le mai are cu România.

A locuit pentru o scurtă perioadă în copilărie în Marea Britanie. Dar cele câteva luni petrecute în Regat i-au rămas mereu în minte Alexandrei Bulat, așa că 15 ani mai târziu s-a întors. Mai întâi să studieze, apoi să muncească, iar săptămâna trecută, având rezidență în Marea Britanie, să fie aleasă consilier județean în circumscripția Abbey, din comitatul Cambridgeshire - o zonă de peste 600.0000 de locuitori aflată în estul țării și care are ca punct central orașul universitar Cambridge. 

Libertatea: Ai câștigat recent un loc de consilier în UK. Cât de mult mai face parte din identitatea ta faptul că te-ai născut și ai crescut în România?Alexandra Bulat: Situația mea e un pic diferită. Eu am locuit în nordul Angliei când aveam 3 ani, în 1997. Tatăl meu a lucrat câteva luni ca doctor în Marea Britanie. Tocmai își terminase facultatea și venise aici într-un schimb de experiență. În 1998, ne-am întors în România, dar cred că mi-a rămas mereu în minte că am petrecut câteva luni acolo, am fost la grădiniță acolo și că vreau să mă întorc. Când am împlinit 18 ani și am terminat liceul, am primit o ofertă de studii și am plecat cu gândul să rămân permanent acolo.

Alexandra poartă cu mândrie ia românească. Foto: Facebook/Alexandra Bulat

Spun mereu că sunt româncă și încerc mereu să creez o imagine mai pozitivă a românilor în Marea Britanie. Mai ales în presa de tip tabloid din Marea Britanie se scriu diferite articole negative despre români. Am lucrat în diferite campanii pentru drepturile imigranților, pentru drepturile europenilor în Marea Britanie și mereu am spus cu mândrie că vin din România.

Nu pot să spun că mai am ceva în România, în sensul că nu am o proprietate acolo, nu am nimic care să mă lege de România, într-un fel. Am niște membri ai familiei cu care păstrez legătura, dar dacă ar fi să mă întorc, ceea ce nu am de gând să fac, nici nu aș avea unde să mă întorc neapărat.

Alexandra Bulat

„O decizie politică te afectează personal”

- Spuneai într-un interviu că nu te-a interesat politica până la Brexit. Ce s-a schimbat atunci pentru tine?- După ce a fost anunțat rezultatul referendumului, eram în tot felul de grupuri de Facebook de români, de europeni în Marea Britanie, și toți au început să fie destul de speriați. Ce se întâmplă cu drepturile noastre, mai putem să stăm în Marea Britanie, trebuie să depunem vreo cerere pentru permis de ședere? Doi ani au durat negocierile pe tema drepturilor cetățenilor din Uniunea Europeană și ale cetățenilor britanici în alte țări UE.

Am realizat atunci că această decizie politică îmi va afecta abilitatea de a lucra în Marea Britanie sau de a studia. În final a fost relativ OK, în sensul că toți cei care am venit înainte de 31 decembrie 2020 vom putea aplica pentru permis de ședere aici. Însă chiar în perioada de după referendum, nu știam ce se va întâmpla cu drepturile mele.

A fost o decizie la care nu am putut participa. Neavând pașaport britanic atunci, nu am putut vota în acel referendum. M-am gândit, OK, o decizie politică te afectează personal și eu practic nu am avut o voce. Și m-am gândit că poate nu am dreptul să votez în referendum sau în alegerile pentru Guvern, dar pot vota la nivel local. Și e important și la nivel local să ne implicăm. 

„Am fost la ușile oamenilor, să vorbim cu ei față în față”

- Există o înțelegere diferită în Marea Britanie asupra politicii decât în România?- Da, cred că sunt mai multe oportunități de a participa în politică. De exemplu, acum în campanie, deși nu am putut să facem toate lucrurile pe care ni le-am planificat din cauza pandemiei, am fost la ușile oamenilor, să vorbim cu ei față în față, să discutăm problemele lor. Am realizat că există mai multă încredere în Marea Britanie între politicieni și public.

Practic mă duceam pe stradă și băteam la o ușă, spuneam „Mă numesc Alexandra, candidez pentru acest consiliu județean. Ce probleme aveți în zona aceasta, ce vreți să vedeți în următorii cinci ani?”. Majoritatea oamenilor chiar vorbeau cu tine și au încredere în politica de aici. Ceea ce probabil este diferit în alte țări cred. Cred că există și mai multe posibilități pentru oamenii care locuiesc în zonă să contacteze politicieni. Sunt cam 8.000- 9.000 de oameni în zonă și acum că am fost aleasă în consiliu toți pot să-mi scrie direct, iar eu o să le răspund la e-mailuri.

În general, politicienii din local răspund la e-mailuri, la telefoane și sunt destul de conectați cu oamenii care locuiesc în zona lor. Și asta este foarte important pentru ca oamenii să aibă mai multă încredere în politică. Sunt și mai interesați să vadă ce se întâmplă sau să voteze în general.

Alexandra Bulat

- Care au fost lucrurile de care au vorbit cel mai des oamenii?- Foarte multe probleme sunt specifice zonei. De exemplu, spun că „sunt foarte multe gropi pe această stradă și trebuie să le reparați”. Oamenii din zona asta sunt foarte interesați și de politicile de mediu. Sau de tot felul de lucruri care le afectează viața de zi cu zi, cum arată parcurile, cât de curate sunt străzile, parcarea în zonă, cum funcționează traficul, transportul public. 

În zona unde am candidat eu cam unu din șase oameni nu este născut în Anglia și foarte mulți au ridicat probleme de informare a comunității. Am vorbit cu câțiva români, care mi-au spus că ar fi fost foarte frumos să existe un proiect de informare. OK, am ajuns în Cambridge, muncim în Cambridge, ce drepturi avem la muncă, cum putem să facem voluntariat, cum putem să ne implicăm într-un proiect în comunitate?

„Vârsta medie pentru consilierii locali în Marea Britanie e 60 de ani”

- Ca femeie tânără, ai simțit vreo piedică, vreo sprânceană ridicată în legătură cu candidatura ta?- Din cauza structurii politice la nivel local, când suntem aleși, nu primim un salariu full-time. Nu poți să faci doar lucrul acesta. Majoritatea oamenilor care sunt în politica locală sunt deja la pensie. Sunt oameni care deja și-au cumpărat casa, și-au plătit casa și au timp. Asta fac ei în viața de zi cu zi. Pe când pentru mine, va trebui să lucrez, să am un alt job și, într-adevăr, este mult mai dificil pentru o persoană tânără, mai ales pentru femeile care au copii sau au grijă de copii, să se implice în politică pentru că nu e ca și cum poți să ai doar acest rol. Dar cred că este important că există mai multă diversitate în politică. Vârsta medie pentru consilierii locali în Marea Britanie e 60 de ani.

- Faptul că ești imigrantă te-a afectat într-un fel? Ai primit comentarii legate de asta?- Față în față, când vorbesc cu oamenii, e OK. Nimeni nu m-a întrebat de ce candidez. Dar trebuie să luăm în considerare faptul că Cambridge e o zonă foarte multiculturală. Oamenii în general sunt foarte pro-imigrație. 70% din populația Cambridge-ului a votat să rămână în Uniunea Europeană.

În mediul online primesc comentarii negative destul de frecvent. Am scris pe Facebook sau pe Twitter că am câștigat în această zonă. Am primit destul de multe comentarii de la englezi spunând Întoarce-te acasă, Go back home. Sau de ce candidezi dacă nu ești născută aici?

Alexandra Bulat

Sau diverse întrebări și diverse stereotipuri negative despre români preluate din anumite tabloide, că românii sunt toți criminali, că românii sunt toți cerșetori. Cred că de aia e și important să avem români în politică. Trebuie să avem o imagine mai pozitivă și trebuie să arătăm că da, se poate să ne implicăm la nivel local, putem să candidăm, putem să fim în politică și să avem o imagine mai pozitivă în Marea Britanie. 

„Sunt aici să fur toate joburile din Marea Britanie”

- Cum reacționezi la comentariile astea, cum le procesezi?- Am avut comentarii negative și când am ajuns prima dată în Marea Britanie în 2012. Nu vorbeam engleza foarte bine, românii aveau încă nevoie de permis de muncă până în 2014. A fost destul de dificil pentru mine, aceleași comentarii negative, că românii sunt într-un fel sau altul. La început, încercam să nu discut aceste lucruri, mă gândeam că nu există aceste comentarii, nu le luam în seamă. Nu voiam să vorbesc despre aceste lucruri. Pe urmă mi-am dat seama că majoritatea este ok, dar este o minoritate de oameni care este împotriva imigrației și trebuie să vorbim deschis despre aceste lucruri și să ne întrebăm cum putem să creăm o societate mai egală.

Legat de comentariile pe care le primesc acum sau în timpul alegerilor, răspund la unele dintre ele. Întreb „De ce crezi acest lucru?”, câteodată răspund cu ceva amuzant, „chiar sunt aici să steal all the jobs, să fur toate joburile din Marea Britanie”. Am ajuns la momentul la care nu mă mai afectează personal. Acum m-am cam obișnuit, nimic nu mă mai surprinde. Da, sunt o minoritate de oameni care exprimă astfel de opinii, dar nu putem să ignorăm acest fapt. 

- Sunt românii din Marea Britanie o comunitate oarecum invizibilă, sau foarte puțin vizibilă, fără o voce în spațiul public?- Cred că da, mai ales în politică sau în domeniul public. Sau și dacă ne uităm la cine votează, sunt puțini români înregistrați la vot în alegerile locale, deși avem dreptul. Cred că românii sunt vizibili în piața de muncă, sunt români care lucrează în fiecare domeniu, de la doctori, la avocați, la orice domeniu. Dar avem nevoie de mai multă vizibilitate în media de aici, mai multe articole pozitive și mai multă reprezentare în politică.

Sunt români care locuiesc de 20-30 de ani, au copii născuți aici, cetățeni britanici, și tot nu sunt implicați, nu simt că pot fi parte din orașul sau din satul în care locuiesc. Și aici cred că putem face foarte multe proiecte de implicare, de informare.

Nici eu, când am ajuns în Marea Britanie, la 18 ani, nu știam că pot vota aici, nu știam cum pot să mă implic, ce drepturi am la muncă, care e salariul minim. Toate lucrurile astea le-am învățat pe parcurs, de la prieteni, de pe grupuri de Facebook. 

Alexandra Bulat

Am întâlnit mulți români care nu sunt informați, dar am întâlnit și politicieni britanici care nici ei nu știau că și cetățenii din UE pot vota (în alegerile locale din UK, n.r.). Am făcut campanii de înregistrare la vot. Unul dintre joburile mele e că lucrez pentru o organizație non-guvernamentală, the3million (a cetățenilor UE care locuiesc în Marea Britanie, n.red.), și am avut un proiect să înregistrăm mai mulți tineri europeni la vot. Prima barieră este deci lipsa de informare în anumite comunități.

- Cum sunt reprezentați românii în media din UK și cum s-a schimbat imaginea asta în ultimii ani?- Din experiența mea, cred că s-a mai îmbunătățit un pic situația, deși foarte mulți spun că s-au înrăutățit lucrurile după Brexit. Cred însă că după Brexit, și mai ales acum, cu coronavirusul, foarte mulți oameni au realizat că avem nevoie de locurile de muncă în care lucrează europenii.

Înainte de a începe pandemia, erau foarte multe articole negative despre imigranții care lucrează în joburi prost plătite, cum ar fi cei care lucrează în curățenie. Acum, cu pandemia, ne-am dat seama că acest job este unul esențial. Este esențial să avem oameni care pot face curățenie în spitale și foarte mulți sunt est-europeni. La fel și toți care fac diverse livrări la domiciliu. Sunt foarte mulți români, foarte mulți est-europeni.

Alexandra Bulat

Cu românii cred că perioada cea mai întunecată a fost înainte de 2014. De la 1 ianuarie 2014, românii urmau să aibă drepturi depline de muncă și atunci au fost foarte multe articole negative despre cum vor veni 21 de milioane de români în Marea Britanie. S-a mai liniștit treaba puțin de atunci.

- Cum te vezi peste 10 ani? Sau nu ai timp de gânduri de viitor?- Planurile mi s-au schimbat destul de mult. Mi-am terminat doctoratul anul trecut și planul meu era să rămân în domeniul universitar. Încă am un job part-time ca asistent de cercetare pentru facultate. Am predat puțin în facultate în timpul doctoratului. Acum, că am intrat în politică, nu știu exact cum pot să combin toate domeniile. Am și lucrat foarte mult în organizații non-guvernamentale pe parcursul ultimilor ani.

Cred că mă văd tot implicată în politică la nivel local sau în alte funcții, dar, pe de altă parte, mereu o să îmi păstrez și o altă carieră în paralel. Cum mă mai văd? În poziția să îmi cumpăr o casă, în sfârșit, peste zece ani, ceea ce nu e posibil în momentul actual, și cu o familie.

foto: Alexandra Bulat/Facebook

Articol original