Laboratorul plutitor care va porni în cercetarea oceanului din jurul Antarcticii

Apele sălbatice din Oceanul de Sud care înconjoară Antarctica sunt unul dintre cele mai mari depozite de carbon ale planetei. Oceanul absoarbe în jur de 12% din tot dioxidul de carbon generat de oameni în fiecare an, dar în ciuda importanței sale imense în reglarea climatului Terrei, abia a fost studiat de știință, relatează CNN.

Exploratorul și ecologistul francez Jean-Louis Etienne a petrecut ultimii 10 ani proiectând o navă științifică capabilă să înfrunte valurile și vânturile foarte puternice din această zonă a globului.

Acum, laboratorul său plutitor, numit Polar Pod, va porni în cercetarea Oceanului Antarctic.

Gigantul care vrea să se înfrunte cu apele periculoase ale oceanului

Structura, care va avea o înălțime de 100 de metri și o greutate de 1.000 de tone, va fi remorcată orizontal de pe coasta de est a Africii de Sud până la curentul puternic din jurul Antarcticii. Apoi va „răsturna” vertical prin umplerea rezervoarelor de balast de 150 de tone de apă de mare, o caracteristică inspirată de platforma oceanografică SUA FLIP.

Nava nu are motor și va fi condusă de curentul circumpolar antarctic, în derivă cu aproximativ 1 nod pe oră. Partea superioară a structurii - la 20 de metri deasupra apei - este locul în care echipajul va locui, dormi și lucra. Porțiunea scufundată o menține constantă.

„Este la 80 de metri sub nivelul mării, fixat în apă foarte calmă - de aceea este foarte stabil", a declarat Etienne pentru CNN.

Planul este să „orbiteze” Antarctica de două ori în trei ani și să colecteze date despre modul în care oamenii au afectat Oceanul de Sud, explică Etienne. În timp ce accentul principal va fi pe măsurarea capacității oceanului de a absorbi dioxid de carbon, Polar Pod va fi echipat cu senzori pentru a măsura aciditatea și dinamica undelor, printre altele.

„Această zonă foarte mare de apă rece din jurul Antarcticii este cel mai mare depozit de carbon oceanic al planetei”, spune el - dar nu știm cum se schimbă capacitatea sa de a absorbi dioxidul de carbon pe tot parcursul anului. „Stabilitatea Polar Pod le va permite oamenilor de știință să obțină aceste informații".

Deoarece structura va fi silențioasă, va putea folosi hidrofoane - microfoane subacvatice - pentru a înregistra „semnătura acustică” caracteristică diferitelor creaturi marine, de la krill la balene și pentru a efectua un recensământ al vieții marine, explică Etienne. De asemenea, el planifică ca nava să ajute la calibrarea sateliților pentru NASA și Agenția Spațială Europeană.

Șase generatoare eoliene vor alimenta senzorii și laboratorul de la bord, iar datele vor fi transmise cercetătorilor în timp real. Echipa intenționează, de asemenea, să transmită în direct și prelegeri de la Polar Pod.

Vor fi opt persoane la bord în orice moment - patru marinari însărcinați cu navigarea și desfășurarea pânzelor pentru a evita aisbergurile, trei oameni de știință și un bucătar. La fiecare două luni, o navă va aduce provizii, un nou echipaj și, uneori, pe Etienne însuși. Exploratorul, acum în vârstă de 74 de ani, a întreprins numeroase expediții în regiunile polare îndepărtate. El a transportat o sanie într-o călătorie terestră de unul singur la Polul Nord în 1986 și a traversat Oceanul Arctic cu un balon cu aer cald în 2010.

Jean-Louis Etienne, în călătoria cu balonul deasupra Polului Nord. Foto: Hepta

Construcția Polar Pod nu a început încă, dar va fi finanțată de guvernul francez. Instituția oceanografică franceză Ifremer va scoate la licitație contractul pentru construirea navei.

Etienne este în proces de strângere de fonduri pentru expediția de trei ani pe care speră să o înceapă în 2024. El spune că nu este în măsură să dezvăluie costurile sau câți bani au fost strânși până în prezent.

Aisbergurile sunt una din marile provocări pe care va trebui să le înfrunte laboratorul plutitor Foto: Hepta

Eforturile de studiere a oceanului

Polar Pod nu va fi singura structură care plutește în Oceanul de Sud. În ultimii șase ani, proiectul de observare și modelare a carbonului și climei din Oceanul Sudic a desfășurat 200 de plutitoare robotizate cu senzori avansați pentru a măsura oxigenul, lumina soarelui, clorofila, nitrații și aciditatea.

Flotoarele arată ca niște canistre de gaz și funcționează un pic ca submarinele în derivă. Au o adâncime de parcare de 1.000 de metri și scad la 2.000 de metri la fiecare 10 zile pentru a face un profil complet la suprafață și pentru a transmite datele oamenilor de știință

Înainte de proiectul SOCCOM, Oceanul Sudic era „aproape nedescoperit”, cu doar câteva urme de navă peste el, a declarat pentru CNN oceanograful și omul de știință climatic Joellen Russell, de la Universitatea din Arizona.

„Una din opt molecule de CO2 care se adaugă în atmosferă este absorbită de oceanul din jurul Antarcticii, Oceanul Sudic, în decurs de un an”, spune Russell. „Acesta este oceanul de studiat. Aceasta este componenta critică a sistemului climatic al Pământului”.

Russell adaugă că Oceanul Sudic nu a fost mai bine studiat, deoarece este departe și „catastrofal” de periculos.

În timp ce plutitoarele robotizate sunt punctate peste Oceanul de Sud, ancorarea unei nave este o provocare în curentul circumpolar antarctic. „De fiecare dată când comunitatea oceanografică a desfășurat o ancorare, nava a fost deteriorată sau smulsă în timpul iernii”, explică Russell.

Imagine din satelit din Antarctica. Foto: Epa

Importanța oceanului

Polar Pod are un rol semnificativ de jucat în înțelegerea cantității de CO2 din ocean, explică biogeochimistul oceanic Peter Landschützer, de la Institutul de meteorologie Max Planck din Germania.

„Știm că Oceanul Sudic este foarte important pentru clima noastră … vrem să înțelegem și cum se schimbă în timp pe măsură ce se schimbă clima”, spune el. „Avem, pe de o parte, una dintre cele mai importante depozite de carbon, pe de altă parte, avem foarte puține măsuri pentru a-l observa".

Alte nave de cercetare oceanică au călătorit în jurul Antarcticii. În august 2019, o barcă fără pilot numită Saildrone a finalizat prima circumnavigație autonomă a Oceanului de Sud. În ciuda unui accident cu un aisberg care i-a distrus unii dintre senzori, Saildrone a reușit să colecteze măsurători ale dioxidului de carbon oceanic și atmosferic.

Landschützer spune că o mai bună înțelegere a Oceanului de Sud va ajuta la monitorizarea succesului obiectivelor internaționale privind clima din cadrul Acordului de la Paris.

Articol original