Mișcările de protest ar putea exploda după pandemie, avertizează experții. Motivul: COVID a amplificat inechitățile

Istoria ne spune că epidemiile au fost în general urmate de perioade de frământări sociale, iar situația actuală pare să contureze un astfel de scenariu. Și asta pentru că pandemia COVID a accelerat inegalitățile economice, lovindu-i pe cei mai săraci, în vreme ce a înghețat mișcările de protest, ale căror revendicări nu au fost totuși rezolvate. Acum, cetățenii așteaptă mai mult de la stat, iar de felul în care vor răspunde autoritățile ar putea depinde și reacția oamenilor de rând, scrie publicația europeană Politico, într-o analiză pe tema efectelor pandemiei.

În întreaga Europă, pandemia și lockdown-urile impuse pentru controlarea ei au accelerat tendințe precum inegalitățile economice sau automatizarea muncii.

În același timp, au înghețat nemulțumirile și protestele politice și sociale, în vreme ce au lăsat nerezolvate tensiunile care le alimentau.

Ajutoarele financiare de urgență, interdicțiile de evacuare din locuințe pentru neplata creditelor, amânarea ratelor - toate aceste măsuri temporare au redus puțin șocul generat de criza COVID.

Doar că facturile sunt și ele pe drum, pe măsură ce ajutoarele nu vor mai fi acordate, ceea ce înseamnă că „vara revenirii” economice, așa cum a fost botezată, riscă să dea într-o iarnă marcată de mărirea acelor inechități economice și de conflicte sociale, scrie Politico.

Pe măsură ce economiile ies din criza sanitară, autoritățile au de făcut o alegere: să reducă suferința cetățenilor mai afectați de pandemie sau să folosească banii pentru construirea unei noi economii adaptate la viitor. UE pare că a ales a doua variantă.

Dacă criza economică va lovi la iarnă, așa cum se așteaptă mulți economiști, și publicul va avea un cuvânt de spus în privința acestei alegeri, dacă nu la urne, atunci în stradă.

O dovedește istoria. Frământările sociale au crescut în mod constant după alte pandemii recente, atingând apogeul la aproximativ doi ani după finalul crizei sanitare, a arătat un sondaj recent al FMI.

Proteste amânate

În timpul pandemiei, s-a discutat mult despre inegalitățile sociale, dar nu s-a trecut neapărat și la fapte. În Europa, proteste precum cel al Vestelor Galbene, din Franța, sau grevele din sectorul public din Grecia, împotriva reformelor pieței muncii, au încetat.

Unele statistici au sugerat chiar că lucrurile nu stau atât de rău. Numărul falimentelor, spre exemplu, a scăzut dramatic la debutul pandemiei și este încă sub nivelul din 2019, potrivit Eurostat. Iar alte studii sugerează chiar că diferențele salariale au scăzut în timpul pandemiei.

Dar este vorba despre un miraj.

Teama de infectare și restricțiile impuse de autorități sunt cele care au pus capăt celor mai multe proteste, fără să rezolve însă nemulțumirile.

Iar nemulțumirile nu pot decât să se adâncească.

Mai bine de 40% dintre participanții la un studiu OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) din 25 de țări spun s-au confruntat cu o problemă legată de locul de muncă în timpul crizei sanitare, inclusiv cu reduceri ale salariului sau cu șomaj tehnic.

Deocamdată, subvențiile acordate de urgență de către autorități și protecția în fața falimentului au ascuns costul real al pandemiei, care a afectat în special angajații slab calificați din servicii și manufactură.

„Când ajutoarele se vor încheia, atunci vom vedea impactul real”, explică Jose Garcia-Montalvo, profesor și cercetător la Barcelona Graduate School of Economics.

În Spania, spre exemplu, inechitățile veniturilor au explodat în timpul primelor șase săptămâni ale lockdown-ului din primăvara trecută, în condițiile în care industria turismului s-a prăbușit.

Planul de susținere economică a oferit angajaților trimiși în șomaj tehnic în jur de 70% din venitul lor anterior, reducând această inechitate, dar nu suficient.

Guvernul analizează continuarea acestei scheme de ajutor până în septembrie, dar asta nu face decât să amâne necazurile, ce vor depinde de numărul de angajați care în cele din urmă vor fi concediați.

În acest timp, anul 2020 a fost unul bun pentru conturile bancare ale oamenilor cu venituri mari, care au continuat să muncească, fără să aibă pe ce să cheltuiască banii.

Potrivit unei estimări, bogăția financiară este acum cu 50 de miliarde mai mare decât ar fi fost în absența pandemiei. În jur de 50% din această sumă în exces a mers către cei 10% dintre cei mai bogați oameni. În acest timp, pentru cei mai săraci 10%, datoria generală a crescut.

În ciuda tragediilor pe care le-a provocat, pandemia COVID nu a fost totuși nici pe departe la fel de gravă precum epidemia de ciumă care a devastat Europa în trecut.

Uciderea a jumătate dintre europeni, în secolul 14, a înghițit bogăția elitelor, în vreme ce a redus numărul angajaților fără calificare disponibili pentru munca câmpului, reducând astfel și inegalitățile.

În schimb, actuala pandemie a accelerat cererea pentru angajații cu calificare înaltă, care nu sunt suficienți.

În regiunea belgiană Flandra, spre exemplu, doar 74% dintre adulți sunt angajați. Însă două treimi din cele 600 de companii intervievate de asociația patronală Voka, în cadrul unui studiu, au spus că întâmpină dificultăți în tentativa de a găsi angajați potriviți pentru nevoile lor.

Asociația patronală a cerut guvernului să investească în instruirea angajaților.

Combinația de inechitate și pierderea veniturilor alimentează nemulțumirile și frământările sociale, spune pentru Politico Rui Xu, economistă la FMI, care a analizat pandemiile din trecut. Apoi, și protestele sociale au propriul lor efect economic.

„Deci, odată ce acest ciclu a pornit, efectul va dura mai mult de un an sau doi”, spune ea.

Analiza sa avertizează asupra unui cerc vicios și ia drept exemplu alte pandemii precum cele de SARS, H1N1 sau Zika, când productivitatea economică nu doar că a scăzut, dar a a rămas mai mică cu 10% în jur de cinci ani.

O presiune uriașă

Nu doar precedentele istorice o sugerează. Există mai multe argumente care susțin ideea că pandemia a pus o uriașă presiune asupra tuturor țărilor.

În vreme ce a paralizat societatea, criza a acelerat tendințele digitalizării și automatizării muncii. Roboții au demonstrat că au un nou avantaj în fața oamenilor: nu se îmbolnăvesc.

Acum, companiile care se pregătesc pentru viitoarele pandemii fac investiții în această automatizare care va înlocui munca oamenilor cu calificări slabe. În acest timp munca angajaților cu calificări înalte va fi menținută și facilitată de servicii precum Zoom.

O analiză din Italia - unde în jur de 1-7% dintre angajați foloseau tele-munca înainte ca pandemia să lovească - a concluzionat că noua normalitate a birourilor de acasă îi favorizează pe bărbații cu studii superioare și pe angajații cu venituri mari.

Faptul că pandemia i-a lovit pe săraci mai greu va face și ca recuperarea lor din punct de vedere economic să fie mai grea.

Oamenii care locuiesc în spații mici, care au fost nevoiți să meargă în continuare la muncă în persoană, au fost mai expuși în fața virusului și au avut de obicei afecțiuni cronice care au făcut ca boala să fie mai gravă.

Iar statutul socio-economic este legat și de reticența în fața vaccinării.

Un studiu din Marea Britanie a arătat că reticența la vaccinare este de 12-14% în rândul celor care câștigă mai puțin de 30.000 de lire sterline pe an, comparat cu 5% în rândul celor care câștigă peste 40.000.

Alegerea UE

În ciuda plasei de siguranță de care se spune că se bucură statele europene, această protecție nu a fost chiar atât de puternică. În jur de două treimi dintre oamenii care și-au pierdut locul de muncă înainte de pandemie nu s-au calificat pentru beneficii de șomaj, spune pentru Politico Mark Pearson, oficial al OECD, citând date din 24 de țări, cele mai multe dintre ele din Europa.

Iar cetățenii au observat acest lucru. În vreme ce criza financiară din 2008 nu a schimbat cu mult așteptările cetățenilor în privința protecției oferite de stat în fața problemelor financiare, pandemia a avut acest efect.

În medie, 68% dintre participanții la studiul OECD au spus că vor ca statul să facă mai mult în acest sens.

„Acesta a fost cel mai mare șoc care a lovit societățile și economiile noastre de la al Doilea Război Mondial”, spune Pearson. Iar asta ar putea însemna că autorităților li s-ar putea cere să facă mai mult. Dar ce? „Răspunsul la al Doilea Război Mondial a fost apariția statului social”, observă Pearson.

Spre deosebire de precedenta criză, când au preferat să adopte politici de austeritate, de data aceasta, guvernele au sporit cheltuielile. Dovadă stau fondul UE de 750 de miliarde de euro și pachetul de stimulare economică al SUA, de 900 de miliarde.

În Uniunea Europeană însă, mare parte a banilor au fost alocați pentru proiecte care nu răspund nevoilor imediate, ci construiesc o economie verde și digitală.

Politicienii sunt în general pentru faptul că nu au viziune, scrie Politico. Dar prin folosirea acestui pachet financiar pentru transformarea economiei, Bruxellesul riscă să sacrifice prezentul pentru viitor și, potențial, să declanșeze nemulțumiri.

Pachetul financiar reprezintă o oportunitate unică într-o generație pentru a încerca să remodeleze economia, iar trecerea către o economie verde este obligatorie, spune Pearson. „În același timp”, observă el, „nu va genera prea multe locuri de muncă. Este o adevărată dilemă”.

Articol original