Mircea Miclea, Ecaterina Andronescu și Liviu Marian Pop sunt trei foști miniștri ai educației care au făcut o scurtă analiză a raportului prezidențial „România Educată” pentru Libertatea. Documentul își dorește să reprezinte bazele unui plan de țară care să aibă în prim plan reforma educațională.
Admiterea prin examen la liceu și bacalaureatul unic sunt cele mai discutate puncte ale raportului „România Educată”. Pe lângă argumentele aduse împotriva celor două idei, foștii miniștri ai educației au vorbit pentru Libertatea și despre regândirea curriculumului național, pregătirea cadrelor didactice și despre absența unei mențiuni clare cu privire la procentul din PIB acordat Educației.
Mircea Miclea e de părere că un proiect pritocit șapte ani ar fi trebuit să fie bazat pe o fundamentare științifică, iar măsurile noi necesitau analize de impact, ca să fie înțeles rostul lor. Ecaterina Andronescu, cea care a introdus evaluarea națională la finalul clasei a opta, spune că nu va susține examenul de admitere la liceu. „Știu sigur că presiunea vine de la directorii liceelor care vor să decidă ei. Dacă ne uităm ce a produs această repartizare computerizată, o să constatați că liceele bune au adunat cei mai buni elevi. Și atunci care e rațiunea să faci tu la liceu examen de admitere? Nu este de înțeles!”, spune cea care are în CV de patru ori funcția de ministru.
Liviu Marian Pop a ocupat de două ori scaunul de la Învățământ este sceptic că până în 2030 se va putea atinge procentul de 40% de tineri absolvenți cu studii superioare din populația între 30 și 34 de ani.
Mircea Miclea: „Cred că acești bani care se vehiculează sunt mai degrabă fictivi”
Mircea Miclea a ocupat funcția de ministru al educației din decembrie 2004 până în octombrie 2005 când și-a dat demisia, nemulțumit că alianța de guvernare de atunci nu a acordat 6% din PIB Educației, așa cum promisese în campanie electorală. Profesorul clujean a remarcat, de altfel, și că fondurile pentru implementarea raportului „România Educată”, aprobat prin memorandum de Guvern, sunt nesigure.
„Pe tot parcursul documentului se face referire la PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) ca fiind panaceul universal pe baza căruia vor fi rezolvate problemele educației din România, ori deocamdată acest PNRR nici măcar nu este aprobat”, este de părere fostul ministru.
Redăm analiza pe care a făcut-o Mircea Miclea despre „România Educată”:
„Ideea era de a crea un document politicianist, nu un document care să rezolve probleme concrete ale educației, care cerea să vii cu soluții concrete și imediat implementate. Funcția principală a documentului a fost de a promova o anumită imagine a unui politician și apoi de a-l deroga de responsabilități. În sensul că toată responsabilitatea implementării unui astfel de document acum e basculată pe legislativ și executiv.
Cred că funcția principală a documentului acestuia este una politicianistă, chiar dacă ea a fost prezentată mai degrabă ca fiind una rezolutivă, adică a fost prezentat ca un document care oferă soluții. Din păcate, soluțiile oferite fac parte din patru categorii:
cel puțin 75% dintre soluții au fost reformulate. Se reiau lucruri care sunt deja scrise în legea educației sau soluții clare pe care le-au vehiculat actorii principali de mulți ani;
este a doua categorie de soluții complet greșite, în opinia mea. Ideea, de exemplu, de a face evaluarea națională facultativă mi se pare greșită pentru că subminează complet învățarea pe parcursul gimnaziului. De asemenea, ideea unui trunchi comun pentru bacalaureat este complet greșită pentru că va duce la o uniformizare în jos a bacalaureatului și e ilogic ca elevi de la licee diferite apoi să-i pui la același tip de bacalaureat, adică să-i uniformizezi;
a treia categorie sunt așa-numitele soluții, dar care de fapt nu sunt soluții, sunt prezentate măsuri prin care se vor lua alte măsuri prin care se vor lua alte măsuri ca să se ajungă la o soluție. Nu sunt soluții concrete, ci vagi și aluzive.
Sunt câteva soluții clare, corecte, concrete, dar în legătură cu care este o îndoială majoră în ce măsură vor putea fi finanțate.
Aveam niște așteptări de bun simț. Adică, după ce de aproape șapte ani președinția vehiculează acest proiect ca fiind un proiect major, să fi fost creat un document care să aibă câteva caracteristici:
Prima: să aibă o fundamentare științifică riguroasă, o analiză factuală. Nu are așa ceva.
A doua caracteristică: să vină cu soluții concrete și implementabile, nu cu metasoluții sau cu soluții vechi.
A treia caracteristică: m-aș fi așteptat să aibă o minimă analiză de impact a măsurilor. Să fie prezentate în document care sunt consecințele măsurilor pe care documentul le prevede. De exemplu, care sunt consecințele unui bacalaureat unitar sau care sunt consecințele renunțării la evaluarea națională, transformarea ei într-una facultativă, care sunt consecințele că se restructurează cariera didactică? Nu am văzut această analiză consecvențială care este necesară atunci când prezinți un document ce pretinde să aibă un impact semnificativ asupra societății”
Ecaterina Andronescu: „Nu este de înțeles rațiunea să faci la liceu examen de admitere”
Ecaterina Andronescu a fost de patru ori ministru al educației (între 2000 și 2003, între 2008 și 2009, din iulie până în decembrie 2012 și între 2018 și 2019). Este ministrul care a decis introducerea Evaluării Naționale, inițial cu denumirea de Examen de capacitate, și a admiterii computerizate. Crede că sunt măsuri care și-au dovedit coerența în timp și nu înțelege de ce se dorește acum schimbarea lor și introducerea examenului de admitere la liceu.
Aceasta este analiza făcută de Ecaterina Andronescu raportului „România Educată”:
„Când s-a introdus Evaluarea Națională, s-a făcut în cadrul învățământului obligatoriu, în 2001, prin legea 268. Eram ministru și de asta știu bine. Atunci am încercat să dăm o altă înfățișare, o altă imagine școlilor profesionale, le-am numit școli de arte și meserii și am făcut învățământul obligatoriu de zece clase - era de opt clase până în 2001. În situația aceasta trebuia găsită o formulă care să permită splitarea spre școala profesională, respectiv spre liceu. Și formula găsită a fost dată de evaluarea națională și de repartizarea computerizată care se aplică de atunci fără întrerupere și n-a produs niciun derapaj. De ce? Pentru că toată lumea s-a obișnuit cu ideea că nu pot exista intervenții în afară de cele obiective: media și opțiunea elevului.
Știu sigur că presiunea vine de la directorii liceelor care vor să decidă ei. Am avut și eu discuția asta cu directorii liceelor acum câțiva ani în ultimul mandat. N-au dreptate.
Dacă ne uităm ce a produs această repartizare computerizată, o să constatați că liceele bune au adunat cei mai buni elevi. „Sf. Sava” a avut ani, de exemplu, în care ultima medie a fost 9.90, ultima medie! Celelalte licee, „Mihai Viteazul”, „George Coșbuc”, liceele foarte bune, se completează locurile de la medii foarte mari. Și atunci care e rațiunea să faci tu la liceu examen de admitere? Nu este de înțeles.
De aceea eu, cât o să pot, o să țin de o metodă care a produs doar efecte pozitive.
A doua chestiune se leagă de examenul de bacalaureat. Din clasa a noua, liceu se împarte pe domenii mari - vocațional, tehnologic, teoretic - și apoi pe profiluri. Profilul asigură formarea unor competențe în domeniu. Cum să dai același examen de bacalaureat și tu, absolvent de teoretic, unde ai cinci sau șase ore de matematică pe săptămână, cu cel care la liceul tehnologic nu are decât două sau trei. Deci cobori ștacheta la liceu teoretic, ceea ce n-ar fi de preferat fiindcă pierdem din calitate.
Am văzut că s-a insistat în document pe evaluările prevăzute la clasele a doua, a patra și a șasea. Evaluările acestea trebuie întărite și am văzut în document că există susținere pentru lucrul acesta. Am constatat în ultimul mandat încercând să analizez rezultatele, decalajul între școli și copii se produce începând cu clasa a doua. Acolo unii țin pasul cu programa, alții nu. Și atunci evaluarea aceea ar trebui să clarifice pregătire remedială pentru cei care nu țin pasul, ca să nu mai avem acest decalaj și rezultatele să le culegem doar la sfârșit de ciclu, la evaluarea națională sau la bacalaureat”.
Ecaterina Andronescu consideră hazardat termenul octombrie 2021 pentru crearea unui proiect legislativ atât de complex.
În 2011, Legea Educației Naționale a fost adoptată prin asumarea răspunderii, dar cu toate acestea ea a fost amendată ulterior de parlamentari și modificată în tot acest timp. Fostul ministru se teme de o soartă similară pentru noul pachet legislativ.
Liviu Marian Pop: „N-am mai văzut este o creștere a PIB-ului pentru Educație la cei 6%”
Liviu Marian Pop a fost ministru al educației de două ori. În 2012 a asigurat interimatul din mai până în iulie și apoi a condus portofoliul Educației în perioada 2017 – 2018. Acesta a punctat că a parcurs o singură dată raportul de 137 de pagini, dar la o primă vedere, are totuși o serie de remarci:
„E un raport sănătos, dar important e cine-l va aplica. Unele obiective sunt suprarealiste, mi-e greu să cred că cineva va atinge procentul de 40% de absolvenți de studii superioare dintre cetățenii care în 2030 vor avea între 30 și 34 de ani, în condițiile în care aproape 40% dintre aceștia au luat examenul de bacalaureat. Dar să dea Dumnezeu să se realizeze și acest obiectiv!
Am văzut că urmează să se rescrie curriculum și e foarte important ca Academia Română să facă acest lucru, din punctul meu de vedere, pentru că oricine altcineva va da vina pe celălalt când se trage linie. E nevoie de imparțialitate și depolitizare aici.
În același timp, eu nu știu cum se va putea implementa noua curriculă dintr-o dată, pentru că planurile se fac etapizat în patru sau opt ani. Nu vreau să politizez, dar copiii din clasa a noua trebuiau să intre pe un nou curriculum din acest an. Eu în 2012 am pregătit clasa pregătitoare și în 2017 am făcut tot posibilul și am dat manualele la timp. Eu în 2017 am dat proiectului CRED (Curriculum relevant, educație deschisă) 48 de milioane de euro pentru formarea cadrelor didactice și am văzut că apare și în proiectul „România educată”. Mă bucur că a intrat în linia finală.
Ceea ce n-am mai văzut este o creștere a PIB-ului pentru Educație la cei 6%. Dacă s-ar aloca un 4% anual, banii care ar veni din PNRR ar putea să-și atingă obiectivele. Este obligatoriu să existe și o alocare a procentului din PIB.
O parte dintre lucruri sunt discutabile fiindcă sunt preluate din programele de guvernare ale unor partide politice, altele sunt adaptate la ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană și în lume, plecând de la anul COVID. Nu e nimic spectaculos. Este foarte important cine va fi artizanul realizării. Eu cred că singura care poate face asta este Academia Română”, încheie Pop.
Articol original
Busan is an amazing magazine Blogger theme that is easy to customize for your needs
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.