de Gheorghe OLTEANU
Mi-am adus aminte că am rămas dator cu povestea unei cetăți cu adevărat antice aflate în peninsula Italică, la 120 km la nord de Roma. O cetate care, în ciuda vechii sale, trăiește și acum.
Deși, de dinafară
pare mort, potrivindu-i-se denumirea de „Orașul care moare” – impresia asta o ai imediat cum îl vezi mergând pe podul care te duce pe deal -, pe dinăuntru Bagnoregio forfotește de viață. Orașul a fost fondat de etrusci cu mai bine de 2500 de ani în urmă, romanii au ajuns aici în 265 înainte de Hristos, și de el se țes multe povești. Cum ar fi aceea a vindecării, de către Sfântul Francisc, a tânărului Giovanni Fidanza, devenit, mai târziu, Saint Bonaventure, mort în 1274. Vindecarea s-a făcut, conform legendei, într-un tunel etrusc care poate fi vizitat de oricine dorește.
Sute de turiști
traversează zilnic podul lung de circa doi kilometri și ceva, după care ajung parcă într-o altă lume. Cu străzi înguste și întortocheate și cu clădiri care au fost locuite și acum aproape trei mii de ani. La fiecare pas dai de localuri care, încă de la intrare, te îmbie cu fel de fel de bucate și băuturi tradiționale. La un preț adecvat, firește, dar pe care, am observat, și-l permit foarte mulți dintre cei care vizitează cetatea. Scriind acum aceste rânduri, mi-am amintit spusele domnului Milu Părău. Acelea că turiștii au nevoie de povești, de legende. Lucru valabil și în cazul multor locuri din Valea Jiului, al căror istoric se adâncește în negura vremurilor, dar nepuse, încă, la adevărata lor valoare. Or, „Ținutul Momârlanilor”, proiect iniția de domnia sa, tocmai asta urmărește. Să sperăm că va fi o reușită...
Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.
Articol original
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.