† DUMINICA a 24-a de peste an. Dar voi cine spuneţi că sunt eu?

Evanghelia din duminica ce urmează (Mc 8,27-35) reprezintă un punct central în teologia lui Marcu, adică o cristologie a Fiului omului contra unei cristologii sau ecleziologii triumfaliste inspirate de unele concepte politico-imperialiste ale lui Mesia.

La întrebarea lui Isus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?, ucenicii au răspuns conform opiniei poporului şi a părerilor lor, în timp ce Petru răspunde conform inspiraţiei Tatălui ceresc. Răspunsul inspirat al lui Petru este extrem de precis: pentru el Isus este Mesia. Nu se pune problema decât de cel aşteptat de atâtea generaţii ale poporului lui Dumnezeu, este personajul central al istoriei mântuirii.

Omul intră în viaţa divină prin mărturia sinceră, responsabilă, prin trăirea credinţei că Domn este Isus Cristos şi prin îmbrăţişarea acelei atitudini a slujitorului. Sărăcia lui Isus înseamnă mai presus de orice apartenenţă faţă de Tatăl. Cuvântul cel mai expresiv al lui Isus, despre duhul său de sărăcie, se află în rugăciunea sacerdotală adresată Tatălui său:

Tot ceea ce este al meu, este al tău şi tot ce este al tău este al meu (In 17,10). Prima fericire anunţată lumii: Fericiţi cei săraci cu Duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor (Mt 5,3) constituie un reflex al fericirii divine. Sărăcia noastră este morală: ca să ispăşim greşelile, ca să progresăm în virtute. Sărăcia lui Isus este teologală: revelează iubirea divină faţă de noi.

Ca să fim adevăraţi creştini, trebuie să-l acceptăm pe Isus ca pe Cristos, ca Domn, şi să ne dovedim credinţa prin fapte, prin crucea zilnică, cu convingerea că Tatăl, aşa cum nu a avut trebuinţă de suferinţele lui Isus ca pedeapsă în locul nostru, ci de viaţa lui ca iubire care să-l substituie în numele nostru, tot aşa, nu are trebuinţă de crucea noastră zilnică, ci de viaţa noastră care dă mărturie despre iubirea lui Isus.

Este necesar să ne exprimăm consimţământul faţă de Isus, fiindcă el este centrul viu al credinţei. Numai prin el oamenii se pot mântui; de la el primesc temelia şi sinteza oricărui adevăr; în el se găsesc «cheia, centrul şi scopul omului, ba chiar şi a întregii istorii omeneşti. Liturgia cuvântului urmăreşte să ne dăm asentimentul faţă de necesitatea suferinţelor lui Isus.

Pr. Richardo-Dominic Baciu

Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.
Articol original