de Marian BOBOC
Un intelectual al Văii Jiului interbelice, Alexiu David (dascăl, ziarist şi om politic, născut la Crivadia), rememorează legenda Cetăţii Crivadia (de fapt Turnul de pază) şi declicul… regal al imortalizării acesteia pe hârtie. Pentru că legendele nu sunt alterate de timp, reproducem acest text publicat prin anii 1930.
Uriaşi şi uriaşe…
Scrie Alexiu David: „În anul 1922, Regele Ferdinand, mergând cu automobilul de la Haţeg la Petroşani – Lupeni, a văzut din diferite laturi, după cum urca în serpentine, turnul de veghe de la Crivadia şi i s-a părut foarte interesant acest turn rotund, pe vârful unui con de deal, răsărind tot altfel şi altfel la fiecare cotitură şi de la mari depărtări.
A cerut relaţiuni prefectului de pe atunci, Dr. Dubleş (probabil, Dubleșiu – n.r.), asupra acestui curios monument istoric, care relaţiuni i-au fost şi date de către un bun cunoscător al istoriei acestui judeţ cum este d-l Dr. Dubleş. Pe fericitul Rege Ferdinand îl interesa însă şi legenda poporului asupra acestor ruine. Neputându-i povesti legenda acestui turn de veghe, care s-a păstrat mai bine decât toate celelalte, prefectul a promis neuitatului Rege că se va interesa şi i-o va comunica în cel mai scurt timp, împreună cu un album de fotografii.
Prin intermediul părintelui protopop Ion Duma, am fost rugat să scriu această legendă, ca unul care o cunoşteam, spre a fi dată Regelui împreună cu albumul promis. Iată acea legendă:
Cică în vremurile de demult, pe când uriaşii erau pe sfârşite, gata să le ia locul, oameni de statură ca aceia de azi în părţile acestea mai rămăseseră numai două fete de uriaş, care se jucau singure.
Cea mai mică, mergând pe Runcuri, a găsit oameni de statura noastră, care arau cu plugul holdele. Fata de uriaş găsindu-i mult s-a mirat, i-a luat cu mâna şi împreună cu plugul, cu cartigele şi cu boii i-a pus în poală şi apoi, mai jucându-se cu ei, i-a arătat surorei celei mai mari, care, între timp, punând un picior pe Sorbul iar celălalt pe dealul cetăţii, se pleca în Cheia, ridicând nisip şi pietriş a zidit cetatea.
Când sora mai mică i-a arătat ce adusese ea în poală, sora mai mare, oftând şi lăcrimând i-a zis:
- Ceea ce ai tu în poală nu sunt viermi nici gândaci, sunt oameni, care ne vor lua locul nostru al uriaşilor, care se sting acum cu noi, cele din urmă fiice ale celui din urmă uriaş. Dumnezeu a vrut ca neamul nostru să se piardă şi locul să ni-l ia aceşti oameni mici pe care-i crezi viermişori. Du-te, deci, înapoi şi aşează-i de unde i-ai luat, că aceştia vor moşteni pământul nostru.
Fata cea mai mică a făcut precum i-a spus sora ei. Au murit apoi şi cele două fete orfane de uriaş şi numai cetatea asta ne mai aduce aminte de uriaşii care s-au pustiit cu totul de pe faţa pământului. Cetatea însă, în zidul căreia s-au amestecat şi lacrimile fetei de uriaş, care a zidit-o, s-a întărit aşa de tare că stă şi până în ziua de azi neclintită şi va mai sta încă multe sute de ani de acum încolo”.
Regele Ferdinand I a venit în Valea Jiului la 3 mai 1922, deplasându-se la Lupeni, unde a i-consolat pe urmașii celor care au pierit în cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului întâmplată la 27 aprilie 1922, la Mina Aurelia. Filmul complet al acestei vizite regale îl puteți citi în volumul subsemnatului, Marian Boboc, „Ultimul șut. Cartea neagră a exploziilor din minele Văii Jiului de până la 1946”.
Turnul de pază de la Crivadia. Vedere din ghidul județului…
Într-o altă lucrare apărută în acelaşi timp istoric cu publicarea legendei de mai sus, în 1936, „Ghidul judeţului Hunedoara”, autorii, Octavian Floca şi Dr. V. Şuiagă, oferă câteva date istorico-geografice-arhitecturale despre Turnul de pază de la Crivadia: „De la staţia Crivadia, la cca. 1,5 km se află un turn despre trecutul căruia nu se ştie prea mult. E situat chiar pe marginea stâncii. De formă rotundă, el este zidit din piatră scoasă chiar din stânca pe care se află. Dealul pe care se găseşte nu e prea dominant. Abia când ne aflăm pe el ne putem da seama de rostul şi raţiunea pentru care a fost pus acest turn chiar aici. Din acest loc central, se află spre Nord pârâul Merişorului cu albia dreaptă şi adâncă, la Est o râpă măcinată de ape, de neînvins, iar la apus avem prelungiri de dealuri domoale. Exteriorul zidului, tencuit cândva, e simplu, drept, numai sus are un fel de coronament. În interiorul turnului nu putem pătrunde decât prin partea de Sud printr-un crenel pe care oamenii în cursul timpului, le-au transformat în intrare. În partea de Nord şi de Sud şapte creneluri apără terenul liber spre turn. Spre interior aceste mici ferestruici sunt mai largi. În afară de acestea se mai află unele orificii în zid. Rostul acestora n-a fost altul decât acela de a fi servit în fixarea schelei cu ocazia construirii zidului. Intrarea veritabilă se află la o anumită înălţime şi nu se putea ajunge la ea decât cu ajutorul unei scări. Terenul în interior nu este nivelat. De altfel, turnul nici n-a fost acoperit. N-a servit ca locuinţă, ci exclusiv pentru apărare şi observare. În interior, sus în coronament, se află un fel de coridor, iar de la 1 m, cu un parapet de 0,80 m, pentru a adăposti şi a permite trecerea apărătorilor din interior. Unii au crezut acest turn de origine dacică sau romană, originea lui însă e medievală”.
Aşa arăta turnul de la Crivadia în 1936. Cum arată astăzi puteţi constata şi singuri…
Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.
Articol original
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.