de Gheorghe OLTEANU
Încet, încet, dispare valea de dincolo de zidul de sprijin de la stația de îmbarcare a telegondolei din Vulcan. După ce s-a insistat pe întărirea prin diferite procedee constructive a acestuia, pe parcurs a fost găsită metoda optimă de a opri prăbușirea zidului.
Sunt încă persoane
care își amintesc că, inițial, se vorbea ca punctul de plecare a telegondolei să fie undeva mai sus de cartierul „”Dallas”. De aici traseul ar fi trecut peste Valea Morii, după care urma să fie direcționat spre Pasul Vâlcan. Cam ăsta era, în mare, proiectul. Numai că, nu mai știu din ce motive, posibil să fi fost vorba și de costuri, s-a renunțat la varianta aceasta și a fost aleasă cea cu plecarea de la fosta casă a ciobanilor.
Aceasta era o construcție
amplasată aproximativ în mijlocul parcării auto de acum. Era pe un fel de movilă, terenul din jur fiind unul plin de mocirlă din cauza izvoarelor din zonă. Apele astea i-au dat mult de furcă firmei constructoare. A fost nevoie de drenaje peste drenaje, pentru a le stopa, cumva. Țin minte că, la prima mea întâlnire cu meșterul Gheorghe Savin, coordonatorul lucrărilor de construcție a telegondolei, am înotat, pur și simplu, prin noroaie, ca să ajung la el. Și, deși a fost executat un sistem de drenare sofisticat, nu s-a reușit captarea întru totul a apelor subterane. Urmarea s-a văzut la un an-doi de la darea în funcțiune a telegondolei. Pavajul de pe trotuare se ridica ici-colo, iar zidul de sprijin a început să cedeze.
Întărirea structurii de sprijin
s-a făcut dinspre partea vestică a acestuia. A fost executată de către o echipă de constructori ai unei firme bucureștene, echipă condusă de un tânăr inginer ieșean cu care m-am împrietenit. Oamenii și-au făcut treaba și au plecat. Din păcate, operațiunea nu a fost continuată, prin aceeași metodă, și în cealaltă parte a zidului de sprijin. Loc în care era vizibil modul în care acesta era afectat. S-a apelat la un alt procedeu. Mai ieftin și, pare-se, mult mai eficient. După care, în partea de jos, dincolo de zid, valea a început dispară încetul cu încetul. Mai întâi aici au ajuns autovehicule grele încărcate cu steril de cărbune și cu fel de fel de resturi de materiale de construcții. Pe lângă care s-au mai strecurat și alte deșeuri. Acum valea este mult mai îngustă, iar pericolul de prăbușire a zidului pare să fi fost înlăturat. Nu știu dacă aici se mai descarcă, în continuare, deșeuri voluminoase, deși, cum se prezintă problema, nu e exclus ca să mai fie aduse.
Mai demult
se vorbea că, pe lângă întărirea zidului în acest fel, ar fi existat și interesul cuiva de a astupa în întregime valea. Lucru de care cred că, acum, nu ar mai fi careva interesat. Totuși, n-ar fi rău ca un buldozer să fie trimis, pentru a face un pic de ordine. Ce-i acum acolo, în apropierea stației de îmbarcare a telegondolei, dă urât de tot în peisaj. Nu de alta, dar cine a mai văzut ca drumul spre un castel să fie mărginit de gunoaie? Mai ales că nu e vorba de un castel oarecare, ci de Castelul din Carpați! Vorba vine…
Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.Cititi aici articolul original.
No comments
Post a Comment
Va rugam nu faceti spam.