Andra și Cătălin Măruță sunt împreună de aproximativ 14 ani și sunt căsătoriți de 12 ani. Pentru mulți constituie cuplul ideal, astfel că cei doi ne-au dezvăluit care sunt secretele unei relații bine consolidate. Recunosc că nu chiar totul este lapte și miere, important este că reușesc să gestioneze toate greutățile întâmpinate, iar la finalul zilei „inevitabil totul este bine”, pentru că… „iubirea schimbă tot”!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Andra, Cătă, aveți 12 ani de căsnicie și 14 de când formați un cuplu. Cum vă amintiți începuturile relației voastre? Andra, din ce-mi amintesc, îl vedeai pe Cătălin mai degrabă ca pe un amic… hahaha!
A: Cred că toate poveștile de dragoste încep așa, cu o apropiere de cineva cu care simți că ai lucruri în comun. Poate fi o greșeală să proiectezi de la început totul, să te grăbești, să nu îl cunoști bine pe celălalt și să îți imaginezi deja că veți îmbătrâni împreună. Eu și Cătălin ne-am apropiat și împrietenit treptat și fiecare experiență pe care am avut-o împreună îmi confirmă că avem în comun aceleași valori, principii, același fel de a fi. Asta m-a făcut să am mare încredere în el și să încep să îl iubesc.
C: Deși au trecut 12 ani, eu îmi amintesc de Andra la fel de plină de viață și de frumoasă ca acum. Parcă nicio zi nu a trecut. Mă inspiră modestia ei, farmecul ei, talentul ei și capacitatea de a lucra enorm, în orice condiții. Pe cât este de fragilă, ca femeie, pe atât este de puternică atunci când vine vorba despre profesia ei. Poate trece prin munți, dacă e nevoie. Astăzi, 12 ani de la nuntă și 14 ani de când ne-am cunoscut, pot să spun că a rămas la fel. Poate a devenit doar un pic mai răbdătoare, datorită copiilor.
Cătălin Măruță:”Am simțit că suntem compatibili”
Cătălin, i-ai dat seama destul derepedecă vrei ca Andra să fie so iata.Ea fiind foarte tânără, atunci…Te-ai gândit vreo clipă că pe ea ovasperia gândul de a- i întemeia ofamilie?
Nu m-am gândit niciodată la vârstele noastre când ne-am cunoscut. Am simțit doar că suntem compatibili și că ne sincronizăm și cu dorințele noastre. Eu, dacă eram mai tânăr, poate nu mă gândeam la căsătorie și la copii, a fost momentul perfect pentru amândoi să ne întâlnim. Știam că nu o sperie ideea de a ne petrece toată viața împreună, poate și pentru că avea acest model de mică, părinții ei au fost și sunt un cuplu foarte sudat.
Știu că ați făcut o ședință foto pentru VIVA! chiar în primul apartament în care v-ați mutat împreună. Cum era viața voastră, atunci? Ce amintiri vă vin în minte din vremurile acelea?
A: Ce frumos era! Ne ajungeau și două camere, la o adică. Acum, iată, cu doi copii abia avem loc de jucării în mai mult spațiu. Acestea sunt gândurile care îmi vin în minte: mă bucur de felul în care am evoluat fiecare, pe plan profesional, dar și împreună, ca familie.
Vă lipsește ceva de atunci, aveți vreo nostalgie?
C: Diminețile leneșe de weekend, când ne trezeam târziu și rămâneam în pat. Cred că toate cuplurile care au copii au aceste nostalgii, când familia se mărește ai mai puțin timp de lenevit, de stat în doi! Dar nu e o problemă reală, apar alte obiceiuri frumoase, viața se schimbă mereu, dar rămâne frumoasă.
A: Îmi plăcea că gătea mai des Cătălin. Acum rolurile s-au inversat, dar nu-mi convine, mai ales pentru că el e un bucătar foarte talentat, când vrea! Dar se revanșează pentru că spală vasele, haha!
Andra: „Unii idealizează relația noastră”
Ați simțit vreodată că aveți greutăți, în relație? Că poate nu vă mai înțelegeți așa de bine sau că nu mai comunicați, că nu vă mai ascultați, ori din cauza unor factori externi?
A: Da. Și aș vrea să spun asta pentru că observ că unii idealizează relația noastră, poate creează frustrări să ai impresia că tu te cerți cu partenerul uneori, în timp ce alții sunt mereu fericiți. În realitate, în toate cuplurile, în toate familiile există tensiuni. Ar fi ciudat să nu fie așa! Fiecare vine cu personalitatea lui, cu un bagaj de amintiri, de emoții, se acumulează și oboseală, și altele. Important este doar să fii empatic cu partenerul tău, să nu arunci cu vorbe grele la supărare, să gestionezi cu tact fiecare moment tensionat. Nu pot să spun exact: „Uite, atunci ne-am certat! A zis asta și asta!“. Nu îmi amintesc, pentru că nu au fost niște tragedii, au fost discuții între noi care escaladau, dar de fiecare dată niciunul dintre noi nu a simțit că trebuie să pună paie pe foc
C: Da, așa e, mereu am mers mai departe pentru că vrem ca noi să fim împreună, nu ne blocăm în certuri.
Ați fost vreodată certați mai serios? Să nu vorbiți câteva zile sau Andra să plece supărată din oraș, la un concert?
A: Nu, asta niciodată. Mai ales că eu sunt cea care cedează mai mereu!
Andra, Cătălin, ce vă reproșați cel mai des, reciproc?
C: Andra îmi reproșa la un moment dat că muncesc prea mult, că nu reușesc să petrec destul timp cu ea sau dacă ajung acasă sunt epuizat și nu putem face ceva împreună. Avea dreptate, și eu simțeam asta, dar am rezolvat-o mai ales când emisiunea mea și-a mutat ora și am putut să ajung mai devreme acasă. Eu nu îi reproșez ei lucruri, nu prea am ce. Poate că e emotivă uneori, foarte sensibilă, pune la suflet lucruri prea puțin importante, dar așa este ea și o iubesc pentru asta. Încerc doar să îi reamintesc că trebuie să nu țină cont de tot și toate, să nu se consume inutil.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE NOIEMBRIE AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: Facebook, Instagram
Articol original