Maintenance Actualitate: Buletin naval: o comparație neobișnuită

În articolul de astăzi voi aborda o comparație ușor neobișnuită: SeaGull vs. Sea Hunter vs. Sea Guardian vs. MH-60R vs. P-8A Poseidon. Comparăm mere cu pere ar spune unii… Poate că așa este! Cu toate acestea, în opinia mea, comparația merită făcută.

Domeniul de aplicare al vehiculelor de mai sus îl constituie controlul mării: cercetare avansată cu posibilitatea identificării țintelor și transmiterii coordonatelor acestora către alte platforme, lupta antinavă și antisubmarin, dragajul și lupta împotriva minelor marine.

Elbit Seagull USV

Descriere și misiuni

Seagull este o dronă produsă de israelienii de la Elbit. Platforma poate opera atât cu echipaj la bord cât și complet autonom și, în esență, este o barcă cu motor de 40 de picioare (aproximativ 12 m) lungime, construită din aluminiu, ce poate fi configurată pentru mai multe roluri: cercetare avansată, detecția, localizarea, identificarea, clasificarea și distrugerea minelor ancorate, de fund sau aflate în derivă și lupta antisubmarin, război electronic sau chiar misiuni specifice unei nave hidrografice. Producătorul promite un sistem modular, diferitele module specifice fiecărui tip de misiune fiind ușor de instalat/înlocuit pe platformă (sarcină utilă de 2,5 tone).

Caracteristici tehnice principale

Este creditată cu o viteză maximă de 60 km/h (aproximativ 32 Nd), o autonomie de patru zile sau mai mult la o viteză economică, propulsia fiind asigurată de două motoare diesel care antrenează două elice și două propulsoare auxiliare (bow thruster) care facilitează manevrele în spații restrânse.

Nava își poate îndeplini misiunile pe o mare de gradul 4 (scara Beaufort: vânt de 11 – 15 Nd / scara Douglas: valuri de 1,25 – 2,5 m) și poate supraviețui pe o mare de gradul 7 (scara Beaufort: vânt de 27 – 33 Nd / scara Douglas: valuri de 6 – 9m). În opinia mea, nu e rău deloc pentru o barcă de doar 12 m lungime, doar că, după cum vorbeam într-un articol mai vechi ce poate fi recitit aici, Marea Neagră are anumite particularități… statistice: numărul zilelor cu vânturi care depășesc 10 – 15 m/s (36 – 54 km/h) se întâlnesc în medie 140 de zile pe an la Sulina, 64 de zile pe an la Constanța și 47 de zile pe an la Mangalia iar în zona vestică, marea are gradul 3-5 (cu valuri de la 0,5 până la 4 m) în marea majoritate a anului. Țineți minte statistica de mai sus, pentru că o să mai avem nevoie de ea.

Problema mării capricioase poate fi rezolvată prin alegerea unei platforme ceva mai mari sau cu un plan de forme adecvat condițiilor locale pentru că, ceea ce contează cu adevărat în cazul unei astfel de nave este suita de comunicații securizate și sistemele de navigație autonomă.

Nava poate fi transportată într-un container standard (40 picioare) și poate fi operată atât de pe o navă mamă cât și independent, din port.

Poate funcționa complet autonom sau poate fi pilotată de la distanță („la vedere” sau prin satelit) – un sistem de comandă și control putând opera două nave simultan.

Preț

Conform unei surse, o astfel de navă poate costa între 12 și 25 de milioane de dolari americani, în funcție de echipamentele ambarcate și configurația aleasă. Nu este puțin, dar având în vedere cât costă o corvetă antisubmarin sau un dragor/vânător de mine, aceste drone pot suplimenta și completa forțele avute la dispoziție la un moment dat, mai ales în lupta antisubmarin, o mare consumatoare de resurse.

Alternative

Ar fi Common Unmanned Surface Vehicle (CUSV) al celor de la Textron Systems, o navă cu dimensiuni similare a cărei misiune principală este vânătoarea de mine și dragajul dar poate fi configurată și pentru lupta antisubmarin, drona fiind concepută pentru a fi utilizată ca parte a modulului de luptă antisubmarin de pe Littoral Combat Ship (LCS) sau ca parte a celui de luptă împotriva minelor, fiind echipate cu o dragă acustică/magnetică, poate chiar și mecanică având în vedere capacitatea de tractare. Principalele caracteristici tehnice pot fi găsite aici.

În 2017, Textron Systems Unmanned Systems a primit de la US Navy un contract în valoare de 14,8 milioane USD pentru 2 (două) CUSV destinate prgramului Unmanned Influence Sweep System (UISS), configurație specifică operațiunilor de dragare/vânătoare a minelor. Un video explicativ mai jos.

CUSV este special conceput pentru a fi operat de LCS ca parte a modulului de luptă împotriva minelor și mă gândeam ce bine ne-ar prinde cele două LCS Independence pe care americanii vor să le retragă ca nave mamă pentru drone sau chiar și pentru pușcașii noștri marini, având în vedere suprafața generoasă a punții cargo de sub helipad.

Și încă unul.

US Navy – Sea Hunter USV

Descriere și misiuni

Sea Hunter a fost dezvoltată inițial de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) – Agenția pentru proiecte militare de cercetare avansată, numele ei fiind la acel moment Anti-Submarine Warfare Continuous Trail Unmanned Vessel (ACTUV). De unde rezultă și misiunea principală a navei, lupta antisubmarin.

De când a fost lansată la apă și până astăzi, Sea Hunter și-a mai schimbat proprietarii, însă scopul final a rămas același: dezvoltarea unei drone autonome care să funcționeze cu o minimă implicare umană și care să fie capabilă să descopere, identifice și să urmărească submarine diesel-electrice (SSK), cunoscute pentru silențiozitatea lor.

Între timp, gama de misiuni ar fi fost extinsă și la acțiunile de luptă împotriva minelor marine, adăugându-i-se noi senzori.

Caracteristici tehnice principale

Din punct de vedere al caracteristicilor tehnice, Sea Hunter joacă în altă ligă față de Seagull și CUSV: are o lungime de 40 m și un deplasament de 135 tone. Propulsia este asigurată de două motoare diesel care-i asigură o viteză de 27 Nd (aproximativ 50 km/h) și o rază de acțiune de 10.000 Mm (circa 19.000 km) în timp ce autonomia este de 30 până la 90 de zile fără a fi realimentată.

Nava este un trimaran, la fel ca LCS Independence, doar mult mai mic. Momentan, US Navy nu a prevăzut înarmarea navei, deși este clar că e loc pentru torpile sau chiar rachete anti-navă. De asemenea, după cum spuneam și mai sus, platforma navală în sine este mai puțin importantă prin comparație cu sistemele care asigură navigația autonomă sau funcționarea neîntreruptă a motoarelor și celorlalte auxiliare necesare funcționării în parametri. Spun asta pentru că, în special în cazul navelor autonome de anduranță, asigurarea funcționării tuturor agregatelor fără erori și probleme tehnice este o provocare în sine. De ce? Pentru că n-are cine să le repare…

De asemenea, este clar că Sea Hunter nu va putea fi operată de o navă-mamă, datorită dimensiunilor sale generoase ar fi necesar ca nava mamă să fie una de tip amfibiu – LHA/LHD.

Preț

Se pare că o unitate Sea Hunter ar costa circa 20 milioane USD și ar avea un cost de operare de 15.000 – 20.000 USD/zi. Prin urmare, cred că este rezonabil să anticipăm că Seagull sau CUSV au un cost de operare mult mai mic decât Sea Hunter în timp ce capacitățile tehnico-tactice sunt similare.

Anul acesta, L3 Technologies Inc. a câștigat un contract de la US Navy pentru proiectarea și construirea unui Medium Unmanned Surface Vehicle (MUSV) – o navă asemănătoare din punct de vedere al caracteristicilor tehnice cu Sea Hunter. Contractul în valoare de 34.999.948 USD are ca obiect construirea unei singure nave, dar US Navy își poate extinde comanda cu încă 8 (opt) vehicule, caz în care valoarea totală a contractului va fi de 281.435.446 USD.

Alternative

Nu prea sunt… Mă rog, ar fi una chinezească, dar nu știu ce să zic.

General Atomics – Sea Guardian

Descriere și misiuni

Trecem în aer pentru o prezentare a Sea Guardian, în esență versiunea maritimă a MQ-9B Predator. Iar de aici avem un prim avantaj în cazul unei achiziții, având un aparat comun pentru Forțele Navale și cele Aeriene/Terestre, sau unde vor avea de gând să le repartizeze.

Principalul rol al Sea Guardian este cel de recunoaștere în vederea obținerii unei imagini de ansamblu, permanent actualizate a spațiului maritim și aerian. Producătorul își laudă aparatul spunând că poate performa și în misiuni împotriva navelor de suprafață dar și în lupta antisubmarin.

Sursa foto: Naval News

Aeronava fără pilot are o sarcină utilă de 2.155 kg distribuită intern (363 kg) și extern, pe 9 (nouă) puncte de acroșare: 8 pe aripi și unul central. Din poza de mai sus putem deduce că versiunea de patrulare maritimă și luptă antisubmarin va dispune de un radar, o bilă opto-electronică și de două lansatoare de balize acustice.

Sursa foto: GA-ASI Twitter

Caracteristici tehnice principale

Sea Guardian are o lungime de aproape 12 m în timp ce anvergura este de 24 m. Altitudinea maximă este de 40.000 de picioare, adică în jur de 13.000 m. Aparatul are o rază de acțiune de peste 5.500 Mm și o autonomie de 35 de ore. Pentru caracteristicile tehnice prezentate detaliat puteți accesa acest link.

Ceea ce reține atenția este durata de viață a sistemului este proiectată pentru peste 40.000 de ore, are un cost de operare de circa 5.000 USD/oră și arde 90 de litri de combustibil pe oră. Este echipat cu un sistem de degivrare.

O versiune a Sea Guardian a fost testată în septembrie 2020 fiind echipată cu un radar GA-ASI Lynx^® Synthetic Aperture Radar (SAR), un radar Raytheon Intelligence & Space SeaVue Expanded Mission Capability (XMC), un sistem de iluminare a țintelor de la Raytheon: Intelligence & Space Multi-Spectral Targeting System, sisteme de război electronic de la Leonardo: Electronic Support Measure (ESM)/Electronic Intelligence (ELINT) SAGE 750, sistem AIS Shine Micro Automatic Identification System (AIS) și un receptor/procesor pentru balizele acustice tip Ultra de la General Dynamics Mission Systems-Canada.

Preț

Pentru preț avem două exemple recente. Primul are ca obiect solicitarea făcută de Belgia pentru livrarea a 4 MQ-9B SkyGuardian Remotely Piloted Aircraft (RPA) și toate cele necesare, inclusiv antrenamentul piloților/mecanicilor și piese și întreținere pentru primii 5 ani de funcționare la un cost total estimat de 600.000.000 USD. Al doilea exemplu se referă la programul britanic de achiziție a 3 MQ-9B SkyGuardian/Protector, prețul fiind de 80.000.000 USD, cu posibilitatea de a mai achiziționa încă 13 aparate cu 230.000.000 USD. Nu cunosc exact ce include contractul britanic însă diferența față de programul belgian este foarte mare, chiar dacă notificările publicate de DSCA conțin de obicei un preț mai mare decât cel final. Pentru US Air Force, prețul pare să fie undeva în zona celor 16 – 17 milioane USD/aparat.

Alternative

Din nou, nu prea sunt…

Lockheed Martin MH-60R/S

Descriere și misiuni

Iată că am ajuns și la briceagul elvețian zburător care este MH-60R. Aflat în serviciul US Navy dar și al altor marine, este principalul elicopter de luptă navă-navă și antisubmarin al flotei. Nu voi insista prea mult cu descrierea misiunilor pe care este capabil să le îndeplinească pentru că sunt destul de puține lucruri pe care acest elicopter nu le poate face.

Caracteristici tehnice principale

Caracteristicile tehnice detaliate pot fi citite aici. Mie mi-a atras atenția rata de disponibilitate de 98% și costul orei de zbor, estimat de producătorul său la mai puțin de 5.000 USD. Un alt aspect care merită menționat este că pe MH-60R a fost integrată și racheta navă-navă NSM, care se pare că va intra și în dotarea Forțelor Navale ale României.

Versiunea MH-60S este dedicată luptei împotriva minelor marine fiind echipată cu un sistem aeropurtat de detecție a minelor (AQS-20A Mine Detection System) și cu un vehicul pilotat de la distanță (remotely operated vehicle-ROV) de la BAE Systems – Archerfish dar poate îndeplini și alte misiuni.

Ambele versiuni au aceeași configurație a cockpitului facilitând conversia piloților de la o versiune la alta.

Elicopterul are o viteză maximă de 140 Nd (260 km/h) față de peste 200 Nd în cazul Sea Guardian, un plafon maxim de 13.000 de picioare (circa 4000 m) altitudine și o autonomie de 3 ore.

Preț

Briceagul elvețian vine și cu un preț pe măsură. Pe site-ul DSCA sunt mai multe anunțuri: 7 (șapte) aparate pentru Grecia (și multe altele, detalii aici) la un preț estimat de 600 milioane USD, 6 (șase) aparate pentru Qatar la un preț estimat de 750 milioane USD (detalii aici), 24 de aparate pentru India la un preț estimat de 2,6 miliarde USD (detalii aici) sau 8 (opt) aparate pentru Mexic la un preț estimat de 1,2 miliarde USD (detalii aici).

Necesarul României ar fi de cel puțin patru aparate pentru prognozatele corvete, specializate în lupta antisubmarin. Dată fiind specializarea navelor, se impune în opinia mea achiziția unui elicopter capabil, iar MH-60R pare a fi candidatul ideal, în ciuda prețului mare.

Alternative

Alternative sunt pe piața, fie că vorbim de NH-90, fie că vorbim de produsele Leonardo sau ale Airbus. Dar nici ele nu sunt tocmai ieftine. O alternativă ar fi S70i produse în Polonia configurate special pentru nevoile noastre, capabile să ducă lupta antisubmarin (sonar imersat, balize acustice, torpile) și navă-navă (integrare NSM).

Boeing P-8A Poseidon

L-am menționat doar ca să ne facem o idee, aparatul este mult peste posibilitățile noastre financiare și, sincer, cred că nu prea avem ce face cu el, cu atât mai mult cu cât americanii trimit des așa ceva în Marea Neagră.

Poseidon este un aparat de patrulare maritimă, luptă antinavă și antisubmarin. Are capacități extinse de recunoaștere și război electronic.

La origine este un Boeing 737-800ERX proiectat să lucreze în mediul marin și să fie folosit în condiții grele timp de 25 de ani sau 25.000 de ore. Viteza maximă este de 490 Nd, plafonul de 41.000 de picioare iar autonomia este de 4 ore în zona desemnată în timp ce raza de acțiune este de 1.200 Mm.

Ca și în cazul MH-60R, sunt puține lucruri pe care acest avion nu le poate face. Și la fel ca celălalt, prețul este pe măsură: 9 (nouă) aparate a comandat Marea Britanie în 2016, prețul contractului fiind de peste 3,9 miliarde USD, la care s-au mai adăugat până acum investiții în infrastructura aeroportuară de aproximativ 470 milioane lire sterline.

Câteva concluzii

În opinia mea, forțelor noastre navale le-ar putea fi foarte utile dronele de tip Seagull sau CUSV utilizate în misiuni de recunoaștere, de luptă antisubmarin sau împotriva minelor, suplimentând cele patru corvete specializate în lupta antisubmarin și poate chiar înlocuind o parte din dragoarele maritime.

De asemenea, Sea Guardian ar fi o platformă extrem de utilă pentru a beneficia de o imagine clară, în timp real, a zonei noastre maritime, sistemul fiind totodată capabil să dirijeze focul bateriilor de coastă sau al vedetelor blindate/monitoarelor/navelor noastre de luptă.

În opinia mea, Sea Guardian poate suplini cu succes lipsa unui avion de patrulare maritimă cu echipaj la bord și este mult mai adaptată posibilităților noastre financiare. Care știm că sunt limitate.

Dronele sunt și rămân singura posibilitate de a avea atât calitate cât și cantitate.

Singurul care rămâne indispensabil este elicopterul.

Nicolae

Surse:

https://defensesystems.com/articles/2017/05/04/seahunter.aspx

https://www.darpa.mil/news-events/2018-01-30a

https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_Hunter

https://www.navair.navy.mil/product/MH-60S-Seahawk

https://en.wikipedia.org/wiki/Sikorsky_SH-60_Seahawk#MH-60S

https://en.wikipedia.org/wiki/Sikorsky_SH-60_Seahawk#MH-60R

https://www.lockheedmartin.com/en-us/products/sikorsky-mh-60-seahawk-helicopters.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Boeing_P-8_Poseidon