Dezvoltarea personală și efortul de a deveni autentică

Dezvoltarea personală pentru mine, ca și proces în decursul devenirii mele ca Psihoterapeut și Psiholog Clinician, a reprezentat descoperirea și explorarea resurselor proprii uneori neluate în seamă și nevalorizate, astfel încât calitatea vieții  mele s-a modificat.

Să mă dezvolt personal  a însemnat să devin conștientă de mine, de cine sunt, de ce pot și de ce vreau, de ceea ce îmi place și de ceea ce nu îmi place. Nu este ușor, poate fi uneori anevoios, poate fi de lungă durată, fiecare în ritmul său,  dar este o călătorie cu tine, spre tine însăți, în care te regăsești, te accepți și înveți să te placi.

Relațiile, experiențele, școala, lecturile, dezamăgirile, bucuriile, eșecurile, despărțirile, pierderile… toate contribuie la dezvoltarea noastră, însă, uneori, nu tragem cele mai bune învățăminte… și repetăm greșeli, repetăm moduri dezadaptative sau inadecvate de a ne raporta la ceilalți. Atunci avem nevoie de puțin ajutor pentru a „reconfigura” datele existente, pentru a înțelege (conștientiza) unde suntem, ce și cum facem, ce ne dorim să schimbăm și unde putem ajunge.

Doar înțelegându-mă, aceeptându-mi partea de umbră și lucrând cu acesta am dobândit noi abilități și am reușit să comunic mai bine cu ceilalți.

Tehnic vorbind, procesul s-a derulat atât individual, cât și în grup.

În viața cotidiană, oamenii pun în aplicare automatisme, existența pe pilot automat. Într-un grup de dezvoltare personală însă, cu ajutorul specialistului care a condus grupul, am avut ocazia să identific clar sursele unor dificultăți și să pot face noi alegeri, care mi-au  schimbat viața. Grupul a fost un mediu sigur în care, odată conștientizat modul în care mă comport de obicei,  am putut experimenta conduite noi sau pe care nu aș risca sa le pun în practica în viața reală (jocul de rol – de-a  polițista). Tot în grup am primit feed-back în legătură cu comportamentul meu, putând astfel să înțeleg efectul acestuia asupra celorlalți.

Am învățat să nu fiu doar pozitivă tot timpul, ci sa fiu onestă, autentică, chiar și vulnerabilă. Emoțiile să le exprim în cuvinte, să vorbesc despre viața mea și povestind să găsesc o logică și un sens și să reușesc să-mi interpretez sincopele existențiale cu sens. Nu să trec peste durere, ci să trec prin ea. Sa accept realitatea, nepotrivirea și chiar eșecul… Succesul de altfel este suma eșecurilor plus 1 (unu). Istoria personală se repetă doar la oamenii care n-au învățat nimic din erorile trecutului.

Să rămân curioasă, deoarece viața este o călătorie, iar universul are și simțul ironiei și al umorului, dar și simțul extazului și al sublimului.

Satisfacția vine din confruntarea bine dozată cu stresul, suferința și schimbarea. Primele două vin de la sine, schimbarea însă se produce printr-un efort personal, chiar printr-un travaliu în care stresul și suferința am învățat să le tolerez și să accept că durerea face parte din viață.

În dezvoltare personală am învățat un management al emoțiilor negative la dezamăgire, eșec, pierdere. Acestea sunt inevitabile, pe tot parcursul vieții. Dar ceea, ce are sens și se produce este schimbarea. Pe de altă parte, suntem atât de bolnavi câte secrete avem.  Avem nevoie de adevăr !!!

Am învățat să spun NU, să fiu asertivă, să pun granițe. Oamenii nu spun NU pentru că vor să-i mulțumească pe ceilalți, le este teamă că refuzând pe cineva sau ceva, nu vor mai fi doriți. „Credem că avem nevoie de dragostea tuturor”, metaforic vorbind,  doar că atunci când nu ne iubim pe noi înșine, așteptăm  să fim acceptați  și validați  de ceilalți, deoarece refuzăm să ne luăm în seamă și să ne acordăm importanță.  Nu-i vom mulțumi niciodată pe toți și nici nu avem nevoie de acest lucru. Admirația tuturor nu mă va compensa niciodată pentru lipsa de iubire reală față de mine însămi. Avem nevoie de dragoste, dar doar a celor pe care noi înșine îi admirăm.

In sesiunile de dezvoltare personală am învățat să mă înconjur de oameni cu același drive către schimbare, cu aceeași deschidere față de experiență. Dacă ne înconjurăm de oameni inteligenți, fiecare va gasi singur calea, nu trebuie  forțat cu nimic, doar sa găsești ritmul personal. Și am descoperit că alegerile asumate reprezintă destinul meu.

Ceea ce am reușit să devin m-a ajutat să îmi reajustez constant convingerile și așteptările – iar managementul emoțiilor, stresului m-au făcut să înțeleg că  inteligența se măsoară prin cantitatea de incertitudini pe care le pot tolera (Immanuel Kant), precum și prin capacitatea de schimbare. (Albert Einstein).

Ce s-a întâmplat cu mine ca urmare a acestui proces? M-am eliberat de regrete, de ignoranța, de vini imaginare, de speranțe inutile, mă văd pe mine și pe celalalt în tot sublimul și ridicolul interacțiunii de nevoi primare și superioare, și îmi  asum conștient efortul de creare a împlinirii personale. Cu alte cuvinte sunt chiar EU cea care îmi scriu scenariul !

Și cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost să trăiesc în prezent acum și aici, să nu amân pentru că „nimic nu valoareaza mai mult decât ziua de azi” (Goethe).

Psiholog Maria Pompei
Departamentul de Psihologie

Articol original