MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ… Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, s-a aflat ieri în mijlocul credincioșilor din Bogdănița, o localitate care nu a văzut un înalt ierarh al BOR în ultimii 15-20 de ani.
Cu vorbe frumoase și bine meșteșugite, Episcopul Ignatie a vorbit despre iubire, ca despre o taină primită de la Dumnezeu.
„Când ne este dragă o persoană simțim că nu mai trăim pentru noi, gândurile și simțirile sunt îndreptate înspre persoana iubită. Tot ceea ce facem este în legătură cu cel care ne este drag sufletului. Conținutul vieții aceluia devine conținutul vieții noastre. Încetăm să mai trăim pentru noi, pentru că, de fapt, trăim pentru celălalt.
Este dragostea pe care părinții o împărtășesc copiilor. Din momentul în care Dumnezeu le dăruiește un copil, ei trăiesc numai pentru acela. Nu mai trăiesc pentru ei înșiși, ci pentru copilașii pe care îi au.
Ceva din această intensitate a dragostei părinților pentru copii ne trimite la dragostea desăvârșită pe care au avut-o mucenicii față de Hristos”.
Preasfinția Sa a amintit aspecte din viața Sfântului Pantelimon și modul cum a rodit învățătura creștină primită de la mama sa:
„Sfântul Pantelimon a fost numit «doctor fără de arginți» datorită faptului că Dumnezeu i-a dăruit harisma de a vindeca, și făcea acest lucru fără să pretindă nimic din punct de vedere material, fără să aștepte să fie recompensat.
S-a născut într-o familie bogată, cu o mamă creștină, Euvula, și un tată păgân. A primit în sufletul său dragostea față de Hristos prin învățăturile, îndemnurile și prin tot ceea ce i-a împărtășit mama lui, încât ca structură interioară era creștin în duh, în simțirea lui, chiar dacă nu era botezat.
A rămas orfan de tânăr și, ne mai avându-o pe mama sa, a început să uite învățăturile creștine.
A urmat școlile din vremea respectivă, a studiat filosofia la îndemnul tatălui său, devenind un om foarte cult.
L-a uitat pe Hristos, așa cum foarte mulți tineri, chiar dacă primesc învățăturile creștine de mici, în familie, pe măsură ce cresc, li se diminuează această conștiințăși rătăcesc.
Primise de la părinții lui numele de Pandoleon adică «cel puternic ca un leu». Era o prevestire în acest nume, căci el, prin harismele pe care Dumnezeu le-a așezat în sufletul său, a devenit un om puternic.
Pe parcursul studiilor, a deprins arta medicinei de la un medic foarte vestit, Eufrosin, din orașul Nicomidia.
Tot pe parcursul studiilor, întâlnește un preot cu viață sfântă, Ermolae, care reușește să retrezească în sufletul Sfântului Pantelimon dragostea față de Hristos.
În urma întâlnirii cu acest preot, nimic nu mai conta în viața Sfântului Pantelimon, ci Hristos a devenit centrul vieții sale. și-a schimbat radical viața.
Pentru credința sa, Dumnezeu i-a dat darul de a face minuni. În urma vindecării unui orb, și tatăl său, Eustorgiu, a devenit creștin.
Atât de puternică era credința lui, încât numai prin simpla săvârșire a semnului Sfintei Cruci, îi vindeca pe cei în suferință. Îmbina arta vindecării trupești cu puterea harului lui Dumnezeu.
Așa ar trebui să fie viața fiecărui medic. Pe lângă priceperea din punct de vedere științific, este nevoie și de har, de darul pe care Dumnezeu îl dă celor credincioși.
Mărturisea, foarte frumos, un medic, că el are sentimentul căîn operație, nu el operează, ci Hristos. Sunt atâtea situații imprevizibile în care numai Dumnezeu, prin intervenția Sa minunată, ajută să fie dus la bun sfârșit actul medical”,
a completat Episcopul.