ÃŽn trecut, în ziua de Bobotează, după sfinÈ›irea apelor de către preoÈ›i, în satele de sub munte se constituiau cete de flăcăi (tineri necăsătoriÈ›i) care umblau prin sat È™i ridicau în aer, de trei ori, pe toÈ›i pe care îi întâlneau în calea lor. După aceasta, erau botezaÈ›i (stropiÈ›i cu apă, din găletuÈ™a împrumutată de la biserică, cu un buchet de busuioc) urându-li-se să fie sănătoÈ™i, să aibă un an îmbelÈ™ugat, plin de bucurii. După acest botez, cei uraÈ›i dădeau bani care erau puÈ™i în găletusă cu apă. ÃŽn anumite zone, stropitul cu apă era însoÈ›it de o urare populară: “ciurlez-bobotez, vară peste vară, capu să nu te doară”. ÃŽn peregrinarea lor prin sat, colindătorii (numiÈ›i, la modul general, iordănitori, iar în satele de sub munte, din Muntenia È™i Oltenia, ciurlezi) intrau mai ales la cei cu numele de Ion, iar acolo erau omeniÈ›i È™i cu o băutură sau ceva mâncare.
Grupul ciurlezilor avea, în trecut, două personaje foarte importante: Conducătorul (sau popa, sau starostele) – cel care strîngea banii È™i Mutul, un personaj mascat, care avea o frigare în care punea carnea primită de la gazdele colindate. Mircea Eliade, în a sa „Istorie a credinÈ›elor È™i ideilor religioase” considera ritualul constituirii cetelor de feciori în vederea colindatului drept exemplu de sincretism păgâno-creÈ™tin. După colindatul din seara zilei de Bobotează, ciurlezii vin a doua zi la biserică, participă la slujba religioasă, apoi aÈ™teaptă în faÈ›a bisericii pe consăteni È™i repetă acÈ›iunea derulată cu o seară înainte.
Această tradiție se menține și în zilele noastre, în satul Dealul Frumos (fost Valea Țâții), aparținând de comuna Pietroșița, iar animatorii și susținătorii evenimentului sunt preoții Ciprian Popescu și Ionuț Bîrză, alături de mereu inimosul Gheorghiță Stancu, fiu al satului, sufletul multor activități culturale, religioase, de gospodărire a acestui sat.
FundaÈ›ia „RenaÈ™terea PietroÈ™iÈ›ei-Ruralia” își propune să susÈ›ină È™i să reînvie tradiÈ›iile populare în comună, iar acest demers a început prin participarea la acest obicei, mai puÈ›in cunoscut de oamenii de la oraÈ™.
Posta Nicolae,
Membru fondator al FRPR