In memoriam: 26 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu
În urmă cu 26 de ani, la 11 noiembrie, Seniorul Corneliu Coposu, personalitate de prim rang a vieții noastre politice post-decembriste, părăsea această lume, condus pe ultimul drum de mii de oameni veniți din întreaga țară.
„Un om politic model este un om cu o anumită statornicie de caracter şi, în acelaşi timp, un om de curaj, mlădios în acţiune, dar nestrămutat în principii. Se întâmplă ca hazardul să împingă pe creştetul ierarhiilor capete goale, în locul iniţiativelor frumoase, vedem lăfăiala nulităţilor”, era de părere Corneliu Coposu.
În urmă cu trei ani, a fost prezentat public conţinutul Testamentului politic al lui Corneliu Coposu. Documentul a fost găsit după 23 de ani de la trecerea în eternitate a Seniorului de reprezentanţii Fundaţiei „Corneliu Coposu”.
Revista Q Magazine a marcat evenimentul prin articolul semnat de Alexandru Purcăruș intitulat „Viața politică a Seniorului. Testamentul lui Corneliu Coposu a fost publicat”.
Vă prezentăm textul integral al articolului apărut în numărul din iunie 2018 al revistei Q Magazine
„Testamentul politic al lui Corneliu Coposu a fost făcut public la 20 mai. Cu un an înainte de moarte, Seniorul a împărtășit posterității valorile în care a crezut și pentru care a luptat.
Dragostea de Patrie și de neamul românesc„În momentele de răscruce, care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepții a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască dispariției lor […].
Cred că mi-am făcut datoria față de țară, față de conștiința mea. Nu cred că am să-mi reproșez vinovății majore. Am căutat să-mi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de Patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate […].
Am fost întotdeauna mândru de calitatea mea de român, cu toate că nu mi-am etalat, dintr-o decență explicabilă, patriotismul, nici nu am făcut paradă demagogică de naționalism”.
„Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit întotdeauna oamenii cinstiți și leali și am avut strângere de inimă atunci când, prin forța împrejurărilor, am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale.
Am avut satisfacția de a fi invitat în capitalele occidentale, de a lega dialoguri cu șefii de stat și prim-miniștrii statelor occidentale, cu șefii electivi și exponenții de căpetenie ai țărilor democrate din Europa și Statele Unite. În toate acțiunile întreprinse am militat nu numai pentru interesele subiective ale Partidului pe care-l reprezentam, ci și pentru prestigiul și interesele țării”.
I-am iertat pe toți„Am avut satisfacții și decepții. Îmi pare bine că decepțiile, cauzate de lichelismul, lipsa de loialitate și incorectitudinea unor oameni apropiați nu m-au demoralizat. Permanentele agresiuni fizice și morale ale căror țintă am fost vreme de o jumătate de secol probabil că mi-au consolidat rezistența și facultatea de a trece, cu oarecare înțelepciune, peste dovezile de ingratitudine și «lucrăturile clandestine» încropite cu vicleșug împotriva mea. Cred că am fost cel mai calomniat om politic din zilele postrevoluționare. Intransigența mea, refuzul compromisurilor antimorale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării, nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltroniei, a complexului relei credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental. De aceea am fost identificat ca inamic de căpetenie al încercărilor de «restaurare nostalgică a epocii de dinainte de evenimente». Nu cred că acțiunea viguroasă de demonetizare, întreprinsă pe toate planurile împotriva mea, a dat sau va da rezultate […]. Din partea-mi i-am iertat pe toți, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizică și morală, de toate crimele și păcatele pe care le-au făcut. I-am iertat și pe cei care s-au întrecut într-o condamnabilă competiție a calomniei și defăimării. Sunt oameni cu sufletele corupte, care nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare. Ispășirea acțiunii lor mercenare se va solda cândva prin remușcări tardive”.
Blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion MihalacheO parte a documentului se referă la activitatea PNȚCD, partid de care Coposu și-a legat viața. De aceea, el nu s-a ferit să arunce „blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion Mihalache” asupra celor care, profitând de dispariția sa, vor îndrăzni să-l mineze. La final, Seniorul îndeamnă ca moștenirea politică a lui Maniu să fie ocrotită, în interesul României.
„Cu credința în Dumnezeu și în viitorul neamului românesc, înainte!” – sunt ultimele cuvinte ale testamentului scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994.
Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE.Cititi aici articolul original.
November 11, 2021 at 07:59PM
Busan is an amazing magazine Blogger theme that is easy to customize for your needs