Terorism versus terorism

Noam Chomsky a publicat un articol interesant ce merita sa fie citit, un articol despre terorism in general intitulat "Terorismul 'lor' versus terorismul 'nostru'". Recomand sa faceti un click pe link si sa cititi tot articolul. Voi incerca doar sa subliniez unele nereguli ale mass media si politicienilor in relatarile despre terorism, traducand parti din articolul original.

Dupa atacul Charlie Hebdo in urma caruia si-au pierdut viata 16 persoane, Manuel Valls, PM Frantei a declarat razboi impotriva jihadistilor, radicalismului islamist si a tot ceea ce ameninta fraternitatea, libertatea si solidaritatea. Milioane de oameni au demonstrat condamnand atrocitatile si mii de voci au condamnat terorismul sub orice ce forma.
Scenele tragice de la Paris au fost descrise in presa cu lux de amanunte, elicoptere zburand in aer, elevi evacuand scolile, cordoane de politisti si grupuri de oameni panicati, sirene de politie s.a.m.d. Steven Erlanger, jurnalist, descrie scena ca fiind un amalgam de geamuri sparte, pereti prabusiti, lemn crapat, vospea scorojit:

"was an increasingly familiar one of smashed glass, broken walls, twisted timbers, scorched paint and emotional devastation."

Totusi, citatul de mai sus nu apartine scenei de la Paris, ci este descrierea a ceea s-a intamplat mult mai demult, in 1999, 24 aprilie, cand fortele NATO au bombardat televiziunea sarba si au ucis 16 jurnalisti. Obiectivul era sa intrerupa transmisia postului TV Radio Television Serbia.
Bineinteles, NATO si 'prietenii' americani nu au condamnat atacul, ba mai mult, l-au considerat un succes. Purtatorul de cuvant al Pentagonului - Kenneth Bacon -  a avut nerusinarea sa compare postul TV cu o masinarie de razboi a presedintelui Yugoslaviei Slobodan Milosevic, justificand astfel asasinatele. Si nu au existat demonstratii si pancarde "Eu sunt RTV", presa aplaudand cele intamplate.
Si au mai existat si alte atentate care nu au captivat atentia presei cum ar fi trebuit, ci au trecut mai degraba neobservate, companiile de stiri alegand sa le ignore. In Europa zilelor bnoastre poate ca cel mai grav act terorist a fost cel al lui Anders Breivik - crestin, zionist extremist si islamofob - care in iulie 2011 a masacrat 77 de persoane, majoritatea tineri adolescenti.
Alte stiri despre terorism ignorate de catre posturile de stiri sunt asasinatele comise cu aprobarea predintelui american, Barac Obama, ale unor oameni pe care nici nu-i cunoastem si care este posibil sa fi planuit sa ne atace intr-o buna ziu, precum si pe cei aflati, din nefericire, in preajma lor. Mai recent si aproape trecuta cu vederea este moartea a circa 50 de civili din Siria, ucisi de bombardamentele americanilor.
Ironic cum ca in urma atacului din Serbia si a mortii celor 16 jurnalisti, o singura persoana a fost pedepsita cu 10 ani de inchisoare. Aceasta nu este una dintre atacatori, insa, ci directorul postului TV, Dragoljub Milanović. Motivul condamnarii a fost faptul ca nu a evacuat la timp cladirea (!?)
O alta crima trecuta cu vederea de stiri si aprobata de politicieni ci bineinteles cei ce au executat-o s-a petrecut in timpul invaziei Iraqului de catre SUA. In noiembrie 2004 fortele armate americane au preluat controlul spitalului din Fallujah - o grava crima de razboi - fortand personalul medical si pacientii sa pareseasca camerele si sa se culce pe podea cu fata in jos, fiindu-le legate apoi mainile la spate. Pentru a justifica aceasta atrocitate s-a scris in presa cum ca spitalul facea propaganda anti US si ca inchiderea acestuia a fost, bineinteles, un lucru bun.
Ne intoarcem la Franta, scena atacului Charlie Hebdo. Franta, o tara in care se presupune ca valorile "fraternitate, libertate, solidaritate" sunt principii sacre. O tara in care o parte dintre supravietuitorii holocaustului, tiganii, sunt persecutati si lipsiti de drepturi si unde emigrantii africani sunt impinsi la periferiile oraselor si marginalizati in toate, facand pe multi sa devina extremisti.
Si vorbind de holocaust sa nu uitam si crimele comise de Israel (sustinut neconditionat de Statele Unite ale Americii) impotriva Palestinei. In vara anului trecut multi jurnalisti palestinieni si-au pierdut viata fiind atacati si usici de fortele armate israelite in timp ce conduceau masinile companiile de presa, clar inscriptionate cu insemnurile corespunzatoare. In cele din urma International Criminal Court a hotarat deschiderea unei anchete pentru a cerceta aceste crime si abuzuri. Raspunsul Israelului, venit din partea lui Netanyahu este ca ICC si-a depasit atributiile deoarece Palestina nu este (inca) o tara - astfel deducem ca, in conceptia acestuia, in inchisoarea in aer liber numita Palestina fiecare poate face ce vrea, neputand fi tras la raspundere. Este legala si morala bombardarea Palestinei ori de cate ori se vrea acest lucru precum si uciderea palestinienilor.
Si crimele comise impotriva jurnalistilor din America latina sunt trecute cu vederea. Sau cel putin unele, precum cele din Honduras. Acolo armata a preluat puterea inca din 2009 si conducerea tarii nu a fost recunoscuta decat de SUA si alte cateva state. De atunci cel putin o duzina de jurnalisti au fost asasinati - de catre cine? Cine ar putea avea acest interes?
In Israel, viitorul candidat pentru functia de prim ministru - Isaac Herzog - declara ca "Terorismul este terorism. Nu poate fi interpretat altfel"

"Terrorism is terrorism. There's no two ways about it"

Din pacate, se pare ca poate fi interpretat si altfel. Se pare ca exista si a existat dintotdeauna un terorism "al nostru" si un terorism "al lor".