Cazul „Centura de siguranță ne ucide libertățile” din anii ’80 arată de ce republicanii din SUA recrutează conspiraționiști

Michael Hannahan este profesor de Științe Politice la University of Massachusetts Amherst. Fost consultant politic și manager de campanii electorale, Hannahan predă acum cursuri de Teorie Politică Americană, Sistemul de Guvernământ American și Campanii Electorale Moderne, printre altele. Într-un interviu pentru Libertatea, profesorul a explicat violențele din SUA și a povestit despre experiența sa ca director executiv al Partidului Republican din Massachusetts, în anii ’80.

Hannahan este fondatorul și directorul Inițiativei Civice, un centru aflat sub umbrela universității, care organizează traininguri cu studenți și membri ai societății civile din zeci de țări, cu accent pe Pakistan, Irak, Indonezia și Argentina. L-am întrebat cum vede evenimentele recente din Washington, D.C. care au dus la punerea sub acuzare pentru a doua oară a președintelui Donald Trump.

Captură de pe canalul de YouTube al New England Public Media

„Unii dintre atacatori credeau sincer că vor schimba rezultatul alegerilor”

- Cum să le zicem evenimentelor din 6 ianuarie? Lovitură de stat, insurecție, violență electorală?

- Ca să citez răspunsul unui ministru de externe al Chinei din anii ’70 la întrebarea „Cum vedeți Revoluția Franceză?”, e prea devreme să ne dăm cu părerea. Mai avem multe de aflat - dacă a existat o coordonare, un plan și cum de au eșuat autoritățile în a opri violențele. Pe mine nu mă interesează prea mult cum etichetăm evenimentele astea. Unii dintre atacatori credeau sincer că vor schimba rezultatul alegerilor și ca urmare, din punctul ăsta de vedere, a fost o lovitură de stat - deși probabil că ei ar prefera să spună că doar „apărau Constituția”.

În general, când zic „lovitură de stat” mă gândesc la un grup de oameni care sunt gata să preia puterea și care se bucură de un sprijin larg popular. Așa ceva n-a existat și, date fiind urmările acestor evenimente (dezicerea multor republicani de Trump și punerea președintelui sub acuzare de către Camera Deputaților, n.r.), nu cred că va exista nici în viitor.

- În ce măsură se face vinovat președintele Trump de violențe?

- Este foarte vinovat. De mai bine de un an pune la îndoială legitimitatea instituțiilor americane, mai ales cele care se ocupă de alegeri. Și-a construit un adevărat cult pe baza acestei chestiuni. 

<strong>În discursul său (ținut în fața mulțimii care apoi a invadat Capitoliul, n.r.), e clar că a instigat la violență. Nu încape nicio îndoială. Și a fost ajutat de fiecare persoană care a susținut că alegerile au fost fraudate. </strong><br>

- Ce-ar trebui să i se întâmple lui Trump acum?

- Acum câteva zile aș fi zis „Lasă-mă să uit de Trump!”. Dar trebuie să răspundă pentru ce a făcut. Trebuie pus sub acuzare și Senatul trebuie să-l judece și toți senatorii să fie nevoiți să ia o poziție în privința asta.

- În ultima vreme, tindem să vorbim cu multe superlative. A mai fost America așa de tulburată din punct de vedere politic în ultimele decade?

- Da, e tentant să recurgi la superlative. E ușor să cedezi presiunilor momentului și să-ți pierzi abilitatea de a vedea lucrurile prin prisma istorică. Criza în care ne aflăm acum e cam ciudată. Pe de o parte avem o pandemie care a afectat întreaga lume - poate America mai mult ca alte țări - și avem dislocații economice și naționalism ascendent pe aproape fiecare continent. Pe de altă parte, America e prosperă și puternică. Înainte de pandemie, aveam zero șomaj și zero inflație. În condițiile astea, o țară nu dă chix de obicei. 

„E vorba de o criză politică aici, probabil cea mai rea din anii ’60 încoace. Dar eu cred că lucrurile se vor îmbunătăți, după ce pleacă Trump”.

- A fost Trump o excepție?

- Sper că da. Ca să mă întorc la citatul pe care l-am dat la început - întreabă-mă asta peste 30 de ani, dacă mai sunt în viață. Se vor scrie cărți întregi pe tema asta. Dacă e să-mi dau cu părerea acum, aș zice că da, a fost o excepție, pentru că în el găsești o combinație de însușiri pe care nu le găsești în mulți oameni. E un manipulator foarte capabil, controlează presa la modul genial, dar nu-l interesează câtuși de puțin să guverneze. E incompetent în multe lucruri, suferă de un deficit de atenție și mai e și răutăcios. Asta e o combinație de însușiri foarte interesantă. Oricum, sper că nu vom mai alege o astfel de persoană ca președinte.

„Ați primit și voi ce ați meritat, în sfârșit”

- Lucrați de multă vreme cu oameni din democrații emergente, precum Pakistan și Irak. Cum comparați evenimentele recente din SUA cu viața politică din acele țări?

- Mi se tot spune, și de către oameni din afara Americii și de către unii americani, că America n-ar trebui să le spună altora cum să-și conducă țara. Bun, eu călătoresc mult și asist la multe discursuri publice și americanii nu prea mai dau sfaturi de-astea, cel puțin de la războiul din Irak încoace. Acum, ce văd la colaboratorii mei din aceste țări este un fel de schadenfreude (plăcerea pe care o simți când moare capra vecinului, n.r.). Ceva de genul „Ați primit și voi ce-ați meritat, în sfârșit!”. Pe de altă parte, simt și un pic de dezamăgire din partea lor.

Restul lumii are o relație ciudată cu America: pe de o parte îi disprețuiesc ipocriziile, dar pe de altă parte le place să știe că America există și că acolo oamenii cred în multe lucruri bune. 

<strong>Modelul american, așa imperfect cum e, reprezintă pentru mulți un standard al egalității, al libertății cuvântului, al libertății antreprenoriatului. </strong><br>

Cazul „Centura de siguranță ne ucide libertățile” din anii ’80

- Cum poate evita America alegerea unui nou Trump în viitorul apropiat?

- Schimbarea instituțională cea mai importantă trebuie să aibă loc în Partidul Republican. E un partid minoritar acum și încearcă din răsputeri să-și mențină baza de votanți, ceea ce duce la instigarea polarizării politice, la inducerea spaimei în oamenii lor, ca să-i scoată la vot și la suprimarea votului celorlalți. Și se văd nevoiți să-i mai și primească pe conspiraționiștii săriți de pe fix sub umbrela lor. Nu e ceva nou.

În anii ’80, eram directorul executiv al Partidului Republican din Massachusetts. Una dintre strategiile noastre principale era să-i atragem pe „Democrații lui Reagan” (un grup considerabil de alegători care votaseră din tată-n fiu cu democrații, dar acum treceau de partea republicanilor lui Reagan, n.r.). Am început să facem întâlniri cu oamenii ăștia. Și ei erau rasiști, pur și simplu. Și mai erau și împotriva introducerii centurii de siguranță în mașini pentru că „centura ne ucide libertățile!”.

<strong>Nu sunt mândru deloc de asta, dar am lăsat o inițiativă anticentură de siguranță să ajungă pe buletinul de vot și am câștigat. </strong><br>

Oamenii ăia credeau în tot felul de teorii ale conspirației. Credeau că democrații sunt socialiști și că a fi obligat să porți centura de siguranță era ceva groaznic. Erau același tip de oameni care au luat acum cu asalt Capitoliul. Republicanii au fost nevoiți să-i curteze, ca să rămână relevanți din punct de vedere politic. Acum, probabil că ăia sunt majoritari în partid.

Biden poate fi „foarte popular”

- La ce vă așteptați de la Biden și de la democrați? 

- Dintr-un anumit punct de vedere, Biden nu este într-o situație foarte rea pentru el. Când vii la putere într-o țară în care situația pare a fi catastrofală, oamenii își spun: „Doamne, bietul om are o grămadă de lucruri pe cap!”. Criza coronavirusului se va ameliora, probabil chiar de pe la sfârșitul lui ianuarie, odată ce se pornește ca lumea vaccinarea. Apoi, unele sectoare economice își vor reveni foarte repede.

Dacă Biden se concentrează pe aceste lucruri, va fi foarte popular. Va avea o majoritate democrată în Senat și Camera Deputaților timp de doi ani. Ar trebui să poată să treacă unul sau două proiecte mari de lege, care vor rămâne după aceea întotdeauna legate de numele lui. Va întări reglementările din domeniul sănătății. Și va face foarte repede schimbări în domeniul legislației mediului.

Articol original