Pandemia politică

Vaccinarea anticoronavirus este unica șansă de reîntoarcere la normalitate, la tabieturile noastre, la comunicare, la relaționare liberă, neîngrădită de măști și de restricțiile impuse de lege. Privește omenirea către sticluța cu vaccin ca spre un zeu, ca spre un binefăcător divin. Vaccinarea declanșată la scară mondială are un ecou parcă mai vast și mai emoționant decât cel produs de sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

Suntem cu toții cuprinși de vraja acestui produs de laborator fiindcă este vorba de viața noastră, este vorba de șansă, de speranță, de supraviețuire. Numai că trăim în evul știrilor care se succed cu repeziciune și care se modifică de la o clipă la alta mai abitir ca tulpinile de coronavirus. De aici și neînțelegerea, apatia, ușoara neîncredere, confuzia și teoriile conspiraționiste.

Virusul ucigaș a reușit performanța de a ne îndobitoci un pic, de a ne crea unora depresii, de a-i îmbogăți pe mulți, iar pe unii de a-i ajuta în promovare și în menținerea la înălțime, pe soclurile reci pe care s-au instalat prin banale incursiuni electorale.

Coronavirusul este un binefăcător pentru actuala clasa politică mondială care are un răgaz interesant. A scos-o dintr-o criză a personalității, o ține ancorată în pandemie, acoperind problemele de esență cu care se confruntă umanitatea.

La noi, la fel. Avem un Guvern de fripturiști. S-a văzut la prima zbatere din aripi a noii puteri. Țara arde și baba se piaptănă! Cât de actual este acest citat care traduce explicit indiferența, nepăsarea, neprofesionalismul, spiritul de gașcă care, constatăm, nu se va pierde niciodată. Unde sunt doi este echipă. Când apare al treilea, s-a copt o gașcă. Așa se conduce acum țara. Rezultate, realizări, viață mai bună pentru români? Trăiască virusul căci le ascunde incompetența și neproductivitea în materie de politică, de administrație, de gestionarea problemelor țării.

Nu este vorba numai de noi, de România. Politica la scară mondială se află într-o criză fără de precedent. Nu mai scoate nimic bun. Parcă liderii cu har, înzestrați, devotați, formatorii de drumuri, de spirite, au dispărut. Am rămas cu coronavirusul și cu iluzia unor vremuri mai bune…

Ceea ce s-a întâmplat zilele acestea în Statele Unite, în Capitoliu, în templul democrației mondiale până la urmă, arată că nici în politică nu prea mai este mare lucru. Totul intră la un moment dat sub incidența perimării. Americanii, mândri, aroganți, care dădeau lecții de democrație în toate colțurile lumii, fie cu arma la picior, fie cu diplomația, au dat un spectacol jenant. O demonstrație care ar trebui să ne înfioare. Ce scurt este drumul de la democrație la anarhie! Și totul se întâmplă pe fondul crizei de personalități, de adevărați conducători!

Articol original