Maintenance Actualitate: Eufrat

Mesopotamia este locul în care au apărut primele orașe din istorie.

Numele Mesopotamiei provine din cuvântul grecesc antic pentru „țara dintre râuri”. Aceasta este o referință la râurile Tigru și Eufrat, sursele de apă pentru o regiune care se află în cea mai mare parte a granițelor Irakului modern, dar a inclus și părți din Siria, Turcia și Iran.

Prezența acestor două râuri a fost motivul pentru care Mesopotamia a dezvoltat societăți complexe și inovații precum scrierea, arhitectura elaborată și birocrațiile guvernamentale. Inundațiile regulate de-a lungul Tigrului și ale Eufratului au făcut ca pământul din jurul lor să fie deosebit de fertil și ideal pentru cultivarea hranei. Acest lucru l-a făcut un loc primordial pentru Revoluția Neolitică, numită și Revoluția Agricolă, care a început să aibă loc în urmă cu aproape 12.000 de ani, notează History.

Această revoluție agricolă „a transformat viața umană de pe planetă, dar a început în Mesopotamia”, explică Kelly-Anne Diamond, profesoară a Universității Villanova, SUA.

Agricultura, așezările stabile și primele orașe

Cultivarea plantelor și domesticirea animale i-a determinat pe locuitori antici ai Mesopotamiei să rămână într-un singur loc și să formeze așezări permanente. În cele din urmă, acele așezări mici au devenit orașe timpurii, unde s-au dezvoltat o mulțime de caracteristici ale civilizației: cum ar fi concentrațiile de populație, arhitectura monumentală, comunicarea standardizată, diviziunea muncii și diferite clase sociale și economice.

Dar apariția și evoluția civilizației în Mesopotamia au fost, de asemenea, influențate de alți factori, în special, schimbările climatice și ale mediului natural, care au determinat locuitorii regiunii să devină mai organizați pentru a le face față.

Civilizația nu s-a dezvoltat în același ritm în întreaga regiune, potrivit lui Hervé Reculeau, profesor asociat de asiriologie la Universitatea din Chicago și expert în istoria Mesopotamiei antice. După cum explică el, societățile urbane s-au dezvoltat independent în Mesopotamia de Jos, o zonă din ceea ce este acum sudul Irakului, unde se afla civilizația timpurie a Sumerului, și Mesopotamia de Sus, care include nordul Irakului și o parte din vestul Siriei actuale.

Un factor care a ajutat civilizația să se dezvolte în ambele locuri a fost climatul Mesopotamiei, care acum 6.000 până la 7.000 de ani era mai umed decât acea parte a Orientului Mijlociu în prezent. „Cele mai vechi orașe din sudul Mesopotamiei s-au dezvoltat la marginea unei mlaștini mari care furniza o abundență de resurse naturale pentru construcție și hrană, cu apă ușor de accesat pentru irigații la scară mică”, scrie Reculeau. În plus, observă el, mlaștina a oferit o legătură cu rutele maritime din Golful Persic, ceea ce a făcut posibil ca oamenii care locuiau în sud să dezvolte în cele din urmă comerțul la distanță cu alte locuri.

În Mesopotamia de Sus, precipitațiile au fost suficiente încât fermierii nu au fost nevoiți să apeleze la irigații. De asemenea, aceștia aveau acces la munți și păduri, unde puteau vâna și tăia copaci. Zonele lor aveau, de asemenea, trasee terestre către regiunile din nord, dincolo de munți, unde puteau obține materiale precum obsidianul, un tip de piatră care poate fi folosit pentru bijuterii sau pentru fabricarea uneltelor.

De la Revoluția Agricolă la Revoluția Urbană

Potrivit British Museum, principalele culturi ale fermierilor mesopotamieni timpurii erau orzul și grâul. Dar au creat, de asemenea, grădini umbrite de palmieri, unde au cultivat o mare varietate de culturi, inclusiv fasole, mazăre, linte, castraveți, praz, salată și usturoi, precum și fructe precum struguri, mere, pepeni și smochine. De asemenea, aceștia creșteau oi, capre și vaci pentru lapte și le sacrificau pentru carne.

În cele din urmă, revoluția agricolă din Mesopotamia a condus la ceea ce Diamond descrie ca următorul mare pas în evoluția umanității: Revoluția Urbană. Cu aproximativ 5-6.000 de ani în urmă în Sumer, satele au evoluat în orașe. Una dintre cele mai vechi și mai proeminente a fost Uruk, o comunitate cu ziduri, între care trăiau 40-50.000 de locuitori. Alții au inclus Eridu, Bad-tibira, Sippar și Shuruppak în rândul primelor orașe din regiune și din lume.

Sumerienii dezvoltați cel mai vechi sistem de scriere cunoscut, precum și arta sofisticată, arhitectura și birocrațiile guvernamentale complexe pentru a supraveghea agricultura, comerțul și activitatea religioasă. Sumer a devenit, de asemenea, un centru de inovație, deoarece sumerienii au luat invenții pe care alte popoare antice le-au dezvoltat, de la ceramică până la țesutul textil, și au descoperit cum să le facă la scară industrială.

Schimbările climatice și dezvoltarea civilizației

Potrivit lui Reculeau, schimbările climatice ar fi putut juca un rol în dezvoltarea civilizației mesopotamiene. Aproximativ în jurul anului 4.000 î.Hr., „climatul a devenit mai uscat, iar râurile mai imprevizibile”, explică el. „Mlaștina s-a retras din Mesopotamia de Jos, lăsând în urmă așezări înconjurate acum de terenuri care trebuiau irigate, necesitând lucrări suplimentare și, eventual, o coordonare mai mare”

Deoarece trebuiau să lucreze mai mult și într-un mod mai organizat pentru a supraviețui, mesopotamienii au dezvoltat treptat un sistem de guvernare mai elaborat. După cum explică Reculeau: „Aparatul birocratic care a apărut mai întâi pentru a gestiona bunurile și oamenii templelor din orașele mlăștinoase a devenit din ce în ce mai mult instrumentele unei puteri regale care și-a găsit justificarea în sprijinul zeilor, dar și în capacitatea sa pentru a coordona activitățile necesare”.

„Într-un anumit sens, sistemul agrar sumerian, orașele-state ale acestuia și controlul asociat al terenurilor, resurselor și oamenilor au fost în parte rezultatul adaptării oamenilor la condiții mai nefavorabile, deoarece bogățiile mlaștinilor începuseră să devină mai mici”, explică dr. Reculeau.