Cel mai vechi oraș din America, o minune arheologică, a fost invadat

După ce a supraviețuit timp de 5.000 de ani, cel mai vechi sit arheologic din America este amenințat de ocupanți ilegali care susțin că pandemia de coronavirus nu le-a lăsat altă opțiune decât să invadeze orașul sacru. Au plantat culturi și distrug totul în calea lor, au atras atenția arheologii care cercetează zona.

Situația a devenit atât de rea încât arheologul Ruth Shady, care a descoperit străvechiul oraș Caral din actualul Peru, a fost amenințată cu moartea dacă nu renunță la cercetarea comorilor istorice din zonă.

Arheologii din echipa condusă de ea au declarat, pentru AFP, că invaziile și distrugerile au început în martie 2020, când pandemia a forțat o carantină și un blocaj la nivel național.

„Sunt oameni care vin și invadează acest sit, care este proprietatea statului, și îl folosesc pentru a planta”, a declarat arheologul Daniel Mayta. „Este extrem de dăunător pentru că distrug dovezi culturale vechi de 5.000 de ani”, a mai spus el.

Leagănul civilizației din America, contemporan cu Egiptul faraonic

Caral este situat în valea râului Supe, la circa 182 de kilometri nord de capitala Lima și la 20 km de Oceanul Pacific, spre vest.

Dezvoltat între anii 3.000 – 1.800 î.e.n. într-un deșert arid, Caral este leagănul civilizației din America. Oamenii care au trăit atunci erau contemporani cu cei din Egiptului faraonic și ai marilor civilizații mesopotamiene.

Orașul a fost mai vechi cu mai bine de 45 de secole decât mai cunoscutul Imperiu Inca.

Niciunul dintre aceste aspecte nu a contat pentru cei care au intrat ilegal, profitând de supravegherea minimă a poliției în cele 107 zile de blocaj, pentru a prelua 10 hectare din situl arheologic Chupacigarro și a planta avocado, pomi fructiferi și fasole lima.

„Familiile nu vor să plece. Le-am explicat că acest sit este parte din Patrimoniului Mondial (UNESCO) și că ceea ce fac ei este grav și ar putea ajunge la închisoare”, a precizat arheologul Daniel Mayta, potrivit Science Alert.

Amenințări cu moartea de la traficanții de terenuri

Ruth Shady, cea care a descoperit situl Caral, este directoarea zonei arheologice și conduce investigațiile din 1996, când au început săpăturile.

Ea spune că în spatele invaziilor se află traficanții de terenuri, care ocupă ilegal terenuri ale statului sau protejate pentru a le vinde pentru câștigul propriu.

„Primim amenințări de la oameni care profită de condițiile pandemiei pentru a ocupa siturile arheologice și a le invada pentru a înființa colibe și a cultiva pământul cu mașini. Distrug totul în calea lor”, a atras atenția Shady.

„Într-o zi l-au sunat pe avocatul care lucrează cu noi și i-au spus că urmează să-l omoare pe el și pe mine și să ne îngroape la cinci metri sub pământ” dacă lucrările arheologice vor continua, a mai mărturisit ea.

Civilizația din Caral a creat construcții rezistente la cutremure

În vârstă de 74 de ani, Shady a petrecut ultimul sfert de secol în Caral, încercând să readucă la viață istoria socială și moștenirea civilizației, precum modul în care tehnicile de construcție folosite au creat rezistență în fața cutremurelor.

„Aceste structuri vechi de până la cinci mii de ani au rămas stabile până în prezent, iar inginerii constructori din Peru și Japonia vor aplica această tehnologie”, a spus Shady.

Construcții din străvechiul oraș Caral / Credit foto: Profimedia

Locuitorii antici din Caral au înțeles că locuiau pe teritoriu seismic. Astfel, structurile lor aveau coșuri umplute cu pietre la bază care amortizau mișcarea solului și împiedicau prăbușirea construcției.

Din cauza amenințărilor primite, Shady s-a mutat la Lima, fiind sub protecție. La începutul acestui an a fost decorată de către autorități cu Ordinul de Merit pentru serviciile aduse națiunii.

„Facem tot ce putem pentru a ne asigura că sănătatea și viața ta nu sunt în pericol din cauza amenințărilor pe care le primești”, i-a transmis Francisco Sagasti, președintele Peru, la ceremonia în cadrul căreia a fost decorată.

O populație pașnică a construit piramide fascinante

Caral, sit UNESCO din 2009, se întinde pe 66 de hectare și este dominat de șapte piramide din piatră care par să se aprindă atunci când razele soarelui cad peste ele.

Se crede că civilizația care a trăit acolo a fost una pașnică și nu a folosit arme sau bastioane.

Închis din cauza pandemiei, Caral a fost redeschis turiștilor în octombrie. În timpul perioadei de blocaj, din zonă au fost furate mai multe piese arheologice, iar în iulie poliția a arestat două persoane acuzate de distrugerea parțială a unui sit care conținea mumii și ceramică.

Vă recomandăm să citiți și:

O civilizaţie străveche din Peru utiliza urină de cameleon pentru a crea vopsea

O descoperire arheologică din Peru, care datează de acum 4600 de ani, pune în discuţie rolurile femeilor în primele stadii ale civilizaţiei

Descoperire macabră în Peru: peste o sută de copii sacrificaţi prin scoaterea inimii. ”Nu am văzut nimic asemănător până acum”

Oamenii au ”transformat” Pământul cu mult înainte de jumătatea secolului trecut. Dovezile aduse de 250 de arheologi

Cine au fost primii americani? O analiză a ADN-ului vechi de 11.000 de ani scoate la iveală unele indicii interesante. Un întreg popor a dispărut complet

Articolul Cel mai vechi oraș din America, o minune arheologică, a fost invadat apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Cum a devenit Mesopotamia leagănul civilizației?

Mesopotamia este locul în care au apărut primele orașe din istorie.

Numele Mesopotamiei provine din cuvântul grecesc antic pentru „țara dintre râuri”. Aceasta este o referință la râurile Tigru și Eufrat, sursele de apă pentru o regiune care se află în cea mai mare parte a granițelor Irakului modern, dar a inclus și părți din Siria, Turcia și Iran.

Prezența acestor două râuri a fost motivul pentru care Mesopotamia a dezvoltat societăți complexe și inovații precum scrierea, arhitectura elaborată și birocrațiile guvernamentale. Inundațiile regulate de-a lungul Tigrului și ale Eufratului au făcut ca pământul din jurul lor să fie deosebit de fertil și ideal pentru cultivarea hranei. Acest lucru l-a făcut un loc primordial pentru Revoluția Neolitică, numită și Revoluția Agricolă, care a început să aibă loc în urmă cu aproape 12.000 de ani, notează History.

Această revoluție agricolă „a transformat viața umană de pe planetă, dar a început în Mesopotamia”, explică Kelly-Anne Diamond, profesoară a Universității Villanova, SUA.

Agricultura, așezările stabile și primele orașe

Cultivarea plantelor și domesticirea animale i-a determinat pe locuitori antici ai Mesopotamiei să rămână într-un singur loc și să formeze așezări permanente. În cele din urmă, acele așezări mici au devenit orașe timpurii, unde s-au dezvoltat o mulțime de caracteristici ale civilizației: cum ar fi concentrațiile de populație, arhitectura monumentală, comunicarea standardizată, diviziunea muncii și diferite clase sociale și economice.

Dar apariția și evoluția civilizației în Mesopotamia au fost, de asemenea, influențate de alți factori, în special, schimbările climatice și ale mediului natural, care au determinat locuitorii regiunii să devină mai organizați pentru a le face față.

Civilizația nu s-a dezvoltat în același ritm în întreaga regiune, potrivit lui Hervé Reculeau, profesor asociat de asiriologie la Universitatea din Chicago și expert în istoria Mesopotamiei antice. După cum explică el, societățile urbane s-au dezvoltat independent în Mesopotamia de Jos, o zonă din ceea ce este acum sudul Irakului, unde se afla civilizația timpurie a Sumerului, și Mesopotamia de Sus, care include nordul Irakului și o parte din vestul Siriei actuale.

Un factor care a ajutat civilizația să se dezvolte în ambele locuri a fost climatul Mesopotamiei, care acum 6.000 până la 7.000 de ani era mai umed decât acea parte a Orientului Mijlociu în prezent. „Cele mai vechi orașe din sudul Mesopotamiei s-au dezvoltat la marginea unei mlaștini mari care furniza o abundență de resurse naturale pentru construcție și hrană, cu apă ușor de accesat pentru irigații la scară mică”, scrie Reculeau. În plus, observă el, mlaștina a oferit o legătură cu rutele maritime din Golful Persic, ceea ce a făcut posibil ca oamenii care locuiau în sud să dezvolte în cele din urmă comerțul la distanță cu alte locuri.

În Mesopotamia de Sus, precipitațiile au fost suficiente încât fermierii nu au fost nevoiți să apeleze la irigații. De asemenea, aceștia aveau acces la munți și păduri, unde puteau vâna și tăia copaci. Zonele lor aveau, de asemenea, trasee terestre către regiunile din nord, dincolo de munți, unde puteau obține materiale precum obsidianul, un tip de piatră care poate fi folosit pentru bijuterii sau pentru fabricarea uneltelor.

De la Revoluția Agricolă la Revoluția Urbană

Potrivit British Museum, principalele culturi ale fermierilor mesopotamieni timpurii erau orzul și grâul. Dar au creat, de asemenea, grădini umbrite de palmieri, unde au cultivat o mare varietate de culturi, inclusiv fasole, mazăre, linte, castraveți, praz, salată și usturoi, precum și fructe precum struguri, mere, pepeni și smochine. De asemenea, aceștia creșteau oi, capre și vaci pentru lapte și le sacrificau pentru carne.

În cele din urmă, revoluția agricolă din Mesopotamia a condus la ceea ce Diamond descrie ca următorul mare pas în evoluția umanității: Revoluția Urbană. Cu aproximativ 5-6.000 de ani în urmă în Sumer, satele au evoluat în orașe. Una dintre cele mai vechi și mai proeminente a fost Uruk, o comunitate cu ziduri, între care trăiau 40-50.000 de locuitori. Alții au inclus Eridu, Bad-tibira, Sippar și Shuruppak în rândul primelor orașe din regiune și din lume.

Sumerienii dezvoltați cel mai vechi sistem de scriere cunoscut, precum și arta sofisticată, arhitectura și birocrațiile guvernamentale complexe pentru a supraveghea agricultura, comerțul și activitatea religioasă. Sumer a devenit, de asemenea, un centru de inovație, deoarece sumerienii au luat invenții pe care alte popoare antice le-au dezvoltat, de la ceramică până la țesutul textil, și au descoperit cum să le facă la scară industrială.

Schimbările climatice și dezvoltarea civilizației

Potrivit lui Reculeau, schimbările climatice ar fi putut juca un rol în dezvoltarea civilizației mesopotamiene. Aproximativ în jurul anului 4.000 î.Hr., „climatul a devenit mai uscat, iar râurile mai imprevizibile”, explică el. „Mlaștina s-a retras din Mesopotamia de Jos, lăsând în urmă așezări înconjurate acum de terenuri care trebuiau irigate, necesitând lucrări suplimentare și, eventual, o coordonare mai mare”

Deoarece trebuiau să lucreze mai mult și într-un mod mai organizat pentru a supraviețui, mesopotamienii au dezvoltat treptat un sistem de guvernare mai elaborat. După cum explică Reculeau: „Aparatul birocratic care a apărut mai întâi pentru a gestiona bunurile și oamenii templelor din orașele mlăștinoase a devenit din ce în ce mai mult instrumentele unei puteri regale care și-a găsit justificarea în sprijinul zeilor, dar și în capacitatea sa pentru a coordona activitățile necesare”.

„Într-un anumit sens, sistemul agrar sumerian, orașele-state ale acestuia și controlul asociat al terenurilor, resurselor și oamenilor au fost în parte rezultatul adaptării oamenilor la condiții mai nefavorabile, deoarece bogățiile mlaștinilor începuseră să devină mai mici”, explică dr. Reculeau.

Citește și:

5 informaţii esenţiale despre Mesopotamia, locul unde au apărut primele culturi şi imperii ale lumii

Cucuteni, o civilizaţie mai veche decât Mesopotamia

Berea ca monedă în Mesopotamia şi Egipt

9 invenţii sumeriene care au schimbat cursul istoriei

Articolul Cum a devenit Mesopotamia leagănul civilizației? apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original