Ambasada României din Thailanda, Bangkok

Cum să plătești peste 2000$ pentru servicii consulare gratuite

S-a mai vorbit pe net despre disfuncționalitățile serviciului eConsulat.ro și despre redirecționarea convorbirilor telefonice spre numerele consulatelor, către București și înapoi către consulat (cel puțin teoretic, deoarece în Regatul Thailandei, eu personal n-am reușit niciodată să vorbesc cu consulul la telefon). Acest fapt, combinat cu incompetența personalului consular, și în unele cazuri poate chiar cu pur și simpla răutate ori indiferență a acestora, duce practic la imposibilitatea efectuării de servicii consulare. In plus, conform dezvaluirilor de pe siturile de stiri, multi dintre acesti reprezentanti diplomatici sunt numiti in functii fara concurs (StiriPeSurse).

Dar să începem. Locuiesc de câțiva ani buni în Thailanda. Soția e thai și avem 2 copii minori de 6, respectiv 2 ani. Suntem înregistrați la starea civilă cu certificat de căsătorie românesc. Recent, ne-am hotărât să ne mutăm în România unde, mulțumită unor promisiuni de muncă, ne-ar aștepta o viață mai bună. Din păcate, copilul cel mare ar avea nevoie de pașaport nou, iar cel mic de certificat de naștere românesc. Pentru cei ce nu știu, Ambasada României din Thailanda a fost lipsită de consul aproape 2 ani, începând cam din perioada când ne venea pe lume cel de-al doilea copil. Nu am reușit deci să-i înregistrăm certificatul de naștere atunci, pentru că nu aveam unde. Inutil să mai zic să am fi vrut să venim în România, să-l botezăm, dar fără certificate de naștere românesc și pașaport a fost imposibil.

Situl MAE eConsulat.ro e căzut, nimic nu funcționează

Altă eroare pe eConsulat, nu se înregistrează cererile

Erori eConsulat - meniul se închide automat făcând imposibilă selectarea serviciului dorit

Deci am reușit o audiență la consulat pentru aceste două servicii dar am fost refuzat pentru ambele pe motiv că (conform spuselor consulului):

1. Pentru eliberarea pașaportului românesc ar fi nevoie de cartea de identitate thai a copilului (rețineți, thai, nu românească; mai mult, un copil de 6 ani nu poate deține CI in Thailanda) sau a pașaportului thai. Conform M.A.E. ESTE NEVOIE DOAR DE CERTIFICATUL DE NAȘTERE ROMÂNESC al minorului, nicidecum de alte acte de identitate, după cum cred că știa prea bine (sau ar fi trebuit sa știe) si consulul din Thailanda, Simina Filip (vezi aici)

1. Pentru certificatul de naștere al celui mai mic ar fi fost nevoie de certificatul de naștere thai al soției, tradus și legalizat. Din nou gresit, deoarece ESTE NEVOIE DE CERTIFICATUL DE CĂSĂTORIE AL PĂRINȚILOR, pe care îl aveam, nicidecum de vreun certificat de naștere al părinților. În plus, contrar (din nou) a tot ce scrie pe siturile MAE (vezi dedesubt), consulul mă informează că ei nu fac traduceri

De pe situl Ambasadei Române din Regatul Thailandei

Așadar am plecat dezamăgiți, după ce călătorisem spre Bangkok (unde se găsește ambasada/consulatul) cam 300 km, împreună cu soția și cei doi copii.

Ulterior m-am gândit că cel mai bine ar fi să solicit două procuri și altfel să obțin actele necesare de mai sus printr-o altă persoană, direct din România. Certificatul de naștere de la starea civilă, respectiv pașapoartele de la secția pașapoarte. Am tipărit deci cererile pentru servicii consulare precum si procurile, ce astfel trebuiau DOAR verificate conform actelor de identitate, semnate de ștampilate de consul - o treabă de maxim 15 minute. Apoi urmând îndemnul Departamentului Consular, cu care m-am sfătuit online:

Statul Departamentului Consular e să merg la consul fără programarea pe eConsulat

am înștiințat-o pe consul că voi veni săptămâna viitoare, cam 5 zile mai târziu. Dumneaei nu a răspuns, însă banuiesc că a citit mesajul deoarece serviciul de email mă anunță când destinatarul îmi deschide emailurile. Așa că, necunoscand firea consulului, am considerat că e de acord. Mai ales că îi și trimisesem raspunsul primit de la Departamentul Consular.

Surpriza a venit pe neașteptate. Dumneaei și-a dat ochii peste cap imediat ce ne-a văzut în sală (pentru un funcționar public, trebuie să spun că stă prost la capitolul auto-control și relații cu publicul - și după cum se va vedea, mai sunt și alții). Apare secretara, o anume Ionela Tîlvăr, care ne întreabă de programare. Îi răspund că am anunțat prin email, dânsa însă ne trimite pe situl eConsulat și ne informează că nu vom fi primiți fără programarea online. Îi explic iarăși că vin la îndemnul superiorilor dumnealor, însă nici nu vrea să audă și la un moment dat începe să ridice vocea, întărindu-și spusele cu gesturi ale mâinilor. Nu reușesc să mă înțeleg cu ea și îi arăt și niște poze (de mai sus) cu situl nefuncțional, însă nu vrea să mă creadă și îmi da exemplu câțiva turiști thailandezi ce-și așteptau vizele în sală, certându-mă arțăgoasă “Dar ei cum au putut?” – uitând că pentru vize există alt site, eVisa, și că acela fiind pentru ‘export’, funcționează perfect.

În cele din urmă îi spun secretarei că vom aștepta în sală până la sfârșitul programului consular și, dacă va fi timp, poate ne va ștampila consulul procurile necesare. Dacă nu, vom pleca. În acest moment Ionela Tîlvăr îmi răspunde că, de fapt, consulul a trimis-o să ne dea afară și că nu ne va onora cererile oricum, apoi... își pierde mințile. Începe să țipe la soția care habar nu avea ce se întâmplă “Miss, get out! Miss!” și la mine “Dacă nu părășiți sala, chem securitatea clădirii. Ieșiți afară!” s.a.m.d. Am rămas perplex, uitându-mă când la ea, când la soție, când la copiii ce se ascundeau speriați după mama lor.

Thailandezii din sală se uitau și ei nedumeriți, unii întrebau soția ce-i în neregulă cu “doamna”.

Fac o paranteză aici pentru a menționa ca thailandezii sunt unii dintre cei mai prietenoși si calzi oameni din lume, si că MAE nu s-a inspirat deloc când a trimis aceste specimene aici. De fapt, nu degeaba Thailanda este numită si Țara Zâmbetelor. Doar că, in ambasadă fiind "pământ românesc", este cu totul altă țară.

Într-un final întreb și consulul, care se prefăcea că nu aude, nu vede de după geamul biroului ei, de ce anume nu mi-a spus să nu vin. Aș fi stat fericit acasă în loc să parcurg cei 600 km dus-întors doar pentru a fi insultat în halul ăsta de o secretară și un funcționar public. Tot ea, de după geam, bâiguie ceva de genul:

“Nu vă e rușine de cei de aici, care au programări?!”.

Eu “Păi și de ce nu mi-ați spus ca să nu fi venit? Oricum, am să aștept până terminați cu ei. Poftim, o să așteptăm afară, în față ușii.”

I-am spus că ieșim să așteptăm afară deoarece trântise și o aberație cum că cei cu programări nu au scaune, și le-ar fi vrut pe cele două pe care ședeau soția și cei doi copii mici.

În continuare, consulul “Nu vă primesc fără programare (pe eConsulat)” etc etc.

Eu “Păi nu va dați seama că e urgență? Nu pot accesa eConsulat” (vezi mai sus pozele)

Secretara (Ionela Tîlvăr) “Nu mai există urgențe. V-a trebuit să intrați în UE!!”, iarăși dă din mâini si mă învinuiește pe mine, iată, de situația politică a României. În mintea mea, ce dracu are UE cu Asia?!

Secretara, până la urmă, îmi ia practic mapa cu acte de pe masă și mi-o pune în brațe, iar  soției geanta. Copiii sunt din ce în ce mai terorizați, îi văd cum se uită în toate părțile de parcă ar vrea să fugă, așa că…. plec. Și soția îmi spune la ieșire că secretara a trântit ușa atât de tare încât a crezut că vrea s-o lovească intenționat.

Afară îmi tremură mâinile, vocea, aș fuma o țigară dar m-am lăsat de vreo 15 ani și uite, îmi zic, idioții ăștia or să mă facă să mă apuc iarăși de fumat. În fine, plecăm înapoi spre casă. Soția către mine "cred că ar trebui să-ți schimbi cetățenia", îi dau dreptate.

A două zi, consulul imi trimite trimite un email, undeva pe la orele prânzului, în care îmi scrie următoarele:

astăzi 22.05.2018 v-am trimis un mesaj pe telefonul mobil, in care vă spuneam că de la ora 11.30 avem o programare anulată si ca dacă doriți, puteți să o preluați dumneavoastră. Am așteptat confirmarea dumneavoastră, care însă nu a venit.

Evident, FALS. Singura convorbire pe care o am pe mobil fiind a unui SMS trimis de mine (acum jumătate de an), la care încă nu am primit răspuns (vezi poza).

De fapt, chiar dacă ar fi fost adevărat, știa că sunt la 300km distanță de Bangkok. Credea oare că mă voi teleporta pentru a ajunge la programare în aceeași zi, în aceeași dimineață? Asta presupunând că chiar ar fi vrut să mă ajute.

Având ceva cunoștințe de programare și găzduire web, îmi dau seama că situl/serverul eConsulat e suprasolicitat și/sau prost configurat, așa că încerc și reușesc să fac programările pe sit undeva pe la miezul nopții, când probabil eram singurul vizitator pe site și serverul nu era suprasolicitat. Din nou, surpriză (neplăcută), cererile înregistrare sunt programate peste 2-3 luni. Adică, cererile făcute în luna mai, trebuiesc mai întâi verificate și apoi vor fi programate pentru lunile iulie sau chiar august. Deși în sala de așteptare, am întrebat o doamna româncă ce aștepta și ea tot pentru o procura și mi-a spus că a fost programată peste 3 săptămâni de la înregistrarea cererii. Eu, pe de altă parte, 3 luni (?!).

În momentul de față, prima programare pe care o am este la sfârșitul lunii iunie, pentru eliberarea pașaportului minorului. Am încercat să testez din nou bunăvoința și/sau profesionalismul consulului. I-am scris, așadar, că aș dori să renunț la pașaport în favoarea procurilor ce-mi trebuiesc urgent. Am subliniat că procurile și cererile de servicii consulare sunt deja tipărite (ca și prima dată, de altfel) și că probabil nu îi va lua mai mult de 15 minute. Răspunsul d-neaei a fost iarăși unul ciudat:

“Preluarea mai multor servicii in locul unei singure programări nu este posibilă deoarece se va depăși timpul alocat programării si decalează programul”

Personal am crezut că 3 hărtii sunt mai ușor de ștampilat decât pașaportul pentru copil (poze, amprente etc). În plus pentru pașaport va trebui să mai venim a două oară, pentru a-l ridică, deci consumând iarăși timpul de care se tot plâng că nu le ajunge. În această clipă m-am gandit că, de fapt, nu numai că oamenii ăștia sunt incompetenti, dar sunt și rău-voitori, iar după pățania de mai sus extrem de bădărani și nesimțiți. Și dacă nici asta nu este de ajuns pentru a ajunge la aceeași concluzie cu mine, săptămâna viitoare voi merge să-mi ridic pașaportul de la consulat. Am întrebat iarăși consulul dacă nu cumva poate, cu aceeași ocazie, legaliza cele 3 procuri și din nou m-a refuzat, pentru că, după-amiază se fac eliberări și doar eliberări de acte. Nu s-a gândit măcar o secundă că programul consular cu publicul este de doar 9 ore/săptămâna. Comparativ cu salariul de câteva mii de euro, mi se pare bătaie de joc să refuzi un asemenea serviciu, ascunzându-te după acest program.

Salariul unui consul

Deci, în locul procurilor astea pe care consulul din Bangkok le-ar putea verifică/ștampila în 15 minute, și al căror preț e 0 lei, în final sunt nevoit să călătoresc cu soția în România pentru a înregistra certificatul de naștere și a obține pașapoartele copiilor, plătind cel puțin 2000$ pentru această ‘excursie’. Mai mult, vom fi nevoiți să lăsăm cei doi copii în Thailanda, cu cine știe cine și pentru cine știe cât timp.

Nu, nu mai avem nici o speranța de la Ambasada sau Consulatul din Thailanda și de fapt nici de la Ministerul Afacerilor Externe, care până la urmă sunt cei ce au angajat acești oameni și au decis că acest proiect, eConsulat, ar fi un lucru bun.

In loc de epilog:

• Am postat întâmplarea pe Facebook, pe grupul românilor din Thailanda, al cărui membru s-a întâmplat să fie și ambasadorul român în Thailanda, Bogdan Badea. Acesta a luat bineînțeles apărarea personalului, acuzând internetul și programul încărcat al acestora, dar bineînțeles omitand faptul că serviciile consulare au un program de DOAR 9 ORE PE SĂPTĂMÂNA. După aceea (nu știu de ce) mi-a trimis o cerere de prietenie pe FB – ar fi trebuit să mă încălzească cu ceva?! (retoric) și apoi și-a șters comentariul explicativ, că și cum nu ar mai ști (sau vrea a ști) nimic de acest lucru. Evident că, dacă și-ar fi cerut scuze - așa cum ar fi fost normal - acest lucru ar fi însemnat că își recunosc greșeală, iar politicienii, știm cu toții, sunt întotdeauna nevinovați
• Până și Consulatul României din Luxemburg lucrează aproape 30 de ore pe săptămâna, iar în Luxemburg sunt doar 600000 de locuitori ce nu au nevoie de vize pentru România, și probabil nici un român. Cred că consulul din Luxemburg se plictisește de moarte în timpul orelor de muncă. Bineînțeles întrebarea e “DE CE NU SE MUNCEȘTE ȘI ÎN THAILANDA LA FEL?”, asta dacă tot se plâng că nu au timpul necesar. Până la urmă, se iau niște salarii de câteva mii de euro și nu vine nimeni să le închidă prăvălia la sfârșitul programului și să-i trimită acasă

Programul de lucru cu publicul al Secției consulare a Ambasadei României la Bangkok

• De ce a fost nevoie să așteptăm aproape 2 ani până să avem iarăși consul și de ce nu ne-au trimis unul competent? Nu-mi imaginez că nu s-a găsit personal super-calificat în tot acest răstimp. Au așteptat cumva să termine studiile nepoata/verișoara nu-știu-cui de prin conducerea Ministerului Afacerilor Externe? Căci după cum se vede, lipsa de experiență, relații cu publicul și cunoștințe notariale/legale duce cu gândul la ideea asta
• Am avut nevoie și de o procura de la consulatul Greciei, pentru alte probleme. Am trimis email consulatului grec într-o zi, mi-au spus să vin a două zi și când am ajuns, procura era deja scrisă, nefiind nevoie decât s-o semnez. Grecii - ei pot, noi nu putem. Numai prin email sau telefon, fără idioțenii de situri gen eConsulat sau telefoane ce redirecționează doar către mesaje înregistrate
• Cred că toate consulatele din Europa (am verificat șase personal) lucrează cu publicul aproape 30 de ore pe săptămâna… asta că tot “Am vrut în UE”, vorba Ionelei Tîlvăr. Numai în Bangkok, doar 9 ore. Și iată că tot ei se plâng că nu au timp (?!)
• Ca să închei pe o notă de umor (cam negru), acum câțiva ani, chiar înainte de căsătorie, îmi trebuia – de la ambasada României - certificatul de celibat, asta pentru a înregistra căsătoria în Thailanda. Pe atunci ambasada era undeva în centrul Bangkokului, pe lângă Victory Monument, la o vilă. Nu mai rețin dacă soții Tîlvăr erau pe atunci (în prezent - ea, secretara, el, administrator), ceea rețîn și nu voi uită nicoadata este că un ‘domn’ în maio, transpirat, neîngrijit la vreo 50 ne-a deschis poartă. După ce i-am spus ce vrem (eu și soția, îndrăgostiți nevoie mare, ținându-ne de mâna etc), s-a uitat undeva în fundul curții, că și cum era vreunul acolo, ghemuit în porumb și se kk. Apoi a strigat la acel personaj imaginar (căci nu am văzut pe nimeni altcineva) “Uite, băh, altul care se ratează!!!”. Am rămas perplex, dar imediat mi-am dat seama că, pentru că atât îl ducea pe ăla capul, asta a înțeles el din a face o glumă. Așa că nu m-am supărat, am ignorat exclamația și am continuat cu ale mele. Totusi, badea ăsta era prietenos, și în final și-a făcut treaba. Cei de acum mi se par a fi cel puțin la fel de bădărani, mult mai incompetenți/idioți și extrem de răi și de agresivi.

Preluat de pe Facebook: Articol original

Google  Pinterest  Twitter  Tumblr  YouTube  Facebook