Quentin Tarantino crede că „Once Upon A Time…In Hollywood” ar fi un final bun pentru cariera sa

În timpul unei apariții recente într-un podcast, Quentin Tarantino a sugerat că „Once Upon A Time …”ar putea fi ultimul film pe care l-a făcut, scrie AV Club.

Într-un episod din „Pure Cinema Podcast”, faimosul regizor a explicat: „Ultimele filme ale mjorității regizorilor sunt oribile.

De obicei, cele mai proaste filme ale lor sunt ultimele. Este cazul majorității regizorilor din Epoca de Aur, care au ajuns să-și facă ultimele filme la sfârșitul anilor ’60 și ’70, apoi a ajuns să fie cazul majorității regizorilor din New Hollywood care și-au făcut ultimele filme la sfârșitul anilor ’80 și ’90”.

Ultimul lucru pe care și-l dorește Tarantino

Acesta este ultimul lucru pe care Quentin Tarantino și-l dorește. „Poate că nu ar trebui să fac un alt film, pentru că aș putea fi foarte fericit cu finalul „Once Upon A Time…In Hollywood ”, a spus el, potrivit Mediafax.

Filmul a primit 10 nominalizări la Oscar, câștigând două premii, dintre care unul pentru Brad Pitt.

Nu este prima dată când Tarantino vorbește despre pensionare, așa că ar putea să fie serios, comentează publicația.

Articolul Quentin Tarantino crede că „Once Upon A Time…In Hollywood” ar fi un final bun pentru cariera sa apare prima dată în Descopera.

Articol original

Muzicianul care a făcut istorie cu vocea sa baritonală. A fost nevoit să îşi schimbe numele din cauza celui ales de părinţi – VIDEO

Johnny Cash s-a nascut la data de 26 Februarie 1932 si a decedat la 12 Septembrie 2003.

Citeşte şi O farsă ar fi putut să pună capăt carierei de scriitor a lui Mark Twain

 

Citeşte şi Ce citeşte Barack Obama? Surprizele de pe lista lui de lectură

 

A fost un cantaret si compozitor de muzica country, castigator a mai multor premii Grammy. Cash este considerat a fi unul dintre cei mai importanti muzicieni americani ai secolului XX.

Cash a fost cunoscut pentru vocea sa baritonala, pentru atitudinea sa si pentru imbracamintea de culoare neagra ce i-a adus porecla de  „The Man in Black” („Omul in Negru”). Isi incepea concertele cu formula introductiva „Hello, I’m Johnny Cash” („Buna, sunt Johnny Cash”). Printre cele mai cunoscute cantece ale sale se numara: I Walk the Line, Folsom Prison Blues, Ring of Fire, Get Rhythm sau duetul cu June Carter, intitulat Jackson.

A vandut peste 90 de milioane de albume in cei aproape 50 de ani de cariera si a ajuns sa ocupe „un loc de frunte in istoria muzicii”.

Johnny Cash, pe numele sau adevarat J.R. Cash, s-a nascut in Kingsland, Arkansas, fiind fiul lui Ray si Carrie (nascuta Rivers) Cash, si a copilarit in Dyess, Arkansas. Cash a fost botezat J.R. deoarece parintii sai nu au cazut de comun acord asupra unui nume, ci doar asupra initialelor. Cand s-a inrolat in Aviatia Statelor Unite, a fost nevoit sa adopte numele de John R. Cash, deoarce armata nu accepta numai initialele ca nume. In 1955, a semnat un contract cu Sun Records, si si-a luat numele de scena Johnny Cash.

Pe cand se afla in perioada de antrenament la baza de aviatie, Cash a cunoscut-o pe Vivian Liberto, la data de 18 Iulie 1951. La o luna dupa ce a fost lasat la vatra, pe 7 August 1954, s-au casatorit la Biserica Catolica St. Anne din San Antonio. Au avut impreuna patru fiice: Rosanne (nascuta la 24 Mai 1955), Kathleen „Kathy” (nascuta la 16 Aprilie 1956), Cynthia „Cindy” (nascuta la 29 Iulie 1958) si Tara Joan (nascuta la 24 August 1961).

La inceputul anilor ’60, Cash a plecat intr-un turneu impreuna cu familia Carter, ale carei membre erau Anita, June si Helen. June, care ulterior i-a devenit sotie lui Cash, isi amintea cum il admira pe Johnny de la distanta in timpul turneului.   In anul 1997, Cash a fost diagnosticat cu sindromul Shy-Drager. Acest diagnostic a fost schimbat dupa aceea in neuropatie diabetica. Aceasta afectiune l-a impiedicat sa isi sustina concertele pe care le avea in acea perioada. June Carter Cash a decedat la 15 Mai 2003, la varsta de 73 de ani.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 12 septembrie:

1544 – A încetat din viaţă Clement Marot, poet renascentist, traducător al Psalmilor lui David: „Adolescenţă indulgentă” (n. 1496).

1883 – S-a născut dr. Constantin Ionescu-Mihăieşti, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti (m. 14 aprilie 1962).

1888 – S-a născut Maurice Chevalier, actor francez  (din filmografie: “Văduva veselă”, “Tăcerea e de aur”)  (m. 1 ianuarie 1972).

1897 – S-a născut Irène Joliot-Curie, fiica celebrilor Pierre şi Marie Curie, fizician şi chimist, distinsă, împreună cu soţul ei, Frederic Joliot, cu Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 1935; a fost membru de onoare străin al Academiei Române (m. 17 martie 1956).

1913 – S-a născut Jesse Owens, celebru atlet de culoare supranumit “torpila umană”; la Olimpiada din 1936 (Berlin) a câştigat 4 medalii de aur (m. 31 martie 1980).

1921 – S-a născut scriitorul Stanislav Lem, promotor al literaturii science-fiction (romanul “Solaris”, ecranizat în 1972 de regizorul Andrei Tarkovski) (d. 27 martie 2006).

1944 – S-a născut Barry White, solist vocal, producător şi compozitor american (m. 4 iulie 2003).

1981 – A încetat din viaţă Eugenio Montale, poet şi jurnalist, iniţiator al poeziei ermetice italiene; a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1975: “Oase de sepie”, “Ocazii” (n. 12 octombrie 1896)

1992 – A încetat din viaţă actorul Anthony Perkins: „Psycho”, „Crima din Orient Expres” (n. 1932).

1997 – A încetat din viaţă scriitoarea canadiană Judith Merril (Judith Josephine Grossman), una din primele femei devenite celebre ca autoare de SF: “Shadow on the Hearth”, 1950, roman despre războiul nuclear, a fost adaptat pentru televiziune (n. 21 ianuarie 1923).

2007 – IPS Daniel a fost validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Articolul Muzicianul care a făcut istorie cu vocea sa baritonală. A fost nevoit să îşi schimbe numele din cauza celui ales de părinţi – VIDEO apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Trecutul neștiut al Annei Lesko. A venit la 16 ani din Republica Moldova și a fost dansatoare: „Inițial, în trupă, eu coseam costumele pentru fete”/ EXCLUSIV

A spus chiar în acest interviu că nu dorește ca publicul să o cunoască dincolo de imaginea pe care o afișează la TV. Surpriză! Noi îndrăznim să spunem că rândurile de mai jos o contrazic din plin… Nu de alta, dar, pentru prima oară, după multă vreme, Anna Lesko și-a pus sufletul pe tavă și a vorbit despre… tot! Inclusiv despre momentul în care s-a mutat în România și a lucrat ca dansatoare!

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!

Îți vine să crezi că ai 20 de ani de carieră în industria muzicală din România? Îți mai aduci aminte de ziua în care ai participat la Festiva- lul de la Mamaia?

Cum să nu? Îmi aduc aminte perfect. M-a îmbrăcat Răzvan Ciobanu. Mi-a făcut o ținută foarte frumoasă, un roz pudrat. O bluziță foarte transparentă. Evident, am apărut foarte sexy, din prima, cu părul întins. M-a machiat Alex Abagiu. A fost foarte apreciată apariția mea.

Citește și: O celebră prezentatoare de știri renunță la televiziune, după 10 ani:„Aici mă opresc”

Nu aveai nici 18 ani când ai decis că vrei să rămâi în România. Ce au zis ai tăi când i-ai anunțat că nu te mai întorci acasă, ci că îți croiești propriul drum? Te-au susținut în toate deciziile sau a trebuit să dai la o facultate în București ca să-i convingi?

Când m-am hotărât să rămân în România, pentru părinții mei a fost un șoc. A fost ceva cumplit pentru ei, mai ales că eu vin și dintr-o zonă în care educația era mai rigidă.  Ca să înțelegi, eu nu am văzut    un    club    toată adolescența mea. Am văzut prima oară un club când am venit în România. Eram într-o relație și partenerul meu de atunci m-a dus pentru prima dată într-un astfel de loc. Până la 17 ani și jumătate nu intrasem în niciun club. Eu am venit în România să cos costume pentru fete și așa am început să dansez. Am rămas aici. O perioadă scurtă de timp am stat la Constanța, apoi m-am mutat în București, unde am început facultatea. Încă nu terminasem clasa a XII-a la Chișinău, dar la momentul respectiv exista o lege care le permitea basarabenilor să intre la facultate fără a mai da examen de bacalaureat. Se termina concomitent clasa a XII-a cu primul an de facultate. Nu vorbeam limba română, doar rusa și, din punctul ăsta de vedere, mi-a fost foarte dificil. Așa am reușit să-i conving pe ai mei să mă lase să stau în România. Mama venea la mine foarte des, de două ori pe lună. Acum, când mă uit în urmă, a fost o decizie foarte bună că am venit aici, pentru că am avut alte perspective în România.

Citește și: Dana Săvuică și-a refăcut viața, după divorț! Cine e iubitul ei misterios:„Sunt la vârsta la care trăiesc așa cum îmi doresc”

Ai avut așa-numita „depresie a emigrantului“? Ai regretat în primii ani că ai venit în România?

Nu am avut niciun fel de depresie, deoarece eram la vârsta la care totul mi se părea extraordinar. România era foarte diferită de Moldova, dar m-am adaptat. Eu fiind și copilăroasă, m-a ajutat să interacționez mai ușor cu oamenii. Mi-a fost mai greu cu limba, dar am făcut meditații cu o profesoară de limba română. Făceam și câte opt ore pe zi ca să pot să înțeleg cursurile de la facultate. Chiar profesoara mea, Ela Malonescu, m-a influențat să dau la Facultatea de Drept.

Citește și: Cum arată Carmen Harra, în costum de baie, la 65 de ani:„Mă condamnați ? Generația fără implanturi și falsuri!”

Care a fost cea mai mare provocare când ai ajuns în România?

Eu așa am ajuns în România, cu trupa de balet. Tatăl meu nici nu știa, era plecat în Moscova atunci, iar mama rămăsese să aibă grijă de noi, fetele. Și noi eram crescute cu mare strictețe, nu mergeam la discotecă, ci învățam să avem grijă de gospodărie și să ne pregătim pentru viață.  Mama ne învăța și cum să avem grijă de noi, ea mergea pe tocuri chiar și atunci. Cred că a fost un model pentru cât de feminină trebuie să fii, și aranjată, indiferent de ceea ce faci. Inițial, în trupă, eu coseam costumele pentru fete. Apoi, am intrat ca rezervă în trupă, iar în câteva luni am ajuns să dansez. Am reușit să depășesc acel moment. A trebuit să le demonstrez multor oameni din jurul meu că puteam face această trecere din Chișinău în București.

Vezi galeria foto

Articol original