Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur

Hirohito s-a născut în Palatul Aoyama în Tokyo. A fost primul băiat al Prinţului Moştenitor Yoshihito (viitorul Împărat Taishō) şi al Prinţesei Sadako (viitoarea Împărăteasă Teimei).

Citeşte şi O nouă ipoteză privind scufundarea Titanicului prinde contur, după mai bine de 100 de ani

 

Citeşte şi Unul dintre cele mai mari mistere din al Doilea Război Mondial, rezolvat după 75 de ani. De ce nu a fost găsit niciodată trupul lui Amy Johnson

 

Potrivit tradiţiei, Hirohito a fost separat de părinţii săi şi, împreună cu fratele său mai mic, Yasuhito (viitorul Prinţ Chichibu), a fost dat în grija unui amiral pensionat, contele Kawamura Sumiyoshi, şi a soţiei acestuia. Prinţul Hirohito a mers la şcoala de băieţi Gakushuin din 1908 până în 1914, apoi la institutul special al prinţilor moştenitori (Tōgū-gogakumonsho), din 1914 până în 1921. El a primit o pregătire militară de la amiralul Heihachirō Tōgō (care a fost comandant al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez). De la Shigetake Sugiura a primit învăţături despre morală, filosofie şi religie, iar cu Kurakichi Shiratori a făcut pregătire istorică. Toţi aceşti trei profesori ai lui erau naţionalişti fervenţi, dar şi apărători ai unei monarhii divine, dar constituţională şi parlamentară, după modelul domniei împăratului Meiji.

La moartea bunicului, Împăratul Meiji, la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron, iar el a devenit moştenitor al coroanei. A fost investit oficial cu titlul de prinţ moştenitor la 2 noiembrie 1916. În 1921 a făcut un tur de şase luni prin Regatul Unit, Franţa, Italia, Olanda (Ţările de Jos) şi Belgia, fiind astfel primul prinţ ce a călătorit în străinătate. La întoarcerea sa în Japonia a devenit conducător al Japoniei, pe 29 noiembrie 1921, în spatele tatălui său, ce suferea de o boală mintală.

S-a familiarizat cu noua sa poziţie prin efectuarea obligaţiilor cotidiene ale tatălui său: deschiderea sesiunii anuale a Dietei Imperiale, semnarea actelor, decretelor şi legilor, realizarea ritualurilor Shintō.

În 1923, a fost promovat la rangul de colonel-locotenent în armată şi marină, iar doi ani mai târziu la cel de colonel.

Acuzat că a încurajat derapajele totalitare

Pe 25 decembrie 1926 Hirohito a urcat pe tron în urma decesului tatălui său, Yoshihito. În acest fel era Taishō o fost urmată de o nouă eră, era Shōwa (Pacea Iluminată).

În noiembrie 1928, succesiunea împăratului a fost confirmată prin ceremonie (Sokui no rei) care simboliza atât „înscăunarea” cât şi „încoronarea” (Shōwa no tairei-shiki).

Prima parte a domniei lui Hirohito a fost o luptă împotriva crizei economice şi o cursă pentru înarmare, prin mijloace legale, cât şi ilegale. Armata Imperială Japoneză şi Marina Imperială Japoneză a avut mereu parte de veto în formarea cabinetelor începând din 1900 şi între 1921 şi 1944 fiind nu mai puţin de 64 de incidente ale violenţei politice.

Hirohito a fost foarte aproape de a fi asasinat de o grenadă aruncată de activistul pentru independenţa coreeană Lee Bong-Chang în Tokyo, pe 9 ianuarie 1932.

Un alt caz de asasinare a fost cel al Prim-ministrului interimar Tsuyoshi Inukai în 1932, ce s-a marcat prin sfârşitul controlului militar asupra civililor.

Pe parcursul domniei sale în perioada celui de-al doilea război mondial, adevărata putere a fost deţinută de generalul Hideki Tojo şi de junta sa militară.

Unii istorici consideră că Hirohito a încurajat derapajele totalitare şi că a participat activ la luarea marilor decizii, susţinând politica expansionistă. Alţii susţin că, de fapt, Împăratul era doar o marionetă în mâinile liderilor militari.

După capitularea Japoniei, în august 1945, Hirohito şi-a păstrat tronul, în timp ce mulţi dintre liderii militari niponi au fost judecaţi pentru crime de război.

La 15 august 1945 el s-a adresat pentru prima dată naţiunii, prin intermediul radioului, cerând supuşilor săi să „suporte insuportabilul” şi să accepte depunerea armelor.

Împăratul a promis cooperare totală cu ocupantul american şi s-a ţinut de cuvânt. Timp de şase ani, adevăratul conducător al Japoniei a fost generalul Douglas MacArthur, comandantul Forţelor Aliate. El a demarat un ambiţios proces de reconstrucţie, impunând, în paralel, ample reforme democratice.

Totodată, rolul Împăratului a fost încadrat în limitele strâmte ale monarhiei constituţionale. O premieră absolută în istoria Japoniei a fost că Hirohito a renunţat la statutul său tradiţional de „divinitate întrupată”, proclamându-şi natura omenească.

Hirohito a avut cea mai lungă domnie din istoria Japoniei, de 62 de ani, care s-a încheiat odată cu moartea sa pe data de 7 ianuarie 1989.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 7 ianuarie:

1917 – S-a înfiinţat Comitetul naţional al românilor emigranţi din Austro-Ungaria, care a semnat declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare.

1926 – S-a născut scriitorul Mircea Sîntimbreanu, director al editurii Albatros (d. 19 aug. 1999)

1943 – A încetat din viaţă fizicianul croat Nikola Tesla, inventatorul motorului electric asincron care îi poartă numele (n. 10 iulie 1856)

1958 – A încetat din viaţă Petru Groza, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, preşedinte al Consiliului de Miniştri (1945-1952) (n. 7 dec 1884)

1990 – CFSN a adoptat Decretul – Lege nr.6 privind abolirea pedepsei cu moartea.

1997 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a luat hotărârea de înfiinţare a Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), coordonat de preşedintele României şi funcţionînd pe lângă CSAT

1999 – A încetat din viaţă poetul şi graficianul Constantin Dracsin (n. 20 iulie 1940)

2006 – A încetat din viaţă alpinistul şi scriitorul austriac Heinrich Harrer, primul care a escaladat versantul nordic al masivului Eiger din Alpii elveţieni. Harrer, a cărui carte autobiografică „Şapte ani în Tibet” a fost transpusă pe marile ecrane de regizorul Jean-Jacques Annaud, într-un film în care rolul său a fost jucat de Brad Pitt, era cunoscut şi pentru relaţia sa cu Dalai Lama, căruia i-a fost profesor în anii 1940. La sfârşitul anilor 1990, Harrer a confirmat că în tinereţe a făcut parte din partidul nazist şi din SS (n. 1912)

2009 – Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a anunţat că a luat decizia de a instaura situaţia de urgenţă în sistemul energetic, în urma sistării livrărilor de gaze ruseşti către România.

2011 – A încetat din viaţă Ion Vova, cunoscut actor şi regizor al Teatrului Naţional Radiofonic; supranumit „Domnul Radio” – şi-a legat indisolubil numele de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii şi de programele de divertisment precum „Ora veselă” (n. 30 septembrie 1917)

Articolul Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Nichita Stănescu, geniul răsfăţat de Ceauşeşti care a consumat alcool până a murit. ”A făcut şi el un pact cu diavolul”

A fost laureat al Premiului Herder, iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: „O viziune a sentimentelor”, „Necuvintele”, „Epica magna” (n. 31 martie 1933).

Citeşte şi Curiozitate ştiinţifică, miracol sau înşelătorie? 5 trupuri care, de-a lungul timpului, nu s-au descompus

 

Citeşte şi TOP 5. Cărţile anului 2016

 

Spre deosebire de majoritatea scriitorilor, care nu au fost prea bogaţi, Nichita Stănescu era răsplătit regeşte pentru contribuţiile lui literare şi naţionale. Era unul dintre favoriţii regimului ceauşist, dar sumele enorme pe care le primea erau mereu cheltuite pentru prieteni, erau investite în petreceri inundate de alcool.

Nichita Stănescu cheltuia în jur de 10.000 de lei, într-o vreme în care salariul mediu era de 1.000 de lei. Pentru un post onorific la “România literară”, Nichita câştiga circa 5.000 de lei. Restul banilor veneau din drepturile de autor. Deşi cheltuitor peste măsură, Nichita Stănescu îşi contabiliza atât chefurile cât şi împrumuturile pe care le făcea altor scriitori. Avea un carneţel în care trecea toate cheltuielile, inclusiv “datornicii”.

Alcool-ul l-a transformat cu trecerea anilor pe Nichita Stănescu, i-au căzut inclusiv dinţii. Acest lucru nu s-a reflectat şi asupra relaţiei cu femeile, cealaltă pasiune a sa. A avut trei soţii şi nenumărate iubite.

Unul dintre locurile pe care le frecventa era o cârciumă aflată în apropiere de Palatul Elisabeta, acolo unde cânta şi Johnny Raducanu. Într-o seară, în acel loc, a cunoscut o tânără blondă, pe care a reuşit să o convingă să se întâlnească cu el, lângă Piaţa Amzei, unde locuia poetul. Nichita a ieşit pe stradă să o întâmpine. Dând cu ochii de nişte militeni, fără ca aceştia să-i ceară, Nichita s-a legitimat. Fata a văzut scena de departe şi a plecat. O altă iubire a lui Nichita a fost Ionica, o văduvă cu un copil. Ionica l-a părăsit şi-a plecat în Franţa.

În august 1981 a făcut prima criză hepatică, iar o lună mai târziu s-a internat la Fundeni. Cu trei zile inainte să moară, pe 9 decembrie 1983, a participat la o nuntă a unor prieteni la Turnu Severin. S-a întors pe 12 decembrie în Bucureşti. Din cauza consumului de alcool abundent, seara târziu criza de ficat a reapărut. A fost dus cu Salvarea de urgenţă la spital, însă prea târziu. Într-o marţi, 13, Nichita s-a stins. Oficial, Nichita Stănescu, poetul român cel mai aproape de premiul Nobel, a murit în urma unui stop cardio-respirator. În realitate, la autopsie, s-a constat că ficatul său era aproape inexistent, după cuma  povestit prietenul său, poetul Cezar Ivănescu.

”Mulţi şi-au pus problema dacă Nichita ar fi scris ce a scris dacă n-ar fi băut. Probabil că nu. Ca şi Adrian Leverkühn, celebrul personaj al lui Thomas Mann, Nichita a făcut şi el un pact cu diavolul. Acesta i-a oferit douăzeci şi patru de ani de geniu, exact cât şi lui Leverkühn. Şi-a plătit datoria către diavol prin alcoolism şi o moarte prematură. Am spus douăzeci şi patru de ani din cauza că Nichita n-a băut până la douăzeci şi şase de ani, spre râsul colegilor de generaţie, decât carcalete, un amestec de vin, sifon şi sirop. Când a debutat, în 1960, cu volumul Primele iubiri, puţea de talent. I s-a părut prea puţin”, afima prozatorul Ştefan Agopian, un alt prieten apropiat.

Surse: Hyperliteratura, Loveland, Devoratorul de cărţi

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 13 decembrie:

1466 – A încetat din viaţă sculptorul Donatello, considerat unul dintre cei mai mari artişti ai Renaşterii italiene; împreună cu Brunneleschi şi Masaccio, Donatello este unul dintre promotorii noii arte care avea drept caracteristici spiritul laic şi realist şi ideile umaniste (statuia ecvestră a condotierului Gattamelata)  (n. 1386)

1553 – S-a născut regele Franţei Henric al IV-lea (1589-1610), întemeietorul dinastiei de Bourbon (m. 14 mai 1610)

1603  – A încetat din viaţă matematicianul François Viète, considerat a fi unul dintre fondatorii algebrei moderne (n. 1540)

1693  – A încetat din viaţă Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei (1671–1674 şi 1675–1686), primul poet român cult (a tradus şi prelucrat din slavonă “Psaltirea în versuri”); a contribuit la introducerea limbii române în biserică  (n. 26 octombrie 1624).

1797 – S-a născut Heinrich Heine, poet german, considerat ultimul romantic important al liricii germane: „Cartea cântecelor”, „Scrisori din Berlin”, „Romantism” (m.17 februarie 1856).

1816 – S-a născut inventatorul Werner von Siemens. A avut un rol important în dezvoltarea industriei telegrafice; a realizat prima linie experimentală de tramvai, la Berlin în 1879 (m. 6 decembrie 1892.

1843 – S-a născut compozitorul şi dirijorul George Stephanescu; organizator al vieţii muzicale româneşti, creator al şcolii româneşti de canto (m. 25 aprilie 1925.

1908 – S-a născut Simon Wiesenthal, supranumit „vânătorul de nazişti”, supravieţuitor a cinci lagăre de exterminere, şi-a dedicat viaţa aducerii în faţa justiţiei a foştilor responsabili nazişti. (m. 20 septembrie 2005)

1929  – S–a născut actorul de teatru şi film Christopher Plummer („Sunetul muzicii”, „Iisus din Nazaret”)

1944  – A încetat din viaţă pictorul Wassily Kandinsky, unul dintre promotorii picturii abstracte nonfigurative, fondator, împreună cu Franz Marc, al grupării “Der Blaue Reiter” – “Călăreţul albastru”; studiul său “Despre spiritual în artă” (1911) a adus o contribuţie teoretică fundamentală în dezvoltarea artei abstracte  (n. 4 decembrie 1866)

1948 – A încetat din viaţă actorul şi poetul Zaharia Bârsan; a fondatorul Teatrului Naţional din Cluj şi primul său director (n. 11 ianuarie 1878)

1955  – A murit, la Paris, Alexandru Proca, om de ştiinţă, fizician, considerat o notorietate mondială în domeniul particulelor numite “mezoni”, a căror existenţă a demonstrat–o teoretic (n. 16 octombrie 1897)

1993  – La Bruxelles, Comunitatea Europeană a ratificat crearea Spaţiului Economic European (EEA).

2003 – Preşedintele irakian Saddam Hussein a fost capturat în apropierea oraşului Tikrit.

Articolul Nichita Stănescu, geniul răsfăţat de Ceauşeşti care a consumat alcool până a murit. ”A făcut şi el un pact cu diavolul” apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Cum i-a influenţat destinul ”comerciantului morţii” o contesă fascinantă, cu 10 ani mai tânără

Prin testamentul său, întocmit la 27 noiembrie 1895, a lăsat un fond de coroane suedeze, din ale cărui dobânzi urmau să se acorde premii anuale în domeniile: fizică, chimie, fiziologie, medicină, litratură şi pentru promovarea păcii (n. 21 octombrie 1833).

Citeşte şi Ce a existat înainte de Premiul Nobel? Metodele prin care se stimula cercetarea

 

Citeşte şi Oamenii de ştiinţă nominalizaţi la Premiul Nobel sunt din ce în ce mai bătrâni. Cum se explică acest fenomen?

 

Un anunţ pe care l-a postat la mica publicitate şi o eroare strecurată în textul unui necrolog – câteva rânduri simple – au tulburat destinul suedezului Alfred Nobel, inventatorul dinamitei şi, devenit ulterior, „părintele” celebrelor premii care îi poartă numele.

„Domn foarte bogat, în vârstă şi cultivat, locuind la Paris, doreşte să găsească o femeie, tot în vârstă, talentată în domeniul limbilor străine, pentru a-i deveni secretară şi menajeră” – cu acest anunţ postat la rubricile de mică publicitate din presa pariziană a intrat în viaţa lui Alfred Nobel aceea care urma să devină prima femeie laureată a premiului Nobel pentru pace şi care a reprezentat, totodată, principalul factor care l-a influenţat pe industriaşul suedez să se implice în lupta împotriva războiului. Este vorba de pacifista austriacă Bertha von Suttner.

Se întâmpla în 1876, cu aproape 20 de ani înainte de redactarea testamentului final al lui Alfred Nobel, care stabilea înfiinţarea celebrelor premii.

Alfred Nobel

Milionarul celibatar, care, contrar anunţului postat la mica publicitate, nu era chiar bătrân – avea în acel moment 43 de ani -, trăia liniştit la Paris. Se bucura de avantajele oferite de imensa lui avere, generată de invenţiile sale. Totuşi, Nobel era dezamăgit de fizicul său, dar şi de posibila folosire în scopuri criminale a descoperirilor sale.

„Era o persoană care se detesta. În plus, nu credea că merita să aibă o soţie şi se considera foarte urât”, afirma jurnalistul american Scott London.

Mai tânără ca Nobel cu 10 ani, contesa austriacă Bertha nu a rămas în slujba industriaşului suedez decât o săptămână, întorcându-se de urgenţă în ţara ei natală pentru a se căsători cu baronul von Suttner.

Prietenia care s-a legat atunci între ei a durat, însă, până la moartea filantropului.

„Mulţi s-au întrebat dacă se îndrăgostise de ea şi dacă această iubire l-a inspirat să creeze Nobelul pentru pace. Era, înainte de toate, o legătură palpitantă: magnatul muniţiilor şi campioana păcii”, preciza Scott London, un expert în domeniul premiului Nobel pentru pace.

Citeşte aici continuarea!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 10 decembrie:

1830 – S–a născut Emily Dickinson, poetă cu o mare influenţă asupra liricii americane, precursoare a imagismului din primele două decenii ale secolului al XX–lea din literatura americană şi engleză  (m. 15 mai 1886)

1857 – A încetat din viaţă Vasile Pogor, comis, grămătic la curtea lui Ion Sandu Sturdza, unul dintre primii cântăreţi ai ruinelor în literatura română (n. 1792)

1858 – A încetat din viaţă Eufrosin Poteca, profesor de geografie şi religie la şcoala românească înfiinţată de Gheorghe Lazăr, traducător din limba franceză şi greacă (n. 1785)

1900 – S-a născut Ion Sava, regizor, dramaturg, pictor, scenograf, caricaturist; a montat, pe scena naţionalului bucureştean „Macbeth” cu măşti, provocând reacţii din cele mai diferite (m. 27 octombrie 1947)

1901 – Au fost acordate primele Premii Nobel pentru Pace lui Jean Henri Dunant şi Frederic Passy

1903 – Soţii Marie şi Pierre Curie primesc premiul Nobel pentru Fizică

1908 – S-a născut compozitorul, organistul şi teoreticianul Eugene Olivier Messiaen (m. 24 aprilie 1992)

1919 – S-a născut Sile Dinicu, pianist, dirijor, compozitor şi orchestrator de muzică uşoară; prim-dirijor al Orchestrei de Estradă a Radioteleviziunii Române, a dirijat orchestra Festivalului de muzică uşoară de la Mamaia şi a Festivalului „Cerbul de Aur” (1968-1971) (m. 7 ianuarie 1993)

1923 – S-a născut scriitorul spaniol Jorge Semprun („Mortul care trebuie”, roman lansat în România în 2002, la prima ediţie a Festivalului „Zile şi nopţi de literatură”)

1931 – S-a născut operatorul de film Nicolae Girardi. La 27 mai 1996 (Centenarul filmului românesc), Uniunea Cineaştilor din România îi oferă Medalia Jubiliară pentru întreaga activitate cinematografică

1934 – S-a născut actriţa de teatru şi film Leopoldina Bălănuţă, considerată una dintre cele mai mari tragediene ale scenei româneşti (filmele „Nunta de piatră”, „Bietul Ioanide”) (m. 15 octombrie 1998)

1936 – A încetat din viaţă scriitorul şi dramaturgul Luigi Pirandello, considerat întemeietorul teatrului modern european, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934 (piese de teatru: „Şase personaje în căutarea unui autor”, „Henric al IV-lea” (n. 28 iunie 1867)

1948 – Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”

1989 – La slujbă, pastorul Tokes îşi anunţă enoriaşii că în 15 decembrie expiră termenul de evacuare dictat de Judecătoria Timişoara, şi îi cheamă să fie martori la această evacuare

1990 – A avut loc, la Oslo ceremonia decernării premiului Nobel pentru pace, al cărui laureat a fost Mihail Gorbaciov

1993 – La Oslo a avut loc ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace, liderului Congresului Naţional African, Nelson Mandela şi preşedintelui Africii de Sud, Frederik de Klerk.

1999 – A încetat din viaţă preşedintele Croaţiei, Franjo Tudjman, considerat părintele Croaţiei independente (n. 14 mai 1922)

2012 – Premiul Nobel pentru Pace a fost înmânat oficial de preşedintele Comitetului Nobel Thorbjoern Jagland celor trei reprezentaţi ai UE.

Articolul Cum i-a influenţat destinul ”comerciantului morţii” o contesă fascinantă, cu 10 ani mai tânără apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Carl Zeiss, fostul ucenic care a făcut istorie

Carl Zeiss a fost al cincilea născut dintr-o familie cu 12 copii, din care doar şase au rămas în viaţă. Printre strămoşii lui se numără o serie de jurişti şi teologi sau personalităţi precum Christiane Vulpius, soţia lui Goethe, sau poetul Jean Paul.

Citeşte şi TOP 5. Cărţile anului 2016

 

Citeşte şi 5 Mari invenţii ale femeilor. Una dintre ele a fost ferăstrăul care le-a uşurat munca bărbaţilor

Interesul lui pentru tehnică, matematică şi mecanică a crescut, motiv pentru care s-a înscris la Universitatea de Matematică din Jena, pe care a absolvit-o în 1834. A lucrat apoi ca ucenic timp de patru ani la Dr. Friedrich Korner, care producea în atelierul lui ustensile pentru Goethe. Între 1838 şi 1845 a făcut mai multe călătorii de afaceri, a participat la cursuri de politehnică şi a lucrat în mai multe ateliere şi fabrici din Stuttgart, Darmstadt, Viena şi Berlin şi a devenit interesat de optică.

În Viena, a participat la un curs de mecanică pe care l-a absolvit cu brio, iar în 1846 Zeiss a deschis un atelier de optică în Jena. La început, făcea designul, construia şi repara toate instrumentele de unul singur, dar vindea şi telescoape, microscoape, termometre şi alte instrumente. În 1847, s-a concentrat pe producţia de microscoape.

Afacerea mergea bine, iar el a reuşit să angajeze primul asistent, pe ucenicul August Löber, care a primit ulterior o parte din profitul firmei. Până în 1861, Zeiss a devenit producătorul celor mai bune instrumente ştiinţifice din Germania cu circa 20 de angajaţi. În atelierul lui, acorda atenţie calităţii şi preciziei, iar microscoapele făcute de angajaţii lui care nu îndeplineau standardele de calitate ale lui Zeiss erau distruse.

Citeşte aici continuarea!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 3 decembrie:

1596 – S-a născut Niccolo Amati, cel mai cunoscut membru al celebrei familii de lutieri Amati din Cremona; a fost maestrul lui Antonio Stradivari şi al lui Giuseppe Guarneri. A construit mai mult de 1 000 de instrumente din care au rămas circa 650 (m. 12 aprilie 1684).

1838 – S-a născut Cleveland Abbe, fondatorul serviciului meteorologic al SUA (m. 28 octombrie 1916).

1854 – A încetat din viaţă Johann Eckermann, poet şi memorialist, bun prieten cu Goethe, secretarul personal al acestuia („Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii lui”) (n. 21 septembrie 1792).

1861 – Alexandru Ioan Cuza anunţă, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum şi toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor.

1880 – Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, nepot de frate al lui Carol I, este desemnat moştenitor prezumtiv al tronului României.

1894 – A încetat din viaţă scriitorul Robert Louis Stevenson („Comoara din insulă”), (n. 13 noiembrie 1850).

1898 – S-a născut Karl Gunnar Myrdal, economist şi politician, laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 1974 (m. 17 mai 1987).

1901 – S-a înfiinţat societatea „Tinerimea artistică” de către pictorii Ştefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Gheorghe Petraşcu ş.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viaţa ţăranilor, a oamenilor de rând.

1905 – S-a născut Attila Jozsef, unul dintre cei mai mari poeţi ai Ungariei („Cerşetorul frumuseţii”, „Rău mă doare”), (m. 1937).

1919 – A murit pictorul impresionoist francez Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841).

1920 – Geneva: Este semnat Protocolul privind constituirea Curţii Permanente de Justiţie Internaţională cu sediul la Haga.

1934 – A fost înfiinţat Spitalul de Urgenţă, actualul Spital de Urgenţă Floreasca.

1954 – A încetat din viaţă Maria Ventura, actriţă de teatru, societară a Comediei Franceze; a fost protagonista unor filme mute franceze realizate de Victorin Jasset -„Herodiada”, Alberto Capellani – „Mizerabilii” (n. 13 iulie 1886).

1967 – A avut loc prima operaţie de transplant de inimă, efectuată de Dr. Cristian Barnard, în Africa de Sud.

1991 – A încetat din viaţă Petre Ţuţea, filosof înzestrat cu talentul oralităţii; a fost deţinut politic între anii 1948–1953 şi 1956–1964 (scrieri: „Omul – Tratat de antropologie creştină”, “Între Dumnezeu şi neamul meu”, “Bătrâneţea şi alte scrieri filosofice”) (n. 1901).

1995 – A încetat din viaţă actorul şi regizorul Aleksandr Kaidanovski (n. 23 iulie 1946).

2008 – Bombele cu fragmentare au fost declarate oficial ilegale. Circa 100 de ţări s-au reunit pentru a semna un tratat ce interzice bombele cu fragmentare, devastatoare pentru civili.

Articolul Carl Zeiss, fostul ucenic care a făcut istorie apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Împaratul care a adus grandoare Imperiului Roman

Iustinian s-a nascut în 482, în satul Tauresium, sat situat lânga Justiniana Prima din prefectura romana Iliria. Familia lui de ţarani era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian era nepotul viitorului împarat Iustin I, care a facut dupa anul 470 cariera militara în armata împaratului Leon I al Imperiului Roman de Rasarit (457-474).

Citeşte şi Trei mituri false despre Antichitate. Care este adevărul din spatele orgiilor romanilor şi al democraţiei greceşti

 

Citeşte şi Un mozaic unicat din epoca romană, reprezentând muncile lui Hercule, a fost descoperit în Cipru – VIDEO

Iustinian a devenit împarat în 527. Visul lui Iustinian a fost sa reconstruiasca Imperiul Roman (creştinat însa) prin unirea celor doua imperii, de apus şi de rasarit. A reuşit în parte prin generalul sau Belisarie care a cucerit Peninsula Italica şi nordul Africii. Încercarile grele din punct de vedere militar şi financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie şi încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.

Evenimentul intern cel mai important a fost rascoala Nika din Constantinopol. Opozanţii lui Iustinian au proclamat un alt împarat, pe Hepatius, nepotul fostului împarat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situaţia ca şi pierduta, soţia sa, împaratesa Teodora, o fosta artista de circ, s-a opus retragerii din capitala. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii ?i prin atacul surprinzator al lui Belisarie cu trupele loiale împaratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltaţii, rascoala a fost potolita.

Una dintre cele mai mari realizari ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începuta în 529. Iustinian a încercat sa revitalizeze societatea romana, aflata în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic, astfel încât sa poata fi aplicat la realitaţile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.

Descopera îţi prezinta principalele semnificaţii istorice ale zilei de 14 noiembrie:

1716 – A încetat din viata Gottfried Wilhelm von Leibnitz, filosof, matematician, fizician german (n. 1 iulie1646)

1719 – S-a nascut Johann Georg Leopold Mozart, compozitor, violonist si organist, tatal celebrului compozitor W.A. Mozart (m. 28 mai 1787)

1765 – S-a nascut inventatorul american Robert Fulton, pionier în domeniul propulsiei cu aburi (m. 24 februarie 1815)

1831 – A încetat din viata Georg Wilhelm Friedrich Hegel, filosof german (n. 27 august 1770)

1840 – S-a nascut pictorul francez Claude Monet, întemeietor al curentului impresionist în pictura (d. 1926).

1889 – S-a nascut Jawaharlal Nehru, om politic indian, militant pentru independenta Indiei. El a devenit, în anul 1947, primul sef de stat din istoria tarii sale. A militat pentru modernizarea Indiei, iar prin promovarea unei politici de nealiniere si coexistenta pasnica. (m. 27 mai 1964)

1922 – Prima emisiune radiofonica a postului BBC

1967 – A murit Petre P. Panaitescu, istoric literar si filolog (n. 13 martie 1900)

1991 – URSS s-a transformat într-o uniune formata, într-o prima etapa, din 7 state: Rusia, Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan, Kirchizia, Tadjikistan, Turkmenistan.

1991 – Parlamentul României, învestit de CPUN (prin Decretul-Lege nr. 92 din martie 1990, pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui României) cu calitatea de Adunare Constituanta, a încheiat dezbaterea Constitutiei.

1991 – A incetat din viata prozatorul Constantin Chirita („Ciresarii”) (n. 12 martie 1925)

2008 – A încetat din viata prozatorul si publicistul român Ioan Lacusta (n. 15 septembrie 1948).

Articolul Împaratul care a adus grandoare Imperiului Roman apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Muzicianul care a făcut istorie cu vocea sa baritonală. A fost nevoit să îşi schimbe numele din cauza celui ales de părinţi – VIDEO

Johnny Cash s-a nascut la data de 26 Februarie 1932 si a decedat la 12 Septembrie 2003.

Citeşte şi O farsă ar fi putut să pună capăt carierei de scriitor a lui Mark Twain

 

Citeşte şi Ce citeşte Barack Obama? Surprizele de pe lista lui de lectură

 

A fost un cantaret si compozitor de muzica country, castigator a mai multor premii Grammy. Cash este considerat a fi unul dintre cei mai importanti muzicieni americani ai secolului XX.

Cash a fost cunoscut pentru vocea sa baritonala, pentru atitudinea sa si pentru imbracamintea de culoare neagra ce i-a adus porecla de  „The Man in Black” („Omul in Negru”). Isi incepea concertele cu formula introductiva „Hello, I’m Johnny Cash” („Buna, sunt Johnny Cash”). Printre cele mai cunoscute cantece ale sale se numara: I Walk the Line, Folsom Prison Blues, Ring of Fire, Get Rhythm sau duetul cu June Carter, intitulat Jackson.

A vandut peste 90 de milioane de albume in cei aproape 50 de ani de cariera si a ajuns sa ocupe „un loc de frunte in istoria muzicii”.

Johnny Cash, pe numele sau adevarat J.R. Cash, s-a nascut in Kingsland, Arkansas, fiind fiul lui Ray si Carrie (nascuta Rivers) Cash, si a copilarit in Dyess, Arkansas. Cash a fost botezat J.R. deoarece parintii sai nu au cazut de comun acord asupra unui nume, ci doar asupra initialelor. Cand s-a inrolat in Aviatia Statelor Unite, a fost nevoit sa adopte numele de John R. Cash, deoarce armata nu accepta numai initialele ca nume. In 1955, a semnat un contract cu Sun Records, si si-a luat numele de scena Johnny Cash.

Pe cand se afla in perioada de antrenament la baza de aviatie, Cash a cunoscut-o pe Vivian Liberto, la data de 18 Iulie 1951. La o luna dupa ce a fost lasat la vatra, pe 7 August 1954, s-au casatorit la Biserica Catolica St. Anne din San Antonio. Au avut impreuna patru fiice: Rosanne (nascuta la 24 Mai 1955), Kathleen „Kathy” (nascuta la 16 Aprilie 1956), Cynthia „Cindy” (nascuta la 29 Iulie 1958) si Tara Joan (nascuta la 24 August 1961).

La inceputul anilor ’60, Cash a plecat intr-un turneu impreuna cu familia Carter, ale carei membre erau Anita, June si Helen. June, care ulterior i-a devenit sotie lui Cash, isi amintea cum il admira pe Johnny de la distanta in timpul turneului.   In anul 1997, Cash a fost diagnosticat cu sindromul Shy-Drager. Acest diagnostic a fost schimbat dupa aceea in neuropatie diabetica. Aceasta afectiune l-a impiedicat sa isi sustina concertele pe care le avea in acea perioada. June Carter Cash a decedat la 15 Mai 2003, la varsta de 73 de ani.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 12 septembrie:

1544 – A încetat din viaţă Clement Marot, poet renascentist, traducător al Psalmilor lui David: „Adolescenţă indulgentă” (n. 1496).

1883 – S-a născut dr. Constantin Ionescu-Mihăieşti, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti (m. 14 aprilie 1962).

1888 – S-a născut Maurice Chevalier, actor francez  (din filmografie: “Văduva veselă”, “Tăcerea e de aur”)  (m. 1 ianuarie 1972).

1897 – S-a născut Irène Joliot-Curie, fiica celebrilor Pierre şi Marie Curie, fizician şi chimist, distinsă, împreună cu soţul ei, Frederic Joliot, cu Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 1935; a fost membru de onoare străin al Academiei Române (m. 17 martie 1956).

1913 – S-a născut Jesse Owens, celebru atlet de culoare supranumit “torpila umană”; la Olimpiada din 1936 (Berlin) a câştigat 4 medalii de aur (m. 31 martie 1980).

1921 – S-a născut scriitorul Stanislav Lem, promotor al literaturii science-fiction (romanul “Solaris”, ecranizat în 1972 de regizorul Andrei Tarkovski) (d. 27 martie 2006).

1944 – S-a născut Barry White, solist vocal, producător şi compozitor american (m. 4 iulie 2003).

1981 – A încetat din viaţă Eugenio Montale, poet şi jurnalist, iniţiator al poeziei ermetice italiene; a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1975: “Oase de sepie”, “Ocazii” (n. 12 octombrie 1896)

1992 – A încetat din viaţă actorul Anthony Perkins: „Psycho”, „Crima din Orient Expres” (n. 1932).

1997 – A încetat din viaţă scriitoarea canadiană Judith Merril (Judith Josephine Grossman), una din primele femei devenite celebre ca autoare de SF: “Shadow on the Hearth”, 1950, roman despre războiul nuclear, a fost adaptat pentru televiziune (n. 21 ianuarie 1923).

2007 – IPS Daniel a fost validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Articolul Muzicianul care a făcut istorie cu vocea sa baritonală. A fost nevoit să îşi schimbe numele din cauza celui ales de părinţi – VIDEO apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

”Necioplitul” care l-a demolat pe Stalin

Născut într-un sat extrem de sărac al Imperiului ţarist de la graniţa cu Ucraina, într-o familie de analfabeţi, fiind obligat să fie toată viaţa un autodidact, în pofida caracterului său ambiţios (Priestland, 2012, Steagul roşu, Litera, p. 407), Hrusciov a fost muncitor instalator într-o mină din Donbas şi  activist sindical ce s-a alăturat bolşevicilor abia în 1918, devenind apoi comisar politic în Războiul civil al acestora cu „armata albilor”.

Citeşte şi Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

 

Citeşte şi Cât de sângeros a fost în realitate Ivan cel Groaznic, diplomatul de geniu divinizat de Stalin

 

Hruşciov a sprijinit epurările sângeroase declanşate de Stalin în 1934 şi a semnat aprobările pentru arestarea  multor bolşevici, despre care ştia că erau nevinovaţi. La izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pentru a-i controla îndeaproape pe generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să supravieţuiască fizic şi politic pierderii Harkov-ului în faţa Wehrmacht-ului (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 401). Ulterior, Hruşciov a fost activ pe frontul bătăliei de la Stalingrad, fiind responsabil cu moralul trupelor şi interogarea prizonierilor nazişti.

După şase luni de la moartea lui Stalin la 5 martie 1953, Hruşciov a reuşit să devină prim secretar al partidului, iar în februarie 1955 l-a înlocuit pe rivalul Malenkov din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin (1895-1975), pentru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. A recurs la represiune armată pe 4 noiembrie 1956, în Ungaria, pentru zdobirea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta ce urmărea chiar desprinderea ţării din Pactul de la Varşovia. Hruşciov a retras trupele sovietice staţionate în România în mai-iunie 1958 pentru că oricum nu mai avea vreo justificare juridică pentru menţinerea lor (Tratatul de pace cu Austria fiind semnat încă din 1955) şi în plus îl costau prea mult. Începutul unei relative destinderi faţă de SUA ce a urmat după crima de lezmajestate a condamnării lui Stalin în 1956, (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, p. 140), dar şi datorită neîncurajării programului nuclear chinez de către Kremlin au reprezentat motivele care au determinat răcirea relaţiilor şi apoi la ostilitatea lui Mao faţă de conducerea URSS.

Cu toate că a decis reducerea forţelor armate sovietice Hruşciov a adoptat poziţii internaţionale dure, reuşind să-l domine pe noul preşedinte Kennedy  (măcinat de boală) la sumitt-ul de la Viena din mai 1961. Hruşciov a crezut că se va întâmpla acelaşi lucru atunci când a aprobat ridicarea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 şi mai ales în criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba (octombrie-noiembrie 1962). În octombrie 1964, energicul şi combativul Nikita Hruşciov s-a lăsat debarcat de la putere fără a opune rezistenţă în faţa conspiraţiei conduse de Leonid Brejnev, care i-a devenit succesor. Până la decesul său survenit în urma unui atac de cord în 1971, Hruşciov, vinovat de desacralizarea şi demonizarea lui Stalin, dar şi de a fi „dezgheţat” URSS-ul stalinist, şi-a continuat viaţa într-o obscuritate relativ confortabilă, regimul brejnevist ştergându-i din Enciclopedia Sovietică chiar şi contribuţiile din Marele Război pentru Apărarea Patriei.

Citeşte continuarea aici!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 11 septembrie:

1798 – S-a născut Franz Ernst Neumann, fizician şi matematician, considerat fondatorul fizicii matematice (m. 23 mai 1895)

1816 – S-a născut Carl Zeiss, inventatorul renumitei sticle Zeiss (m. 2 decembrie 1888)

1823 – A încetat din viaţă David Ricardo, economist şi om politic englez (n. 1772).

1885 – S-a născut David Herbert Lawrence, poet, eseist britanic, unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX („Amantul Doamnei Chatterley”) (m. 2 martie 1930)

1903 – S-a născut Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog şi compozitor („Teoria estetică”, „Minima Moralia”, „Metafizică: concept şi problematică”) (m. 6 august 1969)

1924 – S-a născut istoricul literar Ion Rotaru (m. 18 decembrie 2006), cunoscut pentru lucrarea „O istorie a literaturii române”1985 – A încetat din viaţă poetul, eseistul, criticul de artă şi traducătorul Ion Frunzetti.

2000 – A încetat din viaţă Dem Rădulescu, unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film şi televiziune, profesor universitar (din filmografie: „Veronica”, „Expresul de Buftea”, „B.D. la munte şi la mare”, „Primăvara bobocilor”; spectacolul de teatru „O scrisoare pierdută, în regia lui Liviu Ciulei) (n. 30 septembrie 1931)

2001 – Au avut loc la New York atentatele teroriste de la World Trade Center, revendicate de Al-Qaida

2006 – A încetat din viaţă istoricul şi jurnalistul german Joachim Fest, specialist în perioada nazistă şi autorul unei biografii de referinţă a lui Adolf Hitler (n. 1926)

2007 – A încetat din viaţă pianistul austriac de jazz, Joe Zawinul, fondatorul grupului de jazz-rock Weather Report (n. iulie 1932)

2009 – Scenaristul de film, teatru şi televiziune Larry Gelbart, unul dintre autorii serialului tv de succes „M.A.S.H”, a murit. Serialul „M.A.S.H”, recompensat cu premiul Emmy, a avut 11 sezoane şi a fost una dintre cele mai premiate producţii din istoria televiziunii americane. (n. 1928)

2009 – Preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia.

Articolul ”Necioplitul” care l-a demolat pe Stalin apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original