5 zile până la marea ieftinire, 36 până la marea scumpire

Bumerangul prostiei sau refularea nesimțirii – Dumitru MONACU, scriitor

EDITORIAL: Rămas bun, domnu’ Ștefan! În Ceruri, miroase deja a pâine caldă…

L-am întâlnit pe domnul Ștefan Carp atunci când unii dintre jurnaliștii vasluieni care îl plâng astăzi cu lacrimi de crocodil scriau povești prin ziarele din Iași. Nu știau de familia Carp, de Fanion, de Polyr, de Pescom, nu aveau habar că există un om de afaceri puternic ca o stâncă în umbra lui Ștefan cel Mare. Nu o cunoșteau pe doamna Poliana, un stâlp al afacerilor familiei, o femeie specială, nu aveau habar de locul din afara Vasluiului unde se întâmplau lucruri minunate. Dar, asta e o altă poveste…

Cine a fost domnu’ Ștefan, așa cum i-am spus timp de aproape 30 de ani domnului Ștefan Carp, cel pe care de care ne despărțim astăzi? Un bărbat înalt, puternic, cu o voce blândă, un uriaș care s-a luptat ca un leu pentru familia sa, pentru afacerea pe care a construit-o de la zero, în vremuri în care a fi patron era un lucru periculos. O forță în lumea afacerilor, atunci când a fi manager al unei firme private părea un blestem asupra orașului. Un OM care nu s-a temut de nimic și a construit totul cu răbdare.

O familie care a trăit în cinste și înțelegere, atât de discretă.

Ștefan Carp, omul, tatăl, bunicul, omul de afaceri a știut că are o misiune. Să schimbe Vasluiul, orașul căruia i-a dăruit totul. A dorit să schimbe imaginea acestui oraș în care s-a format. A pornit de la zero o fabrică de pâine, într-o hală din zona de prefabricate a orașului, imediat după Revoluție, undeva în preajma stațiilor de betoane. Ca să ajungi la fabrica de pâine, era o adevărată aventură, drumul era desfundat și plin de gropi. De câte ori nu a vorbit domnu’ Ștefan la primărie, cerând să se acopere acele gropi, care distrugeau mașinile care plecau cu pâine caldă sau pește…

L-am cunoscut pe minunatul domn Ștefan atunci când spunea că se trezește dimineața devreme, venea la fabrica de pâine, urmărea ca pâinea caldă să ajungă pe mesele vasluienilor, în timp ce peștele se afuma sau era pregătit într-o hală alăturată. Da, acesta a fost universul soților Carp. Domnu’ Ștefan și doamna Poliana au fost sufletul acestor afaceri. Doi oameni de o curățenie sufletească fără seamăn, care au cerut în permanență sprijinul comunității locale. De multe ori, erau triști, pentru că nu erau înțeleși.

Dar, au mers înainte.

Anii au trecut peste uriașul domn Ștefan și toate supărările, toate nemulțumirile i-au afectat inima. O inimă mare, cât pentru un oraș întreg. Probabil, a fost unul dintre cei mai buni vasluieni pe care i-a avut acest oraș. Nu s-a lăudat niciodată cu iubirea pentru Vaslui, dar a bătut cu pumnul în masă atunci când orașul său nu a fost respectat.

Ar mai fi multe de spus, mult prea multe, Dar, e prea târziu…

Vasluiul este, de astăzi, mult mai sărac fără domnu’ Ștefan. O să vă ținem minte, acolo unde mergeți acum, deși v-ați grăbit să ne părăsiți mult prea devreme. În numele tuturor vasluienilor, vă transmit un ultim gând. Știm că ne-ați iubit și noi poate că nu ne-am ridicat întotdeauna la nivelul așteptărilor dvs. Dar, v-am iubit, v-am înțeles și v-am respectat. Și, acolo, în Ceruri, ne veți aștepta cu pâine caldă, ca în diminețile în care vă trezeați la prima oră, la 5.30, și mergeați la fabrica de pâine. Pentru că Vasluiul a fost orașul dvs. Iar noi suntem mândri că v-am cunoscut.

Articol original

Vrem o „țară ca afară”, dar cu apucături de… stepă!

CIVILIZAȚIE, TE MĂNÂNC!… Cu ceva timp în urmă, circula o știre prin presa românească, căreia puțină lume i-a dat atenție. Se spunea că, prin luna decembrie, într-o suburbie a Londrei, câțiva români s-au apucat să taie un porc, pentru că așa știau ei din moși strămoși că se face de Crăciun. Dintr-o dată, curtea s-a umplut de polițiști, în timp ce un elicopter survola zona. Vecinii au sunat la Poliție, pentru a raporta faptul că un porc se taie în cartierul lor, lucru nemaiauzit până atunci. Nu mai spunem că românașii au fost reținuți, amendați peste măsură, plus alte măsuri coercitive.

Ei bine, Vasluianul.ro v-a prezentat ieri un caz considerat drept un atac la valorile europene, valori cu care dorim să ne identificăm. În zona Traian, din Vaslui, pe un spațiu viran de peste 1.000 mp, un cetățean iese cu o pasăre în mână și, după ce animalul scoate strigăte disperate și toți vecinii ies la geam, omul își vede liniștit de treabă și taie orătania, sub privirile copiilor și ale părinților ieșiți la plimbare.

Înțelegem nevoia de hrană, înțelegem faptul că animalele sunt sacrificate pentru masa zilnică, dar lucrurile s-au schimbat. Dacă stai la bloc, comportă-te corespunzător! Nu ca ultimul țăran, care iese în parc să-și taie gâsca, rața sau cocoșul! Când omul este în curtea lui, la țară, face ce dorește. Dar, când ești la bloc, nu poți să te comporți ca un sălbatic! De asta, la oraș nu se taie animale pe unde vrea fiecare și toată carnea se cumpără de la magazin. Sunt reguli clare. Așa se face în Europa, în SUA, în lumea largă. Numai la noi vezi astfel de sălbăticii, de am ajuns de râsul Europei.

Vreți „o țară ca afară”? Clădiți o țară ca afară, nu folosiți sloganuri de doi lei, pentru a vă comporta ca sălbaticii (mesaj pentru cei care ne-au criticat foarte dur, pentru că am scris despre fapta acelui vasluian, n.r.). Viața la bloc înseamnă conviețuire și respect pentru toți cei cu care trăiești acolo. Dar, când vezi că vecinul taie animale în parcul blocului, mai poți cere respect?

Articol original

Victoria care obligă

PSD a ajuns la încheierea unui ciclu electoral istoric. În vremuri de pandemie, cu atâtea probleme pe capul țării, cu un mediu online ostil, cu o sumedenie de oameni și partide care au stat în permanență adiba să îl sancționeze, fie că a greșit fie că nu, cu un președinte al țării, pe față, pornit împotriva social-democrației, afișând o răutate și un discurs nedemn și anticonstituțional pentru un lider al tuturor românilor, cu o mulțime de probleme interne moștenite de pe vremea lui Liviu Dragnea și Viorica Dancilă, PSD nu a clacat, nu a intrat în regres organizațional, așa cum sperau alții. A mers mai departe, în ciuda tuturor obstacolelor, a ținut de menirea sa, de proiectele și programele pe care le-a înrădăcinat în societate, a arătat că este un organism viu, luptător și cu încredere în viitor.

PSD nu a făcut politică la întâmplare, așa cum se practică mai nou pe fondul unor mișcări populiste pseudo-revoluționare, a unor goluri de încredere și responsabilitate, dar și ca urmare a unei inerente schimbări a electoratului. Rezultatul alegerilor parlamentare de ieri, pentru mine, nu a fost o surpriză. Totul a rezultat din atenta observare a realității, obiectiv, fără concesii, de un an încoace.

Surpriza a reprezentat-o căderea în prăpastia ignoranței electorale a PRO România, formațiune care avea în aluatul de bază destulă substanță de natură social-democrată. Dar nu a convins. Ponta și mișcările sale politice, schimbările sale brusce de discurs nu au prins la români. Ultimele declarații, cu apropierea de PNL, zvonurile cu vizita în Modrogan, au contat.

AUR nu a fost o surpriză. Liderul acestei formațiuni, un excelent comunicator în mediul online, un soi de magnet pentru masele care așteaptă altceva, un pic debusolate, exaltate, a fost și este puternic implicat în mișcarea unională. Luptă pentru unirea cu Moldova și nu a făcut-o niciodată doar la nivel declarativ. A organizat n mitinguri, manifestări mamut cu această temă atât în țară, cât și în Republica Moldova. Scorul obținut de AUR este urmarea unei efervescențe populare. O refulare naționalistă încă nedefinită. E de urmărit. Acum de la fluturatul de steaguri și exprimarea unor lozinci emoționale, de la militantismul declarativ la fapte în politică este un drum lung. Dacă nu performează, AUR se va stinge așa cum s-a întâmplat și se întâmplă și cu alte partide de la un ciclu electoral la altul.

USR și PLUS sunt mulțumiți de rezultat. Valul pe care s-au cățărat la europarlamentare nu s-a spart. Dacă ar fi candidat separat ar fi obținut acum scoruri mult mai mici. Diaspora le-a umflat pânzele brusc. Oamenii plecați în afara țării, este știut, votează emoțional, preferând mesajele de tip ușor extremist. În USR PLUS sunt prea multe orgolii. E de văzut dacă rămân uniți până la capăt. Și mai este o problemă. Nu se știe cât de bine se vor înțelege cu liberalii pentru o eventuală alianță la guvernare. Îl vor pe Dacian Cioloș premier. Fac alergie la Orban. Poate reușește Iohannis să îi împace. Le-a cam plăcut celor din USR PLUS să-și protejeze și să-și conserve imaginea. Le este ușor frică de încălecarea pe căluțul numit Putere alături de liberali și mai pe posteriorul acestuia.

Liberalii rămân într-o constantă cam de 30 de ani încoace. Într-o bulă în care ei se simt bine. Protejați. Chiar boemi. Plutesc lin, pe mări fără valuri. Orice vânticel sau cântec de sirenă le poate deschiola corabia și perturba echipajul. PNL a dovedit, în acest an de guvernare, acoperiți totuși bine de starea de pandemie, de tătucul de la Cotroceni, că nu pot mai mult. A fost util pentru ei, ca imagine și efort, că au gestionat țara doar în stări de urgență și de alertă. În condiții normale, cu oamenii plasați la putere, ar fi dat rateuri și mai serioase.

PMP, o ultimă zvâcnire a celor care s-au adunat în jurul lui Băsescu, dar s-a jucat electoral fără Traian și cu destulă demagogie și artificiu culese cam de peste tot. Cam nevolnici în campanie și cu mesaje banale.

Ajungem de unde am plecat. PSD a rămas singura formațiune politică care are program, proiecte, oameni pregătiți (chiar dacă și pe aici mai nimeresc destui tineri oportuniști, interesați doar de anumite binefaceri), structuri care știu să se mobilizeze politic și un drum bătătorit de la care nu se abate. A câștigat cu un scor bun, ținând cont de disconfortul psihic și social creat românilor de pandemia de coronavirus. Dacă la București exista un Ciolacu la puterea a zecea, ieșeau și mai tare. Mesajul liderului suprem este cam stângaci și nu mișcă suficient. Uneori linear. Pi, pi, pi… Nu este chiar de condamnat. Unii se nasc lideri, alții se formează din mers. Victoria de ieri îl stabilizează pe Marcel Ciolacu, îi mai dă puteri dar îl și responsabilizează mai mult. PSD a ieșit întărit din aceste alegeri și poate lupta la baionetă acum în numele poporului român. Asta se și așteaptă. Nici nu este de acceptat o altă cale.

P.S. Exemplu de urmat și apreciat despre ceea ce înseamnă politică, echipă, campanie, menire. PSD Dâmbovița, cu o conducere tânără, ambițioasă, atentă la tot ceea ce se întâmplă în jur, a performat. A urmat o traiectorie bine calculată, a jucat în echipă, a ținut aproape de cetățean și a făcut anul acesta istorie în alegeri.

Articol original