Arcul de Triumf, simbolul victoriei României din Primul Război Mondial

Arcul de Triumf, unul dintre simbolurile capitalei României, a fost construit între 1921 și 1922, fiind proiectat de arhitectul Petre Antonescu.

Monumentul este un simbol al victoriei României din Primul Război Mondial și leagă în mod simbolic Bucureștiul de Roma antică, în care arcul era simbol al victoriei, și de Franța. Arcul din Paris, ridicat în urma unui discurs al lui Napoleon Bonaparte, în care a rostit celebrele cuvinte: „Vă veți întoarce acasă sub arcuri de triumf”.

Totodată, Arcul de Triumf are o înălțime de 27 metri, având o singură deschidere și o formă paralelipipedică. În afară de sculptorii autohtoni, pentru cioplirea marmurei de Rușchița au fost aduși și zece sculptori din Italia.

Totuși, Arcul de Triumf din București nu simbolizează doar victoria din Primul Război Mondial, ci și unirea tuturor românilor. Pe latura de vest a monumentului a fost inscripționat mesajul: „Glorie celor ce prin vitejia și prin jertfa lor de sânge au înfăptuit unitatea națională”.

„Liberator de neam și întregitor de hotare”

Pe fațada sudică a Arcului de Triumf, sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a Victoriei.

Credit foto: Shutterstock

Aici a fost inscripționat mesajul: „După secole de suferințe creștinește îndurate și lupte grele pentru păstrarea ființei naționale după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane se îndeplini dreptatea și pentru poporul român prin sabia regelui Ferdinand cu ajutorul întregii națiuni și gândul reginei Maria”.

Inscripția centrală situată pe frontonul fațadei de nord a Arcului de Triumf face referire la încoronarea regelui Ferdinand și reginei Maria la Alba-Iulia.

Mesajul inscripționat arată: „Liberator de neam și întregitor de hotare prin virtutea ostașilor săi vrednici urmași ai eroilor creștinătății Ferdinand I domn și rege al românilor și-a făcut intrarea la 16 octombrie 1922 în cetatea sa de scaun a Bucureștilor după încoronarea la Alba-Iulia”.

Nu este primul arc de triumf din capitala României

Medalioanele Reginei Maria și al Regelui Ferdinand au fost amplasate la loc de cinste pe monument. Pe fața de nord a Arcului de Triumf sunt situate medalioanele „Credința” și „Bărbăția”, acestea fiind opere ale sculptorilor Constantin Baraschi și Ion Jalea.

Cu toate acestea, monumentul nu este primul arc de triumf din capitala României, fiind precedat și de alte monumente temporare ridicate în urma victoriei din Războiul de Independență sau a împlinirii a 40 de ani domnie a regelui Carol I, primul rege al țării noastre.

În ziua de astăzi, Arcul de Triumf poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale, precum 1 decembrie, Ziua națională a României, iar vizitatorii pot admira patru expoziții și pot urca pe terasa superioară.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cele mai emblematice monumente istorice din România

TOP 3 incertitudini de patrimoniu: Arcul de Triumf, Cuminţenia, ceasul lui Eminescu

Cetatea Rupea, cândva un important centru comercial și meșteșugăresc

Cetatea Alba Iulia, cel mai impunător monument baroc al Transilvaniei

Articolul Arcul de Triumf, simbolul victoriei României din Primul Război Mondial apare prima dată în Descopera.

Articol original

Victoria care obligă

PSD a ajuns la încheierea unui ciclu electoral istoric. În vremuri de pandemie, cu atâtea probleme pe capul țării, cu un mediu online ostil, cu o sumedenie de oameni și partide care au stat în permanență adiba să îl sancționeze, fie că a greșit fie că nu, cu un președinte al țării, pe față, pornit împotriva social-democrației, afișând o răutate și un discurs nedemn și anticonstituțional pentru un lider al tuturor românilor, cu o mulțime de probleme interne moștenite de pe vremea lui Liviu Dragnea și Viorica Dancilă, PSD nu a clacat, nu a intrat în regres organizațional, așa cum sperau alții. A mers mai departe, în ciuda tuturor obstacolelor, a ținut de menirea sa, de proiectele și programele pe care le-a înrădăcinat în societate, a arătat că este un organism viu, luptător și cu încredere în viitor.

PSD nu a făcut politică la întâmplare, așa cum se practică mai nou pe fondul unor mișcări populiste pseudo-revoluționare, a unor goluri de încredere și responsabilitate, dar și ca urmare a unei inerente schimbări a electoratului. Rezultatul alegerilor parlamentare de ieri, pentru mine, nu a fost o surpriză. Totul a rezultat din atenta observare a realității, obiectiv, fără concesii, de un an încoace.

Surpriza a reprezentat-o căderea în prăpastia ignoranței electorale a PRO România, formațiune care avea în aluatul de bază destulă substanță de natură social-democrată. Dar nu a convins. Ponta și mișcările sale politice, schimbările sale brusce de discurs nu au prins la români. Ultimele declarații, cu apropierea de PNL, zvonurile cu vizita în Modrogan, au contat.

AUR nu a fost o surpriză. Liderul acestei formațiuni, un excelent comunicator în mediul online, un soi de magnet pentru masele care așteaptă altceva, un pic debusolate, exaltate, a fost și este puternic implicat în mișcarea unională. Luptă pentru unirea cu Moldova și nu a făcut-o niciodată doar la nivel declarativ. A organizat n mitinguri, manifestări mamut cu această temă atât în țară, cât și în Republica Moldova. Scorul obținut de AUR este urmarea unei efervescențe populare. O refulare naționalistă încă nedefinită. E de urmărit. Acum de la fluturatul de steaguri și exprimarea unor lozinci emoționale, de la militantismul declarativ la fapte în politică este un drum lung. Dacă nu performează, AUR se va stinge așa cum s-a întâmplat și se întâmplă și cu alte partide de la un ciclu electoral la altul.

USR și PLUS sunt mulțumiți de rezultat. Valul pe care s-au cățărat la europarlamentare nu s-a spart. Dacă ar fi candidat separat ar fi obținut acum scoruri mult mai mici. Diaspora le-a umflat pânzele brusc. Oamenii plecați în afara țării, este știut, votează emoțional, preferând mesajele de tip ușor extremist. În USR PLUS sunt prea multe orgolii. E de văzut dacă rămân uniți până la capăt. Și mai este o problemă. Nu se știe cât de bine se vor înțelege cu liberalii pentru o eventuală alianță la guvernare. Îl vor pe Dacian Cioloș premier. Fac alergie la Orban. Poate reușește Iohannis să îi împace. Le-a cam plăcut celor din USR PLUS să-și protejeze și să-și conserve imaginea. Le este ușor frică de încălecarea pe căluțul numit Putere alături de liberali și mai pe posteriorul acestuia.

Liberalii rămân într-o constantă cam de 30 de ani încoace. Într-o bulă în care ei se simt bine. Protejați. Chiar boemi. Plutesc lin, pe mări fără valuri. Orice vânticel sau cântec de sirenă le poate deschiola corabia și perturba echipajul. PNL a dovedit, în acest an de guvernare, acoperiți totuși bine de starea de pandemie, de tătucul de la Cotroceni, că nu pot mai mult. A fost util pentru ei, ca imagine și efort, că au gestionat țara doar în stări de urgență și de alertă. În condiții normale, cu oamenii plasați la putere, ar fi dat rateuri și mai serioase.

PMP, o ultimă zvâcnire a celor care s-au adunat în jurul lui Băsescu, dar s-a jucat electoral fără Traian și cu destulă demagogie și artificiu culese cam de peste tot. Cam nevolnici în campanie și cu mesaje banale.

Ajungem de unde am plecat. PSD a rămas singura formațiune politică care are program, proiecte, oameni pregătiți (chiar dacă și pe aici mai nimeresc destui tineri oportuniști, interesați doar de anumite binefaceri), structuri care știu să se mobilizeze politic și un drum bătătorit de la care nu se abate. A câștigat cu un scor bun, ținând cont de disconfortul psihic și social creat românilor de pandemia de coronavirus. Dacă la București exista un Ciolacu la puterea a zecea, ieșeau și mai tare. Mesajul liderului suprem este cam stângaci și nu mișcă suficient. Uneori linear. Pi, pi, pi… Nu este chiar de condamnat. Unii se nasc lideri, alții se formează din mers. Victoria de ieri îl stabilizează pe Marcel Ciolacu, îi mai dă puteri dar îl și responsabilizează mai mult. PSD a ieșit întărit din aceste alegeri și poate lupta la baionetă acum în numele poporului român. Asta se și așteaptă. Nici nu este de acceptat o altă cale.

P.S. Exemplu de urmat și apreciat despre ceea ce înseamnă politică, echipă, campanie, menire. PSD Dâmbovița, cu o conducere tânără, ambițioasă, atentă la tot ceea ce se întâmplă în jur, a performat. A urmat o traiectorie bine calculată, a jucat în echipă, a ținut aproape de cetățean și a făcut anul acesta istorie în alegeri.

Articol original

Bătrânul de 80 de ani care a umilit armata ungurilor. ”Pe unde mergea toţi picau”

Un rol important în bătălia de la Şelimbăr l-a avut haiducul sârb Baba Novac, care niciodată nu s-a lasăt impresionat de superioritatea numerică a duşmanului.

Citeşte şi ”Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi

 

Citeşte şi Secretele pergamentelor din Marea Moartă ies la suprafaţă

 

Haiducul sarb nu mai suporta tratativele episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente hotaratoare de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a batut si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan Csaki, Moise Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani.

Armurile invinsilor sunt depuse personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. In anul 1600, timis de Mihai in Banat, Baba iese victorios intr-o serie de lupte. Ajuns in Moldova, in urmarirea lui Ieremia Movila, ocupa aceasta provincie romaneasca si cucereste Iasiul. Lupta neobosit pana in Hotin si Camenita. Alaturi de Mihai, la Calugareni, repurteaza o victorie istorica. La Naieni, langa Ploiesti se lupta cu polonezii. Luptele de la Sarata si Bucov il au din nou in prim plan.

Citeşte aici povestea impresionantă şi tragică a haiducului Baba Novac, mâna dreaptă a lui Viteazului!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 18 octombrie:

1878 – Rusia a luat în stapânire totală Basarabia.

1883 – S-a semnat, la Viena, într-un cadru strict secret, Tratatul de alianţă româno-austro-ungar.

1907 – S-a născut scriitorul Mihail Sebastian: „Accidentul”, „Oraşul cu salcâmi”, „Steaua fără nume” (d. 1945).

1931 – A încetat din viaţă inventatorul american Thomas Edison. A inventat fonograful, becul cu incandescenţă, kinetoscopul, şi a pus în funcţiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraş. (n. 1847).

2006 – Alpinistul român Ticu Lăcătuşu reuşeşte să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6.403 metri) din masivul himalayan Tsartse. Vârful a fost botezat Europa.

2009 – A încetat din viaţă Tiberiu-Ovidiu Muşetescu, politician român (n. 1955).

Articolul Bătrânul de 80 de ani care a umilit armata ungurilor. ”Pe unde mergea toţi picau” apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original