Quasimodo, spiritul curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești

Quasimodo este personajul principal al romanului „Cocoșatul de la Notre-Dame”, scris de Victor Hugo, un simbol al spiritului curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești.

Quasimodo este un tânăr cocoșat care locuiește în catedrala Notre-Dame, acolo unde este și clopotar. Quasimodo a fost abandonat la naștere de părinții săi, iar apoi adoptat de Claude Frollo, un tânăr preot care mai apoi devine arhidiaconul catedralei Notre-Dame.

Quasimodo suferă din cauza unor deformări severe și își pierde auzul din cauza zgomotului produs de clopotele catedralei. Quasimodo nu poate să vorbească prea bine, astfel că orice fel de comunicare cu altcineva în afară de Frollo este dificilă. Arhidiaconul îl învață între timp limbajul semnelor.

Temut, urât și intens batjocorit de locuitorii Parisului medieval

În Parisul medieval, Quasimodo este temut, urât și intens batjocorit de locuitorii orașului, astfel că acesta ajunge să urască lumea exterioară. Deseori, Quasimodo devine violent atunci când se află printre oameni pentru că se așteaptă să fie la rândul său tratat într-un mod brutal.

În romanul lui Victor Hugo, Quasimodo este bătut în public după ce Frollo îi ordonă să încerce să o răpească pe Esmeralda, o frumoasă țigăncușă dansatoare. Încălcând jurămintele sfinte, arhidiaconul se îndrăgostește de Esmeralda și încearcă să o seducă. Deși Quasimodo ar face orice pentru Frollo, relația celor doi devine tensionată după ce Quasimodo se îndrăgostește de Esmeralda.

Sursa foto: Profimedia

Astfel, Frollo devine gelos, iar Quasimodo este prins la mijloc între cei doi oameni pe care îi iubește cel mai mult, Frollo și Esmeralda. Natura gentilă a lui Quasimodo este pe deplin demonstrată atunci când acesta o salvează pe Esmeralda de la execuție, după ce aceasta este acuzată de vrăjitorie, și are grijă de ea în timp ce se ascund în catedrala Notre-Dame.

Ce simbolizează, de fapt, moartea lui Quasimodo din romanul lui Hugo?

În esență, Quasimodo este un personaj bun și înțelege că societatea este deseori păcălită de aparențe frumoase, în timp ce îi respinge pe cei care par urâți la exterior însă sunt, de fapt, buni la interior.

Quasimodo este asociat cu arhitectura gotică pe tot parcursul romanului, iar moartea sa simbolizează un declin al interesului față de stilul gotic de la sfârșitul perioadei medievale, potrivit Britannica.

Sub titlul „Esmeralda” sau „Notre-Dame de Paris”, romanul a fost ecranizat de mai multe ori, de la filmul mut din 1905 și până la musicalul din 1999. Actorul Anthony Hopkins l-a interpretat pe diformul Quasimodo în filmul din 1982, alături de actrița Lesley-Anne Down în rolul Esmeraldei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Spectacolul morții de la morga din Paris, obsesia morbidă a parizienilor din secolul al XIX-lea

Primul concert de Crăciun la Notre-Dame, de la incendiul devastator. Coriștii au purtat căști de protecție

Previziuni sumbre privind reconstrucţia Catedralei Notre-Dame. Lipseşte un element crucial

Volumul ”Notre-Dame de Paris”, de Hugo, epuizat după incendiul de la catedrală

Articolul Quasimodo, spiritul curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești apare prima dată în Descopera.

Articol original

De ce regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii nu se sărbătoreşte niciodată de ziua ei?

21 aprilie 1926 este data de naştere a reginei Elisabeta a II-a, însă suverana britanică este sărbătorită oficial în luna iunie, tradiţional marcată printr-o ceremonie denumită „Trooping the Colour” („Salutul Culorilor).

Citeşte şi Cadourile reginei Elisabeta a II-a de ziua ei. Surprizele au fost mari

 

Citeşte şi Regina Marii Britanii, aproape de o tragedie. Dezvăluirea făcută de un membru al Gărzii Regale

Începând din 1748, aniversarea unui suveran britanic este oficial celebrată în iunie, printr-o ceremonie denunită „Trooping the Colour” (Salutul Culorilor).

Această ceremonie îşi are originea în pregătirile pentru război din trecut, când toate steagurile erau strânse şi arătate soldaţilor britanici înainte de luptă, pentru ca aceştia să le recunoască în iureşul bătăliilor.

Regina Elisabeta a II-a a sărbătorit în 2012 jubileul de diamant, marcând cei 60 de ani care au trecut de la urcarea pe tron, după moartea tatălui ei, regele George al VI-lea, pe 6 februarie 1952.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 6 februarie:

1696 – A apărut în tipografia instalată la Mănăstirea Snagovului prima tipăritură: „Orânduiala slujbei sfinţilor Constantin şi Elena”. Cartea, publicată cu text grecesc şi românesc de către Mihail Iştvanovici, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, era dedicată lui Constantin Brâncoveanu

1778 – A fost încheiată alianţa franco-americană. În timpul Războiului de Independenţă din America, reprezentanţi ai Statelor Unite şi ai Franţei au semnat, la Paris, Tratatul de Prietenie şi Comerţ şi Tratatul de Alianţă

1793 – A încetat din viaţă dramaturgul Carlo Goldoni, supranumit de către Voltaire „Moliere al Italiei”. A reformat „commedia dell’arte îndreptînd-o pe făgaşul realismului modern. (n. 25 februarie 1707)

1879 – Agenţiile diplomatice române din străinătate au fost ridicate la rangul de legaţii

1885 – Spiru Haret este numit secretar general al Ministerului Instrucţiei şi al Cultelor

1889 – S-a născut Krikor H. Zambaccian, colecţionar şi critic de artă (m. 18 septembrie 1962)

1891 – S-a născut poetul Adrian Maniu, distins cu premiul naţional de poezie pe anul 1938 („Vrăjitorul apelor”, „Lângă pământ”) (m. 20 aprilie 1968)

1898 – A avut loc, la Paris, premiera „Poemei române” compusă de George Enescu. A fost prima sa apariţie publică în calitate de compozitor, la vârsta de 16 ani

1908 – S-a născut, la Ploieşti, scriitorul Geo Bogza (m. 14 septembrie 1993)

1911 – S-a născut Ronald Reagan, preşedinte al SUA în perioada ianuarie 1981- ianuarie 1989. (m.2004)

1920 – A încetat din viaţă cărturarul şi omul politic Dimitrie C. Sturdza-Scheianu, membru de onoare al Academiei Române (n. 19 mai 1839)

1945 – A intrat în vigoare Decretul-lege privind statutul naţionalităţilor, potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie. Statutul prevedea pedepsirea prin lege a manifestărilor urii de rasă sau a naţionalismului

1945 – S-a născut Bob Marley, celebru cântăreţ de muzică reggae (m. 11 mai 1981)

1991 – Ministerul de Externe român a dat o declaraţie prin care s-a pronunţat pentru desfiinţarea, până la jumătatea anului 1991, a structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia. Toate statele membre ale acestei alianţe militare (URSS ultima, după o îndelungată perioadă de deliberare) s-au pronunţat în favoarea desfiinţării alianţei

1993 – A încetat din viaţă George Ciorănescu, poet, traducător şi prozator. În 1947 se expatriază la Paris, iar în 1954 devine deputat în primul Parlament European. (n. 19 martie 1918)

1995 – A încetat din viaţă academicianul Nicolae Simionescu. A fondat şi organizat, împreună cu academicianul Maya Simionescu, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară (n. 27 iunie 1926)

2001 – Deputaţii au hotărât interzicerea clonării umane, prin adoptarea unui proiect de lege de ratificare a Convenţiei europene privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei şi a Protocolului adiţional al acestei convenţii, semnat la Paris la 12 februarie 1998

2005 – A încetat din viaţă pianistul Lazar Berman. Considerat în Rusia un talent ieşit din comun încă din adolescenţă, Berman a devenit un pianist de renume internaţional în anii ’70, după ce a cucerit publicul european şi american. (n. februarie 1930)

2008 – Jurnalistul Max Bănuş a decedat. Cunoscut ca unul dintre cei mai remarcabili ziarişti de la Europa Liberă, Max Bănuş şi-a început cariera jurnalistică la Sportul românesc

2011 – A încetat din viaţă romanciera şi poeta franceză Andrée Chedid, de origine libaneză, autoarea romanelor „Sixième jour” (1960) şi „Celălalt/ L’Autre” (1969) – ambele ecranizate ulterior (n. 20 martie 1920).

 

Articolul De ce regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii nu se sărbătoreşte niciodată de ziua ei? apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original