Quasimodo, spiritul curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești

Quasimodo este personajul principal al romanului „Cocoșatul de la Notre-Dame”, scris de Victor Hugo, un simbol al spiritului curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești.

Quasimodo este un tânăr cocoșat care locuiește în catedrala Notre-Dame, acolo unde este și clopotar. Quasimodo a fost abandonat la naștere de părinții săi, iar apoi adoptat de Claude Frollo, un tânăr preot care mai apoi devine arhidiaconul catedralei Notre-Dame.

Quasimodo suferă din cauza unor deformări severe și își pierde auzul din cauza zgomotului produs de clopotele catedralei. Quasimodo nu poate să vorbească prea bine, astfel că orice fel de comunicare cu altcineva în afară de Frollo este dificilă. Arhidiaconul îl învață între timp limbajul semnelor.

Temut, urât și intens batjocorit de locuitorii Parisului medieval

În Parisul medieval, Quasimodo este temut, urât și intens batjocorit de locuitorii orașului, astfel că acesta ajunge să urască lumea exterioară. Deseori, Quasimodo devine violent atunci când se află printre oameni pentru că se așteaptă să fie la rândul său tratat într-un mod brutal.

În romanul lui Victor Hugo, Quasimodo este bătut în public după ce Frollo îi ordonă să încerce să o răpească pe Esmeralda, o frumoasă țigăncușă dansatoare. Încălcând jurămintele sfinte, arhidiaconul se îndrăgostește de Esmeralda și încearcă să o seducă. Deși Quasimodo ar face orice pentru Frollo, relația celor doi devine tensionată după ce Quasimodo se îndrăgostește de Esmeralda.

Sursa foto: Profimedia

Astfel, Frollo devine gelos, iar Quasimodo este prins la mijloc între cei doi oameni pe care îi iubește cel mai mult, Frollo și Esmeralda. Natura gentilă a lui Quasimodo este pe deplin demonstrată atunci când acesta o salvează pe Esmeralda de la execuție, după ce aceasta este acuzată de vrăjitorie, și are grijă de ea în timp ce se ascund în catedrala Notre-Dame.

Ce simbolizează, de fapt, moartea lui Quasimodo din romanul lui Hugo?

În esență, Quasimodo este un personaj bun și înțelege că societatea este deseori păcălită de aparențe frumoase, în timp ce îi respinge pe cei care par urâți la exterior însă sunt, de fapt, buni la interior.

Quasimodo este asociat cu arhitectura gotică pe tot parcursul romanului, iar moartea sa simbolizează un declin al interesului față de stilul gotic de la sfârșitul perioadei medievale, potrivit Britannica.

Sub titlul „Esmeralda” sau „Notre-Dame de Paris”, romanul a fost ecranizat de mai multe ori, de la filmul mut din 1905 și până la musicalul din 1999. Actorul Anthony Hopkins l-a interpretat pe diformul Quasimodo în filmul din 1982, alături de actrița Lesley-Anne Down în rolul Esmeraldei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Spectacolul morții de la morga din Paris, obsesia morbidă a parizienilor din secolul al XIX-lea

Primul concert de Crăciun la Notre-Dame, de la incendiul devastator. Coriștii au purtat căști de protecție

Previziuni sumbre privind reconstrucţia Catedralei Notre-Dame. Lipseşte un element crucial

Volumul ”Notre-Dame de Paris”, de Hugo, epuizat după incendiul de la catedrală

Articolul Quasimodo, spiritul curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești apare prima dată în Descopera.

Articol original

Theodor Pallady, marele pictor român care a influențat opera „La Blouse Roumaine”

Pictorul român Theodor Pallady s-a născut la data de 11 aprilie 1871 în Iași și a murit la data de 16 august 1956 în București.

Numeroase opere ale lui Theodor Pallady au fost vândute la licitații, prețurile variind de la câteva sute până la zeci de mii de dolari în funcție de dimensiune și stilul operei de artă. Prețul record pentru artist a fost stabilit la 88.815 de dolari pentru opera „Natură moartă cu narghilea și gutui”, fiind vândută de Artmark în anul 2011.

Fără îndoială, Theodor Pallady este unul dintre cele mai importante nume din istoria artelor vizuale românești. Fiul unor aristocrați, Pallady a sfidat așteptările familiei sale și nu a devenit inginer. Însă, Pallady a decis să picteze și să ducă o viață mai boemă în Paris.

Theodor Pallady s-a întors în România și a avut prima sa expoziție în 1904 la Ateneul Român. Pallady a avut expoziții și la Paris, acolo unde a locuit mare parte din anii interbelici până în 1939, atunci când s-a întors în mod definitiv în țara sa natală.

Opera „La Blouse Roumaine” a fost puternic influențată de Theodor Pallady

La Paris, Theodor Pallady a locuit la Place Dauphine, acolo unde unul dintre vecinii săi a fost Gheorghe Răut. Acesta a fost un alt român îndrăgostit de arte și fost director al filialei Băncii Marmorosch Blank din Paris, între cele două războaie mondiale. Fiind un colecționar pasionat, Gheorghe Răut a achiziționat numeroase opere ale lui Pallady pe care le-a inclus într-o colecție donată mai târziu statului român. Colecția include 800 de opere de artă grafice și mai multe tablouri în ulei. Printre acestea se numără și portretele actrițelor Maria Ventura și Marioara Voiculescu.

Sursa foto: Shutterstock

Deși a locuit la Paris și a fost influențat de Henri Matisse și Paul Cézanne, Theodor Pallady nu s-a îndepărtat niciodată de sursele românești de inspirație. De asemenea, Pallady a fost și prieten cu pictorul francez Henri Matisse.

Theodor Pallady a iubit bluza românească și a împărtășit această admirație și prietenilor săi. „La Blouse Roumaine”, pictată de Matisse, a fost puternic influențată de Pallady. Totodată, Matisse avea o colecție impresionantă de bluze românești. Discuțiile celor doi artiști cuprindeau supremația liniilor și culorii din picturi.

Unde pot fi admirate operele lui Theodor Pallady?

Pallady, care studiase inginerie și stăpânise pe deplin arta desenului, argumenta că linia e mai importantă decât culoarea. Pe de altă parte, Matisse considera că, în pictură, culorile sunt mult mai importante decât liniile. Ambii artiști își susțineau în mod vehement punctele de vedere, iar Pallady spunea de obicei că linia poate fi asociată cu sufletul și culoarea cu materia.

Iubitorii de artă pot admira operele lui Theodor Pallady la Casa Malik din București, acolo unde pot fi admirate colecția de artă a familiei Răut și sediul central actual al Muzeului Theodor Pallady.

Colecția de artă a familiei Răut a fost donată la sfârșitul anilor 1960 și conține un nucleu substanțial de pânze semnate de Pallady, peste 800 de desene și gravuri din perioada pariziană a artistului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

150 de ani de la nașterea lui Theodor Pallady. BNR lansează o nouă monedă în circuitul numismatic

Capodopere ale picturii românești au fost scoase la licitație. Prețul de pornire pentru picturile vechi de 200 de ani

Opera „Vas cu garoafe” de Ștefan Luchian a fost scoasă la vânzare. Care este prețul de pornire

Capodopere din Colecţia Pinacotecii Municipiului Bucureşti sunt expuse la Palatul Suţu

Articolul Theodor Pallady, marele pictor român care a influențat opera „La Blouse Roumaine” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Istoria furtului celui mai celebru chip

Gioconda  sau Mona Lisa, celebra pictură a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare şi un surâs abia schiţat, este plină de peripeţii.

Citeşte şi Încă o descoperire uimitoare făcută de arheologi în Mormântul Sfânt

 

Citeşte şi Un mister vechi de peste 100 de ani legat de Nefertari, una dintre cele mai mari regine ale Egiptului Antic, a fost elucidat

 

Leonardo era foarte ataşat de el şi îl purta totdeauna cu sine în călătorii, inclusiv atunci când regele Francisc I l-a invitat în 1516 să se stabilească în Franţa, în castelul din Amboise. Regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. potrivit Wikipedia.

După Revoluţia Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul Războiului franco-prusac din 1870-1871 a stat ascuns într-un loc necunoscut.

În ziua de 22 august 1911 se constată dispariţia tabloului din muzeu. Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt şi arestat, în ziua de 7 septembrie este interogat şi Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberaţi din lipsă de dovezi.

S-a descoperit că un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiană, Vincenzo Perugia, convins că tabloul aparţine Italiei, l-a furat purtându-l sub manta la ieşirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florenţa.

După ce a fost expus în principalele oraşe ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea inferioară a tabloului suferă daune serioase în urma unui atentat cu o soluţie acidă, iar câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat în el o piatră. În prezent se află protejat sub o sticlă incasabilă.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 12 decembrie:

1821 – S–a născut scriitorul Gustave Flaubert, unul dintre marii prozatori ai literaturii universale a cărui operă a reprezentat un moment de răscruce în evoluţia romanului modern, nu doar prin fineţea observaţiilor psihologice, ci şi prin importanţa acordată muzicalităţii frazei, stilului narativ; profilul psihologic al eroinei celebrului său roman, “Doamna Bovary”, a dat numele unei stări sufleteşti  – “bovarism” (m. 8 mai 1880).

1866 – S-a născut Alfred Werner, chimist elveţian, laureat al Premiului Nobel (d. 1919).

1915 – S-a născut Frank Sinatra (Francis Albert), actor şi cântăreţ american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul „From Here to Eternity”. Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale sunt: „Strangers in the Night”, „My Way”, „I’ve Got You Under My Skin”(d. 1998).

1929 – S-a născut John Osborne, dramaturg şi producător de film britanic (d. 1994).

1962 – A încetat din viaţă Felix Aderca, prozator, poet, estetician şi eseist român de origine evreiască (n. 1891).

1983 – A încetat din viaţă Amza Pellea, actor de teatru şi film. A fost interpretul lui Nea Mărin, dar şi al lui Decebal şi Mihai Viteazul. A câştigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu.

1991 – Federaţia Rusă şi-a câştigat independenţa de URSS.

1992 – A luat fiinţă formaţia de muzică folk-pop „Pasărea Colibri” avându-i ca membri pe: Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiş, Vladi Cnejevici.

1996 – A încetat din viaţă actriţa Ileana Predescu; timp de peste patru decenii, sub îndrumarea  unor mari regizori precum Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, a întruchipat pe scena Teatrului Lucia Sturza Bulandra personaje memorabile, atât în dramă cât şi în comedie („Profesiunea doamnei Warren”, „Arsenic şi dantelă veche”, „Woyzeck”)   (n. 24 iunie 1927).

2001 – A încetat din viaţă Jean Richard, actor ce a interpretat rolul comisarului Maigret, în 96 de episoade ale celebrului serial de televiziune (n. 18 aprilie 1921).

2004 – S-a desfăşurat turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din România, câştigat de către Traian Băsescu, candidatul Alianţei Dreptate şi Adevăr (D.A) cu 51,23%, în defavoarea lui Adrian Năstase, candidatul PSD, care a obţinut 48,77% din voturi.

2012  – Coreea de Nord a lansat o rachetă pentru a pune pe orbită un satelit civil de observare terestră, potrivit regimului comunist, dar care constituie un nou test de rachetă balistică, potrivit comunităţii internaţionale.

Articolul Istoria furtului celui mai celebru chip apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original