Maintenance Actualitate: templul lui solomon

Francmasonii au reușit de-a lungul secolelor să stea în umbră, membrii acestei organizații fiind implicați într-un număr mare de evenimente care au schimbat lumea.

În lume există o mulțime de societăți secrete, cu toate acestea foarte puține se bucură de longevitatea și de misterul de care are parte francmasoneria. În jurul acestei organizații s-au format de-a lungul timpului legende și conspirații, acestea fiind alimentate de către discreția de care dau dovadă membrii, dar și cărțile și documentarele despre aceștia. Dintre acestea, „Codul lui da Vinci”,cartea, dar și organizarea, au reușit să atragă cel mai mult atenția publicului, notează Live Science.

Francmasoneria este o organizație mondială cu o istorie lungă și complexă. Membrii săi au inclus politicieni, ingineri, oameni de știință, scriitori, inventatori și filozofi. Mulți dintre acești membri au jucat roluri proeminente în evenimente mondiale, cum ar fi revoluții, războaie și mișcări intelectuale.

Un club al bărbaților

Aceasta eset cea mai veche organizație fraternă din lume și, de asemenea, cea mai mare organizație din lume, cu un număr estimativ de aproximativ 6 milioane de oameni la nivel mondial. După cum explică și titulatura, francmasoneria se dovedește a fi un club al bărbaților, aceștia întâlnindu-se pentru beneficii mutuale. În ultimele decenii, a existat și o deschidere către femei, pentru acestea fiind create o serie de ligi separate.

Legați de rituri secrete de inițiere și ritualurile lor, masonii promovează în mod constant „frăția omului”, iar în trecut, au fost adesea asociați cu principiile iluministe ale secolului al XVIII-lea, printre care se numără cum ar fi abolirea monarhiilor, republicanismul, meritocrația și guvernarea constituțională, după cum explică Margaret Jacob, profesor emerit al Universității California și autoare a cărții „The Origins of Freemasonry: Facts and Fictions”.

Masoneria, unul dintre numele sub care se poate vorbi despre francmasoni, nu este o organizație exclusiv seculară, în fapt, membrii acesteia sunt încurajați să creadă într-o ființă superioară, numită „Marele Arhitect al Universului”.

Acest Arhitect reprezintă o emanație a doctrinelor deiste din secolul al XVII-lea, care explicau faptul că deși există divinitate, aceasta a creat Universul și nu interferează cu creația sa. În timp ce mulți francmasoni sunt creștini, francmasoneria și creștinismul organizat au avut o relație complexă, adesea conflictuală. Unii creștini ortodocși nu pot accepta doctrina deismul masonic și legăturile sale percepute cu păgânismul și ocultul.

Biserica Catolică a fost printre cele mai dure critice ale acestei organizații, în 1738, un decret papal interzicea catolicilor să devină francmasoni. Chiar și astăzi, interdicția papală rămâne în vigoare, Biserica declarând masoneria „ireconciliabilă cu doctrina Bisericii”, conform teologilor Vaticanului.

Începuturile masoneriei

Originile francmasoneriei sunt obscure, iar subiectul este plin de mituri și speculații. Una dintre afirmațiile mai fanteziste este că francmasonii sunt descendenți ai constructorilor Templului lui Solomon, cunoscut și ca primul templu, din Ierusalim. Alții au susținut că francmasonii au început ca o ramură a Cavalerilor Templierilor, un ordin militar catolic datând din perioada medievală. Și faimosul revoluționar american Thomas Paine a încercat să explice originile ordinului pornind de la vechii egipteni și druizi celtici. Unii susțin chiar că masonii sunt aceiași oameni ca iluminații, membrii unui ordin la fel de secretos, fondat în Germania.

„Francmasoneria își are originile în breslele de constructorii din Europa medievală”, explică dr. Jacob. Aceste asociații profesionale, active în secolul al XIV-lea, au fost responsabile de construirea uneia dintre cele mai faimoase clădiri din Europa, cum ar fi catedrala gotică Notre Dame din Paris și abația Westminster din Londra.

La fel ca multe bresle meșteșugărești din acea vreme, membrii acesteia își păzeau cu mare strictețe secretele și erau selectivi în ceea ce privește alegerea ucenicilor. Inițierea pentru noii membri necesita o perioadă lungă de pregătire, timp în care aceștia învățau meșteșugul și matematică și arhitectură avansată. Abilitățile lor erau într-o cerere atât de apreciate, încât constructorii aceștia experimentați erau căutați frecvent de monarhi sau oficiali ai bisericii de rang înalt

Aceste ghilde ofereau posibilitatea membrilor de a primi plăți mai bune și de a fi pregătiți corespunzător, de asemenea, ofereau posibilitatea creării și consolidării legăturilor, ceea ce în prezent s-a numit „networking”.

Secolul al XVII-lea a dus la distrugerea relațiilor economice pe care se fundamentau ghildele, dar nu și a celor sociale . Lojile masonice au supraviețuit și pentru a consolida calitatea de membru și a strânge fonduri, breslele au început să recruteze oameni din alte categorii ocupaționale. La început, noii recruți erau adesea rude ale membrilor existenți, dar includeau din ce în ce mai mulți bărbați înstăriți și cu un statut social ridicat.

Un moment de cotitură important în istoria francmasonilor a avut loc în 1717, când membrii a patru loji separate din Londra s-au adunat pentru a forma ceea ce a devenit cunoscută sub numele de Premier Grand Lodge of England. Această Mare Lojă a devenit punctul central al masoneriei britanice și a ajutat la răspândirea și popularizarea organizației. Francmasoneria s-a răspândit rapid pe continent; în curând au apărut loji masonice împrăștiate în toată Europa, din Spania și Portugalia în vest, până în Rusia în est. De asemenea, prima lojă a fost înființată în coloniile din America de Nord în prima jumătate a secolului XVIII-lea.

De-a lungul anilor, femeile au început să joace din ce în ce mai mult roluri active în organizație, în special pe continentul european. În Franța, în timpul anilor 1740, de exemplu, au început să apară așa-numitele „loji ale adopției”. Acestea erau loje care au admis un amestec de bărbați și femei, ultimele fiind mai ales soțiile, fiicele și rudele feminine ale masonilor. Acestea nu au fost pe deplin independente, dar au fost recunoscute și atașate lojelor tradiționale pentru bărbați. În curând, practica s-a extins în Olanda și, în cele din urmă, în Statele Unite.

Cei mai cunoscuți masoni din istorie

Se pare că mai multe figuri istorice proeminente au fost francmasoni, inclusiv Simón Bolívar, cunoscut drept „eliberatorul Americii de Sud”, filosoful francez Voltaire, cunoscut pentru volumele sale descrieri filozofice și politice, renumitul poet și scriitor german Goethe. Iar Wolfgang Amadeus Mozart, celebrul compozitor, a devenit mason în 1784, opera, „Flautul magic”, conține elemente ale francmasoneriei.

Mai mulți dintre părinții fondatori, revoluționarii și președinții americani notabili au fost francmasoni, printre care George Washington, Paul Revere, Benjamin Franklin și Andrew Jackson.

În ceea ce privește România, dovezile istorice ne arată faptul că un număr important de personalități ale vieții politice, culturale și științifice au făcut parte din această organizație. Printre aceștia se numără chiar și Alexandru Ioan Cuza, dar și Nicolae Bălcescu, ideile și proiectele lor aliniindu-se cu principiile generale ale acestei organizații.