Cîțu cheamă primarii PNL la borcanul cu miere înainte de congres

Ceea ce se întâmplă acum în PNL este fără de precedent. Nu a mai existat în istoria politică de după 1989 o bătălie internă pe ciolan atât de înverșunată. Cele două tabere liberale, una condusă de președintele Ludovic Orban, cealaltă de premierul în funcție Florin Cîțu, au depășit orice limită a normalității în ceea ce privește relațiile politice din interiorul unei formațiuni politice, că de alte tipuri de manifestare nu are rost să vorbim. Este just. Semnalul schimbării de la comanda PNL a fost dat de președintele țării, Klaus Iohannis, altfel nu se explică acerbitatea atacurilor publice, pe toate fronturile, pe care le aplică gruparea Cîțu lui Orban. Dacă nu era cu voia lui Iohannis nu le-am fi văzut pe cele două doamne de fier ale PNL, Raluca Turcan și Alina Ghorghiu, acide, vehemente și sigure în catalogări la adresa lui Orban.

Mai mult, zilele acestea, în goana oarbă de a câștiga cu orice preț șefia partidului, Cîțu promite primarilor PNL, posibil celor care încă empatizează cu Ludovic, bani la rectificarea de buget. Pare un soi de trafic de influenţă la nivel înalt. Folosește premierul visteria țării în interesul personal. Și iar Iohannis nu zice nimic. Curios, nu?

Reprezentanții Partidului Social Democrat, care urmăresc cu atenție și mai mult în tăcere acest spectacol politic grotesc ce a depășit orice reprezentație de același tip de pe vremea lui Liviu Dragnea, au atras atenția asupra abuzurilor care se prefigurează a se materializa.

„PSD cere imperativ premierului Cîţu să nu folosească fondurile bugetare pentru a obţine vreun avantaj politic în competiţia pentru şefia PNL. Rectificarea bugetară şi alocarea fondurilor la nivel local trebuie să se facă strict pe baza unor criterii obiective şi echitabile, în funcţie de necesarul de finanţare al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.

Dezvoltarea comunităţilor locale nu trebuie să devină monedă de schimb pentru voturile de la congresul PNL. Cîţu nu are dreptul să folosească banii publici colectaţi de la români pentru a-şi cumpăra fotoliul de şef al partidului”, au transmis social-democrații.

Este bătător la ochi faptul că premierul Cîțu l-a demis pe ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, pentru a se înscăuna el în vârful acestui minister și a acționa așa după cum îi dictează interesul. Este clar că acesta ar fi ultima armă pe care o poate folosi în luptă împotriva lui Ludovic Orban care stă mai bine la imagine în partid și, după cum se văd lucrurile, este mult mai iubit prin filiale decât Cîțu și gașca de foști PDL-iști care îi sunt alături.

Deocamdată, Ludovic Orban nu a comentat public acestă manevră prin care Florin Cîțu, având în mână pâinea și cuțitul, încearcă să îi atragă de partea sa pe primarii și președinții de consilii județene. Probabil așteaptă să vadă cum evoluează lucrurile și nici nu ar vrea să îi irite pe edilii liberali care sunt în foame de bani pentru derularea unor proiecte.

Ieri, la Palatul Victoria s-a mai consumat o oribilitate politică marca Florin Cîțu. Primarii PNL au venit ciucure pentru a se întâlni cu premierul. Cei din gașca primului ministru ar zice că e ceva normal, firesc, intră în fișa postului de șef al Guvernului astfel de întâlniri. De ce numai edili liberali și de ce taman acum când lupta în partid este în floare și când mai este puțin până la congresul PNL? Nu miroase deloc a normalitate.

Deputatul PSD Vasile Toma a descris interesant acest tip de întâlnire anormală între premierul României și primarii liberali. De ce nu au fost chemați toți primarii, indiferent de culoarea politică? Sediul Guvernului nu este al liberalilor și nici al lui Cîțu. Încă o monstră de sfidare.

„Într-o instituție publică a României la a cărei finanțare contribuie toți românii, Florin Cîțu, actualul premier din facțiunea PNL, a chemat la sărutat inelul și securizarea poziției sale primarii peneliști, mânați ca oile, în timp ce li se susură pe la urechi cât de mândri și de recunoscători ar trebui să fie că taman prim-ministrul țării își rupe din prețiosul timp pentru a le acorda atenție.

Don Cîțu folosește bugetul României și al tuturor românilor ca pe averea proprie din care alocă după bunul plac și complet discreționar bani în interesul personal și de grup”, a scris, pe o rețea de socializare, deputatul social-democrat Vasile Toma.

Concluzia ar fi că se produce ceva la limita legii și a moralei politice. Dar ce le pasă puternicilor zilei. Nu au învățat nimic de la istorie, de la predecesori. Cum prind de poale o funcție, o demnitate, îi mușcă imediat gândacul. Uită de unde au plecat. Se transformă. Bunul comun îl transferă, pe față, în ograda lor și nimeni nu zice nimic. Așa face acum Florin Cîțu.

Articol original

O scurtă istorie a Capitoliului Statelor Unite ale Americii și atacurile care l-au marcat

În timpul istoriei sale de peste 200 de ani, Capitoliul Statelor Unite ale Americii a fost locul principal în care Senatul și Camera Reprezentaților adoptă legile țării, locul în care președinții sunt inaugurați și în care rostesc anual discursurile despre Starea Națiunii.

Însă, deși Capitoliul a fost construit pentru a găzdui ramurile legislative, a mai fost și locul în care violențe cumplite precum incendii, atacuri armate și lupte au avut loc.

Flăcările distrug Capitoliul Statelor Unite în timpul războiului din 1812

Construirea Capitoliului a început oficial în septembrie 1793, atunci când președintele George Washington a depus prima piatră din temelie. Sclavii de culoare au fost cei care au construit, de fapt, Capitoliul. Congresul a început să folosească clădirea în 1800, anul în care guvernul federal și-a mutat operațiunile din Philadelphia la Washington, D.C. La fel ca multe alte clădiri federale din Washington, D.C., stilul în care a fost construit Capitoliul a fost bazat pe stilul neoclasic din secolul XIX, inspirat de arhitectura Greciei și Romei antice.

Construirea Capitoliului a continuat până la războiul din 1812, atunci când mobilizarea pentru luptă a țării a forțat o amânare a lucrărilor de construire. După un an de conflict între Statele Unite și Imperiul Britanic, trupele americane au incendiat o capitală din Canada colonială. Drept răzbunare, trupele britanice au ars clădiri federale din Washington, D.C., în 1814, inclusiv Casa Albă și Capitoliul.

Incendiul nu a distrus complet Capitoliul, însă a devastat îndeajuns de mult clădirea încât unii membri ai Congresului au sugerat relocarea guvernului federal înapoi în Philadelphia sau în alt oraș. În schimb, muncitorii au reconstruit Capitoliul și l-au extins pe măsură ce numărul statelor și a reprezentanților a continuat să crească. Astăzi, clădirea acoperă peste 1,5 milioane de m2 și conține mai mult de 600 de camere. De-a lungul următoarelor decenii, interacțiunile dintre acești membri ai Congresului au devenit tot mai tensionate și violente.

Violența din Congres erupe înainte de Războiul Civil

Perioada antebelică din SUA a fost marcată de violențe împotriva sclavilor de culoare, persoanelor de culoare libere și a aboliționiștilor. A fost o perioadă în care ziarele împotriva sclaviei se confruntau cu mulțimi violente, iar subiectul sclaviei îi făcea pe membrii Congresului să se atace între ei.

Unul dintre cele mai faimoase incidente de violență congresională este biciuirea lui Charles Sumner. În 1856, politicianul pro-sclavie Preston Brooks l-a bătut pe senatorul anti-sclavie Charles Sumner cu un baston chiar în încăpărea Senatului, lăsându-l aproape inconștient. Brooks a spus că a ales să îl atace pe Sumner pentru că nu a vrut să încalce o lege din 1839 privind duelarea, adopată la un an după ce un membru al Congresului l-a ucis pe altul în urma unui duel în Maryland, scrie History.

Biciuirea lui Sumner nu a fost un incident izolat. Istoricul Joanne B. Freeman a identificat alte peste 70 de violențe între membrii Congresului. În 1858, o bătaie a erupt între 30 de membri în Camera Reprezentanților la ora 2:00 dimineața, după ce un reprezentant din Sudul țării l-a apucat de gât pe unul din Nord. În 1860, un congressman pro-sclavie l-a amenințat pe unul anti-sclavie cu pistoale și bastoane în timp ce susținea un discurs împotriva sclaviei în Camera Reprezentanților.

Atunci când Abraham Lincoln a câștigat alegerile prezidențiale în 1860, statele americane din Sud au reacționat prin acte de secesiune și au declarat război Uniunii. Reprezentanții din Sud s-au revoltat împotriva propriei Uniuni, deși în timpul Războiului Civil, armata confederată nu a reușit niciodată să captureze D.C.

Atacuri armate și bombardamente la Capitoliu

Pe lângă duelurile și luptele fizice între membrii Congresului, oameni care nu erau membri ai Congresului au deschis focul și au plantat bombe în zona Capitoliului. În 1954, patru americani au deschis focul în Camera Reprezentanților, rănind cinci membri ai Congresului. Atacatorii au spus că motivul atacului a fost independența teritoriului american Puerto Rico. Locuitorii din Puerto Rico dețin cetățenie americană, însă nu pot vota la alegerile prezidențiale și nu beneficiază de reprezentanți în Congres.

Politicienii au supraviețuit, iar cei patru atacatori au fost trimiși la închisoare. Președintele Jimmy Carter a schimbat sentința unuia în 1977, oferind clemență celorlalți trei în 1979.

La data de 1 martie 1971, o bombă a explodat în clădirea Capitoliului. Deși explozia nu a rănit pe nimeni, incidentul a cauzat pagube de 300.000 de dolari. Grupul autointitulat Weather Underground pretindea că atacul a reprezentat un protest față de bombardamentele susținute de SUA asupra Republicii Populare Democrate Laos.

13 ani mai târziu, la data de 7 noiembrie 1983, o bombă a explodat la etajul al doilea al Senatului. Dispozitivul a fost detonat seara târziu și nimeni nu a fost rănit, însă a cauzat pagube de aproximativ 250.000 de dolari. Un grup numit Armed Resistance Unit a revendicat atacul, susținând că este răzbunare pentru acțiunile militare din Grenada și Liban. Șapte oameni au fost arestați în cele din urmă pentru legături cu atacul.

6 ianuarie 2021, o zi care va rămâne în istoria Statelor Unite ale Americii

Lăsând la o parte cauzele politice, nenumărați indivizi au comis sau amenințat cu violențe Capitoliul de-a lungul deceniilor. Aceste incidente includ și atacurile armate mortale din 1890 declanșate de conflictul dintre un reporter și un membru al Congresului, un atac armat mortal din 1998 asupra doi polițiști de către un bărbat tulburat mintal, dar și un episod în 2016 în care polițiștii au împușcat și au omorât un bărbat instabil mintal în timp ce acesta mânuia un pistol cu bile la Centrul pentru Vizitatori de la Capitoliu.

La data de 6 ianuarie 2021, în ziua în care reprezentanții s-au reunit pentru a formaliza rezultatele alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2020, sute de protestatari care îl susțineau pe președintele Donald Trump și doreau să răstoarne victoria electorală a lui Joe Biden au trecut de baricadele poliției și au luat cu asalt Capitoliul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce Washington D.C nu este un stat al SUA?

Donald Trump a emis un ordin prin care viitoarele clădiri federale trebuie să fie „frumoase”

O ”bucurie” nu vine niciodată singură! Războiul Civil American a adus cu sine câteva boli înfricoşătoare

Vicepremierul rus a declarat că vizita sa în SUA a fost anulată din cauza „celui de-al doilea război civil american”

Articolul O scurtă istorie a Capitoliului Statelor Unite ale Americii și atacurile care l-au marcat apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original