Rusia se pregătește să atace Ucraina până la sfârșitul lunii...

Rusia se pregătește să atace Ucraina până la sfârșitul lunii ianuarie, potrivit unui oficial de la Kiev

Rusia are peste 92.000 de militari adunați în jurul granițelor Ucrainei și se pregătește pentru un atac până la sfârșitul lunii ianuarie sau începutul lunii februarie, a declarat șeful agenției de informații pentru apărare a Ucrainei pentru Military Times.

Avertisment privind un posibil război cu Rusia

Un astfel de atac ar implica probabil lovituri aeriene, atacuri de artilerie și blindaje urmate de atacuri aeriene în est, atacuri amfibii în Odesa și Mariupul și o incursiune mai mică prin Belarus, învecinat, a declarat generalul de brigadă Kyrylo Budanov pentru Military Times sâmbătă dimineață, într-un interviu exclusiv. .

Exercițiul militar la scară largă Zapad 21 din Rusia de la începutul acestui an a dovedit, de exemplu, că pot scădea peste 3.500 de trupe aeropurtate și de operațiuni speciale deodată, a spus el.

Atacul pe care îl pregătește Rusia, a spus Budanov, ar fi mult mai devastator decât orice s-a văzut până acum în conflictul care a început în 2014, care a dus la moartea a aproximativ 14.000 de ucraineni.

Evaluarea armatei ucrainene asupra modului în care s-ar desfășura un potențial atac al Rusiei arată că țara este înconjurată de grupuri tactice de batalion rusesc sau BTG-uri.

Vorbind vineri cu Washington Post, noul ministru al Apărării al Ucrainei, Oleksii Reznikov, a declarat că nu este clar dacă președintele rus Vladimir Putin a decis încă să atace.

Dar Rusia își construiește capacitatea de a face acest lucru, a declarat Budanov pentru Military Times, crescând nivelul trupelor și sistemele de arme în Crimeea ocupată și sistemele de punere în scenă precum sistemele de rachete balistice cu rază scurtă Iskandar și alte arme în alte locuri în apropierea graniței.

Orice astfel de atac, însă, va urma mai întâi o serie de operațiuni psihologice în curs de desfășurare, menite să destabilizeze Ucraina și să-i submineze capacitatea de a lupta, a spus Budanov, vorbind prin intermediul unui interpret.

„Ei vor să stimuleze tulburările, prin proteste și întâlniri, care arată că oamenii sunt împotriva guvernului”, a spus el.

Mișcări privind destabilizarea Ucrainei

Aceste eforturi includ proteste în desfășurare împotriva vaccinării împotriva COVID-19, despre care Budanov a spus că au fost organizate de Rusia, care încearcă, de asemenea, să alimenteze tulburările legate de economie și aprovizionarea cu energie.

În plus, Budanov a spus că Rusia încearcă să trezească sentimentul antiguvernamental în legătură cu un incident numit „Wagnergate” – o controversă care implică aproximativ 30 de membri ai grupării militare private ruse responsabile de atacurile din interiorul Ucrainei. Membrii grupului Wagner, care au plecat spre Belarus, trebuiau să fie aduși înapoi în Ucraina pentru a fi reținuți, dar au ajuns să fie trimiși în Rusia cu ajutorul KGB-ului din Belarus, a spus Budanov.

Operațiunile psihologice rusești sunt folosite pentru a arăta că „autoritățile noastre au trădat oamenii”, a spus Budanov. Conflictul de frontieră în curs dintre Polonia și Belarus, care încearcă să trimită refugiați în Europa prin granița Poloniei, face parte din acest efort, a spus el.

„Ei vor să facă situația din interiorul țării din ce în ce mai periculoasă și mai grea și să creeze o situație în care trebuie să schimbăm guvernul”, a spus Budanov. „Dacă nu pot face asta, atunci trupele militare își vor face treaba”.

Budanov a spus că S.U.A. și evaluările serviciilor de informații ucrainene despre momentul unui atac rusesc sunt foarte asemănătoare.

„Evaluările noastre sunt aproape aceleași cu ale colegilor noștri americani”, a spus el.

Va multumim pentru ca ati citit acest articol si va invitam sa aflati si alte stiri interesante pe ACTUALITATE. Cititi aici articolul original.
November 21, 2021 at 10:54PM

Castelul Banffy din Bonțida, cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania

Castelul Banffy, una dintre structurile care reprezintă pe deplin stilul baroc transilvănean, a devenit tot mai cunoscut în ultimii ani, în mare parte datorită festivalului Electric Castle, organizat anual începând cu 2013 (cu excepția anului 2020), la care participă zeci de mii de oameni din diferite țări.

Castelul Banffy a fost construit pe vechea așezare a unui conac, clădirea fiind atestată documentar după anul 1640. Castelul a fost construit de către Dionisie Banffy al-II-lea, comite de Dăbâca și Cluj. De la bun început, s-a dorit ca structura să aibă forma literei „L”.

Tavanul pivniței Castelului Banffy a fost realizat din cărămidă în formă de boltă cilindrică, pereții construiți din piatră și ușile sculptate în stil renascentist. Din păcate, Castelul Banffy a fost distrus parțial în perioada războaielor, fiind folosit în cele din urmă ca bază militară. Reabilitarea clădirii a început în secolul al XVII-lea, atunci când a fost extinsă după modelul renascentist.

Castelul Banffy, prădat și devastat de trupele germane

Castelul Banffy de la Bonțida a suferit mult în timpul secolului XX. În 1944, castelul a fost transformat în spital de campanie. Trupele germane l-au prădat și devastat, astfel răzbunându-se față de atitudinea politică a proprietarului castelului, contele Miklos Banffy, care începuse negocieri între România și Ungaria pentru ca ambele tabere să lupte împotriva Germaniei.

Castelul Banffy în 1890. Credit foto: Domeniu public/ Wikimedia

Castelul Banffy este deschis publicului pentru vizitare în fiecare zi, între orele 10:00 și 18:00, aici fiind amenajată acum și o cafenea culturală.

Prințul Charles a fost profund impresionat de Castelul Banffy

Turiștii sunt atrași de arhitectura desăvârșită, dar și de legendele care circulă despre cei care au locuit cândva între zidurile castelului. Unii localnici spun că o prințesă care a locuit în Castelul Banffy a ucis unul dintre băieții de la grajduri după ce acesta a văzut-o cum se furișa din castel pentru a se întâlni cu iubitul său.

Totodată, și prințul Charles a fost profund impresionat de Castelul Banffy de la Bonțida, acesta exprimându-și interesul pentru restaurarea structurii. Prințul Charles consideră că, odată reabilitat, Castelul Banffy poate deveni o adevărată atracție turistică.

Unul dintre cele mai semnificative ansambluri arhitecturale din Transilvania, Castelul Banffy de la Bonțida era cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Castelul Cantacuzino din Bușteni, palatul în stil neoromânesc construit de Nababul

Castelul Pelișor, locul unde inima Reginei Maria a bătut pentru ultima oară

Castelul Corvinilor, un loc de basm în inima Transilvaniei

Castelul Houska, o structură gotică care păzește una dintre porțile iadului. Ce au ascuns naziștii aici

Articolul Castelul Banffy din Bonțida, cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania apare prima dată în Descopera.

Articol original

Sistemul neobișnuit de evacuare a echipajului de la bordul avionului de luptă Skyknight

Douglas F3D Skyknight a fost un avion de luptă timpuriu, care a fost folosit pentru prima oară în războiul coreean și cel din Vietnam. În mod neobișnuit, în cazul unei urgențe majore, echipajul avionului era nevoit să se salveze printr-un „jgheab” de evacuare, în loc să folosească scaunele de ejecție mult mai cunoscute.

Această tehnică neobișnuită a fost chiar adaptată pentru a livra forțe de operațiuni speciale cel puțin o dată în timpul manevrelor de la sfârșitul anilor 1950.

Deși a ajuns destul de uitat, avionul de luptă Skyknight a reprezentat un avans major pentru Marina SUA și infanteria Marinei atunci când a intrat în uz în anii 1950. Mare și voluminos, avionul în stil Douglas, înarmat cu patru tunuri de 20 mm, nu prea avea nimic în comun cu avioanele elegante care la acea vreme abia începeau să apară.

Totuși, avionul Skyknight a stabilit un record de invidiat peste Coreea ca avion de vânătoare de noapte, obținând prima ucidere pe timp de noapte avion-contra-avion din lume, folosind radar și devenind cel mai bine cotat avion de luptă al Marinei și infanteriei din acel conflict.

Un sistem neobișnuit de evacuare a echipajului

Faptul că a fost dezvoltat ca avion de vânătoare de noapte explică motivul pentru care constructorii au ales acest sistem neobișnuit de evacuare a echipajului. Skyknight avea aripi drepte și a fost construit în jurul unui concept cu două echipaje, cu un pilot plus operator de interceptare aeriană, cel puțin în versiunile inițiale.

Sursa foto: Domeniu public/ Wikimedia

Scaunele alăturate erau mai bune pentru coordonarea echipajului, iar scaunele de ejecție disponibile la acea vreme nu au fost considerate îndeajuns de sigure pentru a extrage două persoane așezate una lângă cealaltă, din cauza pericolului de coliziune sau de deteriorare a motoarelor.

Scaunele de ejecție ar fi însemnat o greutate și complexitate mai mare pentru avion

Mai mult, scaunele de ejecție ar fi însemnat o greutate și complexitate mai mare pentru avion, care era acționat de două turboreactoare Westinghouse, care deja aveau o propulsie oarecum slabă, potrivit The Drive.

În schimb, un „jgheab” asemănător unui tunel, situat în spatele scaunelor, permitea echipajului să „alunece” în caz de urgență, ieșind din partea inferioară a avionului, chiar între motoare. De asemenea, acest sistem trebuia să fie sigur de utilizat la viteze mari.

Un aranjament similar a devenit mai apoi o caracteristică a avionului Douglas A3D Skywarrior, deși acesta a fost un bombardier de pe timpul Războiului Rece, astfel că lipsa scaunelor de ejecție era mai puțin neobișnuită.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Coreea de Sud a dezvăluit un avion de luptă supersonic. „A început o nouă eră în apărare”

Boeing și Forțele Aeriene australiene anunță primul zbor al unui avion de luptă fără pilot

Okhotnik, un avion de luptă fără pilot al Rusiei, a fost testat pentru prima oară cu rachete aer-aer

O pasăre asemenea unui „avion de luptă” a doborât recordul mondial pentru cel mai lung zbor avian non-stop

Articolul Sistemul neobișnuit de evacuare a echipajului de la bordul avionului de luptă Skyknight apare prima dată în Descopera.

Articol original

O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume

O uriașă movilă situată deasupra unui mormânt care conține cadavrele a cel puțin 30 de războinici în Siria ar putea fi cel mai vechi monument de război descoperit vreodată, datând cu până la 4.300 de ani în urmă în ceea ce este acum Tell Banat, un sit arheologic acoperit de apă.

De asemenea, acesta este primul exemplu al unui anumit tip de monument descris în inscripțiile antice din Mesopotamia în care cadavrele inamicilor sau a celor căzuți pe câmpul de luptă erau adunate pentru a forma o structură extrem de bine organizată.

Descoperirea mai arătă că „oamenii antici îi onorau pe cei uciși în bătălie, la fel cum o facem și noi”, a precizat Anne Porter, profesor și specialist în civilizațiile antice din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Toronto. „Nu știm dacă aceștia au fost învingători sau învinși. Știm doar că acești oameni din Tell Banat au luat morții dintr-un alt loc, posibil după mult timp de la eveniment, și i-au îngropat într-o movilă uriașă care era vizibilă de la mare depărtare”, a adăugat Porter.

Monumentul arată similar cu piramida în trepte din Saqqara, ridicată de Djoser, cu excepția faptului că straturile acestui monument sunt făcute din pământ și ghips în loc de piatră. Studiul cercetătorilor a fost publicat la sfârșitul lunii mai în jurnalul Antiquity.

Cel mai vechi monument de război din lume

Oamenii care au trăit în regiune în vremurile moderne numeau movila drept „monumentul alb” pentru că ghipsul face ca acesta să strălucească în lumina Soarelui, au precizat arheologii, potrivit Live Science.

Credit foto: Anne Porter et al., Antiquity, 2021

Deși situl a fost excavat între 1988 și 1999 de o echipă coordonată de Porter și Thomas McClelland, ambii fiind arheologi la acea vreme ai grupului Euphrates Salvage Project, oamenii de știință au înțeles pe deplin scopul monumentului abia acum. Cercetătorii au desfășurat excavările înainte ca locul să fie inundat în timpul construirii barajului Tishreen.

De atunci, aceeași arheologi, alături de studenți de la Universitatea din Toronto, au analizat îndeaproape descoperirile, stabilind că situl a fost cel mai probabil un monument de război, posibil cel mai vechi exemplu din lume. Aceștia au mai descoperit că monumentul a fost construit peste o altă structură mai veche.

Ce au găsit arheologii alături de rămășițele războinicilor?

Rămășițele sunt fragmentate, astfel că în multe cazuri cercetătorii nu au putut stabili vârsta și sexul. Oasele care au fost identificate aparțineau unor bărbați, vârsta variind între cea adultă și până la 8 sau 10 ani. Nu este clar de ce cineva cu vârsta între 8 și 10 ani ar fi îngropat într-un monument de război.

Oasele păreau să fi fost dezgropate și îngropate din nou la monument. „Oasele ar fi putut proveni de la un vechi câmp de luptă sau dintr-un cimitir. Indiferent de origine, cadavrele au fost selectate, aranjate și în cele din urmă transformate în monument după multi timp de la moarte”, au mai scris arheologii.

Mai mult, echipa a descoperit și pelete îngropate alături de unii dintre morți. Oamenii antici foloseau deseori pelete aruncate cu praștii drept arme, iar aceste arme ar fi reprezentat rolul morților pe timpul vieții lor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Turnul craniilor: Monument de importanță excepțională și mărturie a cruzimii Imperiului Otoman

Misterul din jurul a două nave de război, vechi de aproape 400 de ani, a fost elucidat

Bătălia de la Midway, victoria crucială pentru SUA din cel de-Al Doilea Război Mondial

Wunderwaffen, super-armele naziștilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Articolul O movilă în formă de piramidă ar putea fi cel mai vechi monument de război din lume apare prima dată în Descopera.

Articol original

O scurtă istorie a Capitoliului Statelor Unite ale Americii și atacurile care l-au marcat

În timpul istoriei sale de peste 200 de ani, Capitoliul Statelor Unite ale Americii a fost locul principal în care Senatul și Camera Reprezentaților adoptă legile țării, locul în care președinții sunt inaugurați și în care rostesc anual discursurile despre Starea Națiunii.

Însă, deși Capitoliul a fost construit pentru a găzdui ramurile legislative, a mai fost și locul în care violențe cumplite precum incendii, atacuri armate și lupte au avut loc.

Flăcările distrug Capitoliul Statelor Unite în timpul războiului din 1812

Construirea Capitoliului a început oficial în septembrie 1793, atunci când președintele George Washington a depus prima piatră din temelie. Sclavii de culoare au fost cei care au construit, de fapt, Capitoliul. Congresul a început să folosească clădirea în 1800, anul în care guvernul federal și-a mutat operațiunile din Philadelphia la Washington, D.C. La fel ca multe alte clădiri federale din Washington, D.C., stilul în care a fost construit Capitoliul a fost bazat pe stilul neoclasic din secolul XIX, inspirat de arhitectura Greciei și Romei antice.

Construirea Capitoliului a continuat până la războiul din 1812, atunci când mobilizarea pentru luptă a țării a forțat o amânare a lucrărilor de construire. După un an de conflict între Statele Unite și Imperiul Britanic, trupele americane au incendiat o capitală din Canada colonială. Drept răzbunare, trupele britanice au ars clădiri federale din Washington, D.C., în 1814, inclusiv Casa Albă și Capitoliul.

Incendiul nu a distrus complet Capitoliul, însă a devastat îndeajuns de mult clădirea încât unii membri ai Congresului au sugerat relocarea guvernului federal înapoi în Philadelphia sau în alt oraș. În schimb, muncitorii au reconstruit Capitoliul și l-au extins pe măsură ce numărul statelor și a reprezentanților a continuat să crească. Astăzi, clădirea acoperă peste 1,5 milioane de m2 și conține mai mult de 600 de camere. De-a lungul următoarelor decenii, interacțiunile dintre acești membri ai Congresului au devenit tot mai tensionate și violente.

Violența din Congres erupe înainte de Războiul Civil

Perioada antebelică din SUA a fost marcată de violențe împotriva sclavilor de culoare, persoanelor de culoare libere și a aboliționiștilor. A fost o perioadă în care ziarele împotriva sclaviei se confruntau cu mulțimi violente, iar subiectul sclaviei îi făcea pe membrii Congresului să se atace între ei.

Unul dintre cele mai faimoase incidente de violență congresională este biciuirea lui Charles Sumner. În 1856, politicianul pro-sclavie Preston Brooks l-a bătut pe senatorul anti-sclavie Charles Sumner cu un baston chiar în încăpărea Senatului, lăsându-l aproape inconștient. Brooks a spus că a ales să îl atace pe Sumner pentru că nu a vrut să încalce o lege din 1839 privind duelarea, adopată la un an după ce un membru al Congresului l-a ucis pe altul în urma unui duel în Maryland, scrie History.

Biciuirea lui Sumner nu a fost un incident izolat. Istoricul Joanne B. Freeman a identificat alte peste 70 de violențe între membrii Congresului. În 1858, o bătaie a erupt între 30 de membri în Camera Reprezentanților la ora 2:00 dimineața, după ce un reprezentant din Sudul țării l-a apucat de gât pe unul din Nord. În 1860, un congressman pro-sclavie l-a amenințat pe unul anti-sclavie cu pistoale și bastoane în timp ce susținea un discurs împotriva sclaviei în Camera Reprezentanților.

Atunci când Abraham Lincoln a câștigat alegerile prezidențiale în 1860, statele americane din Sud au reacționat prin acte de secesiune și au declarat război Uniunii. Reprezentanții din Sud s-au revoltat împotriva propriei Uniuni, deși în timpul Războiului Civil, armata confederată nu a reușit niciodată să captureze D.C.

Atacuri armate și bombardamente la Capitoliu

Pe lângă duelurile și luptele fizice între membrii Congresului, oameni care nu erau membri ai Congresului au deschis focul și au plantat bombe în zona Capitoliului. În 1954, patru americani au deschis focul în Camera Reprezentanților, rănind cinci membri ai Congresului. Atacatorii au spus că motivul atacului a fost independența teritoriului american Puerto Rico. Locuitorii din Puerto Rico dețin cetățenie americană, însă nu pot vota la alegerile prezidențiale și nu beneficiază de reprezentanți în Congres.

Politicienii au supraviețuit, iar cei patru atacatori au fost trimiși la închisoare. Președintele Jimmy Carter a schimbat sentința unuia în 1977, oferind clemență celorlalți trei în 1979.

La data de 1 martie 1971, o bombă a explodat în clădirea Capitoliului. Deși explozia nu a rănit pe nimeni, incidentul a cauzat pagube de 300.000 de dolari. Grupul autointitulat Weather Underground pretindea că atacul a reprezentat un protest față de bombardamentele susținute de SUA asupra Republicii Populare Democrate Laos.

13 ani mai târziu, la data de 7 noiembrie 1983, o bombă a explodat la etajul al doilea al Senatului. Dispozitivul a fost detonat seara târziu și nimeni nu a fost rănit, însă a cauzat pagube de aproximativ 250.000 de dolari. Un grup numit Armed Resistance Unit a revendicat atacul, susținând că este răzbunare pentru acțiunile militare din Grenada și Liban. Șapte oameni au fost arestați în cele din urmă pentru legături cu atacul.

6 ianuarie 2021, o zi care va rămâne în istoria Statelor Unite ale Americii

Lăsând la o parte cauzele politice, nenumărați indivizi au comis sau amenințat cu violențe Capitoliul de-a lungul deceniilor. Aceste incidente includ și atacurile armate mortale din 1890 declanșate de conflictul dintre un reporter și un membru al Congresului, un atac armat mortal din 1998 asupra doi polițiști de către un bărbat tulburat mintal, dar și un episod în 2016 în care polițiștii au împușcat și au omorât un bărbat instabil mintal în timp ce acesta mânuia un pistol cu bile la Centrul pentru Vizitatori de la Capitoliu.

La data de 6 ianuarie 2021, în ziua în care reprezentanții s-au reunit pentru a formaliza rezultatele alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2020, sute de protestatari care îl susțineau pe președintele Donald Trump și doreau să răstoarne victoria electorală a lui Joe Biden au trecut de baricadele poliției și au luat cu asalt Capitoliul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce Washington D.C nu este un stat al SUA?

Donald Trump a emis un ordin prin care viitoarele clădiri federale trebuie să fie „frumoase”

O ”bucurie” nu vine niciodată singură! Războiul Civil American a adus cu sine câteva boli înfricoşătoare

Vicepremierul rus a declarat că vizita sa în SUA a fost anulată din cauza „celui de-al doilea război civil american”

Articolul O scurtă istorie a Capitoliului Statelor Unite ale Americii și atacurile care l-au marcat apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Un petrolier vechi de 45 de ani ar putea produce o catastrofă în Marea Roșie. Va fi unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie

Ecosistemele marine au de suferit din plin din cauza schimbărilor climatice și a încălzirii globale. Poluarea, în diverse forme, este unul dintre factorii majori care a generat această situație. Soarta vieții marine și a recifelor de corali din Marea Roșie, respectiv a milioane de oameni, stă într-un petrolier vechi de 45 de ani, denumit „bomba plutitoare”.

FSO Safer, un petrolier vechi de 45 de ani, ruginește treptat în largul coastei de vest a Yemenului, având un milion de barili de petrol în cală.

Neglijată de proprietarii săi de mai bine de cinci ani, această navă veche masivă reprezintă un pericol grav pentru mediu, putând genera una dintre cele mai mari catastrofe din istorie.

De la izbucnirea războiului pe continent între rebelii Houthi, aliați cu Iranul, și forțele conduse de Arabia Saudită, compania petrolieră de stat yemenită a pierdut accesul la navă, inclusiv pentru reparații, iar forțele rebele au refuzat până acum intervenția Organizației Națiunilor Unite în acest caz.

Un potențial dezastru regional de mediu și umanitar

Conform statu quo-ului, experții de mediu avertizează că este doar o chestiune de timp înainte ca toate cele 34 de tancuri de stocare a petrolului de pe nava Safer să se scufunde în mare, provocând o deversare de petrol de patru ori mai mare decât dezastrul Exxon Valdez din 1989. Atunci, 260.000 de barili de petrol s-au scurs în largul Alaskăi.

„O scurgere de 1 milion de barili garantează un dezastru regional de mediu și umanitar”, a avertizat un nou studiu citat de Science Alert.

O astfel de situație ar afecta sănătătatea și mijloacele de trai ale milioane de oameni care trăiesc în circa șase țări de-a lungul coastei Mării Roșii. „Aerul pe care îl respiră, mâncarea pe care o pescuiesc din mare și desalinizarea apei sunt toate expuse unui risc imediat”, mai spun autorii studiului.

Experții care au realizat cercetarea avertizează că, din cauza curenților oceanici din zonă, petrolul va fi distribuit către recifele de corali care acoperă aproape toți cei 4.000 de kilometri de pe coasta Mării Roșii.

Posibilul deces al unuia dintre cele mai curate recife din lume

Golful Aqaba, situat în cel mai nordic colț al Mării Roșii, găzduiește unul dintre cele mai curate ecosisteme de recif din lume, iar coralii săi s-au dovedit remarcabil de rezistenți la temperaturile în creștere și la acidificarea oceanelor. O deversare de petrol la magnitudinea menționată mai sus ar putea însemna decesul lor.

Cercetătorii avertizează că se pierde timp prețios deoarece petrolierul Safer se află, în prezent, în ultimele stadii de eroziune și ne apropiem de cel mai prost sezon pentru o deversare de petrol.

În luna mai a acestui an, o gaură prin care intra apă de mare în corpul vasului a fost temporar reparată. La scurt timp după aceea, în septembrie, oficialii din Arabia Saudită au susținut că au găsit un „punct de petrol” lângă navă, care se află chiar pe ruta de transport maritim a Mării Roșii.

Deși aceste rapoarte nu au fost verificate, dacă nava continuă să se descompună într-un ritm atât de accelerat până în iarnă, ar putea avea loc o catastrofă.

Deversarea de petrol iarna, mult mai gravă

„Din analiză este clar că, în timpul iernii, dispersia petrolului se va extinde și mai mult spre nord și în centrul Mării Roșii în comparație cu o deversare care se dispersează în timpul verii”, au scris autorii studiului, printre care și Karine Kleinhaus, cercetătoare în domeniul coralilor de la Universitatea Stony Brook din New York.

Ea a avertizat că ar trebui luate măsuri înainte de venirea iernii, întrucât o deversare în acest sezon duce la răspândirea petrolului mai spre nord, ceea ce înseamă că „va rămâne blocat mai mult timp în Marea Roșie”.

Vestea bună este că forțele rebele au fost de acord în cele din urmă să lase reprezentanții ONU să inspecteze și să repare tancul petrolier, potrivit The New York Times. Vestea proastă este că această întreținere a fost amânată până în ianuarie și nu se știe dacă va avea loc în realitate.

În vara anului 2019, forțele rebele au fost de acord să lase ONU să repare tancul, însă s-au răzgândit chiar cu o seară înainte de începerea acțiunii.

Recif de corali din Golful Aqaba, Marea Roșie / Credit foto: Shutterstock

Cercetătoarea Karine Kleinhaus a avertizat că deversarea petrolului din tancul Safer va distruge sau afecta milioane de oameni. Totodată, înseamnă distrugerea unei resurse oceanice globale, „deoarece recifele de corali din nordul Mării Roșii și din Golful Aqaba sunt proiectate să fie printre ultimele ecosisteme de recif din lume pentru a supraviețui deceniilor următoare”.

De cele mai multe ori, scurgerile de petrol sunt o surpriză, cel puțin în măsura în care nu se știe când vor avea loc. Dar cercetătorii spun că acesta este cel mai avansat avertisment cu privire la o deversare majoră, însă se risipește posibilitatea de a o opri.

„Bomba plutitoare” din Marea Roșie, „arma nucleară” a rebelilor

În ciuda mai multor rapoarte privind corodarea conductelor și scurgerilor de pe vas, Organizația Maritimă Internațională (OMI) din cadrul ONU încă nu are o decizie sigură de reparare a navei sau scoatere a petrolului, chiar dacă petrolierul riscă din ce în ce mai mult să se scufunde.

Experții în domeniul mediului au descris mult timp Saferul drept o „bombă plutitoare”, având în vedere că „petrolul în sine a fost lăsat să putrezească”. Unii diplomați cred că rebelii sunt de acord și îl folosesc ca un factor de descurajare, „ca și cum ar avea o armă nucleară”.

Totodată, forțele rebele ar putea să îl vadă ca pe un instrument de negociere. Cu prețul corect, oficialii ONU ar putea să remedieze situația, dar pe cine să plătească și cât este încă în curs de negocieri intense.

În iulie, o organizație de mediu yemenită a estimat că va dura 30 de ani pentru ca mediul să se recupereze dacă petrolierul Safer se va scufunda și mai mult de 126.000 de oameni ai acestei națiuni își pot pierde mijloacele de subzistență din cauza poluării rezultate.

Totodată, din cauza dispariției numeroaselor plante care ajută la desalinizare, milioane de oameni ar putea rămâne fără apă. O mare parte din populația din Yemen se confruntă deja cu foametea și sărăcia din cauza actualului război.

Studiul care avertizează despre riscurile scufundării petrolierului Safer, denumit și „bomba plutitoare”, a fost publicat în Frontiers in Marine Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Dezastrul ecologic din Mauritius s-a amplificat. Nava din care se scurgea petrol s-a rupt în două

Cum au stins rușii incendiul izbucnit la o sondă petrolieră cu un tun antitanc

Măsuri disperate. Companiile petroliere pompează petrolul lipsit de valoare înapoi în pământ

Să fie neonicotinoidele cel mai mare dezastru ecologic contemporan?

Articolul Un petrolier vechi de 45 de ani ar putea produce o catastrofă în Marea Roșie. Va fi unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Cine a fost, în realitate, marele câştigător al Războiului Rece?

Cine a castigat, de fapt, Razboiul Rece?     razboiul rece, sua, urss, partidul comunist, ronald reagan, george bush, mihail gorbaciov, cursa nucleara, colaps, federatia rusa, perestroika, democratie + zoom

Galerie foto (4)

“Atunci cand elefantii se lupta, iarba este cea calcata in picioare”, spune un intelept proverb al poporului african Swahili. Timp de mai bine de 45 de ani, superputerile lumii, fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si Statele Unite ale Americii (SUA) s-au luptat surd in arena de proportii mondiale a Razboiului Rece. Astazi, unii istorici si analisti politici sunt de parere ca “iarba” turtita de acesti colosi a fost reprezentata chiar de restul popoarelor lumii.

Citeşte şi 5 dintre cei mai cunoscuţi spioni dubli care au activat în perioada Războiului Rece. Unul dintre ei a fost EXECUTAT – FOTO

 

Citeşte şi Omul care a prezis Marele Război. ”Toată lumea va fi implicată în războiul următor”

 

Desi Razboiul Rece a insemnat, in principiu, o lupta ideologica, a tratatelor, el a nascut totusi multa violenta. Agresiunea dintre SUA si URSS s-a consumat in regiuni precum Angola si Nicaragua, cele doua natiuni angajandu-se in razboaie delegate, sustinute militar si financiar de fortele americane si sovietice. Teritoriul Europei a servit drept spatiu de stocare a rachetelor nucleare pentru ambele parti, in timp ce popoarele satelit ale URSS erau reprimate si subjugate si exploatate de odioase regimuri comuniste.

Dictatorul chilian Augusto Pinochet (1915-2006)a comandat rapirea si uciderea populatiei de stanga din tara sa, sub un regim de tip american, iar opinia publica globala a fost contaminata de teama unui posibil razboi nuclear.

Cursa nucleara costa!

Tensiunea constanta care a caracterizat Razboiul Rece s-a finalizat odata cu destramarea din 1991 a Uniunii Sovietice, care s-a transformat si reformat, devenind Federatia Rusa. Acest colaps a fost precedat de revolutii in Polonia, Cehoslovacia si Romania, de caderea Zidului Berlinului, precum si de dizolvarea statelor sovietice. Sfarsitul Razboiului Rece s-a ivit insa atat de abrupt, incat chiar zece ani mai tarziu, neincrederea capitularii inca obseda Vestul. Paradoxal, aceasta situatie a fost foarte bine ilustrata de un episod din 1998 al serialului american de televiziune “The Simpsons”. Acesta prezinta un delegat rus la ONU referindu-se la tara sa drept “Uniunea Sovietica”. “Uniunea Sovietica?!”, intreaba mirat delegatul american. “Credeam ca v-ati destramat.” “Niet! Asta am vrut noi sa credeti!”, i-a replicat delegatul rus, razand amenintator. Aceasta scena satirica denota o concluzie clara a Razboiului Rece: nesiguranta. Ce anume a condus la caderea Uniunii Sovietice? Era colapsul URSS inevitabil, sau America i-a stimulat dezintegrarea? Sau, cum o spunea fostul director al CIA si expert in spatiul sovietice, Robert Gates, “Am  castigat noi, sau doar au pierdut sovieticii?”

Citeşte aici continuarea!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 2 decembrie:

1804 – Napoleon Bonaparte a fost încoronat împărat al Franţei la Catedrala Notre Dame din Paris de către papa Pius al VII-lea.

1815 – A încetat din viaţă scriitorul Jan Potocki, autorul romanului „Manuscrisul găsit la Saragosa” (n. 8 martie 1761)

1823 – Preşedintele Statelor Unite ale Americii a proclamat doctrina „Monroe”, potrivit căreia SUA nu aveau nici o pretenţie de amestec în afacerile interne ale statelor europene, opunându-se, în acelaşi timp, extinderii sistemului politic al acestor state asupra oricărei părţi a continentului american

1857 – S-a născut Nicolae Popovici, compozitor şi dirijor de cor (m. 7 septembrie 1897)

1859 – S-a născut pictorul francez Georges Seurat (m. 25 martie 1891)

1861 – Poarta otomană a admis unirea administrativă şi politică a Principatelor române, printr-un firman însoţit de o notă restrictivă, ca aceasta să înceteze la sfîrşitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

1885 – S-a născut scriitorul Nikos Kazantzakis, autorul romanului „Alexis Zorbas”, ecranizat în 1964 (în rolul principal Anthony Quinn, regizor Michael Cacoyannis) (m. 26 octombrie 1957)

1891 – S-a născut Otto Dix, pictor şi grafician expressionist german. (m. 25 iulie 1969)

1896 – S-a născut Ana Jiquidi, artist decorator, soţia pictorului Aurel Jiquidi. Au colaborat, printre altele, la realizarea compoziţiei în frescă de la Institutul Politehnic din Bucureşti

1899 – S-a născut, la Londra, Sir John Barbirolli (Giovanni Battista), compozitor şi dirijor (m. 28 iulie 1970)

1908 – S-a născut Cecilia Mantta, profesoară de pian, întemeietoare a învăţământului muzical preuniversitar din România (m. 3 iunie 1999)

1912 – S-a născut Gheorghe Chivu, pictor (m. 18 octombrie 1986)

1918 – A murit Edmond Rostand, poet francez (n. 1 aprilie 1868)

1923 – S-a născut Maria Callas, soprană americană de origine greacă. A fost denumită „La Divina” sau „Regina della lirica”. (m. 16 septembrie 1977)

1935 – S-a născut Nicolae Labiş, poet-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generaţii” (volumele „Primele iubiri”, „Moartea căprioarei”, „Sunt spiritul adâncurilor”) (m. 22 decembrie 1956)

1946 – S-a născut Gianni Versace, unul dintre cei mai apreciaţi creatori de modă (asasinat la 14 iulie 1997)

1950 – A încetat din viaţă Dinu Lipatti, pianist şi compozitor de reputaţie internaţională; a compus muzică simfonică, muzică de cameră şi vocală, fiind distins cu numeroase premii internaţionale (n. 19 martie 1917)

1970 – A încetat din viaţă soprana Elena Drăgulinescu-Stinghe (n. 8 decembrie 1881)

2009 – A murit pictorul japonez Ikuo Hirayama, cunoscut pentru diverse acţiuni de protejare a obiectivelor culturale mondiale.

Articolul Cine a fost, în realitate, marele câştigător al Războiului Rece? apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Incepe razboiul robotilor

Americanii ii provoaca pe japonezii de la Suidobashi la un duel intre roboti. Acestia au construit un robot asemanator Suidobashi, robotul japonez. Robotul americanilor cantareste aproape 5 tone si are o inaltime de aproximativ 4,5 metri. Cel japonez este un pic mai scund si cantareste 4 tone.
Robotul japonez are avantajul de a fi operat de o singura persoana, pe cand cel al americanilor necesita 2 piloti, facand un pic mai dificila ghidarea acestuia. In plus, Suidobashi are deja o vechime de cativa ani.
Japonezii au acceptat imediat provocarea spunand ca robotii giganti sunt o traditie a Japoniei si nu ii vor lasa pe americani sa castige lupta. Insa inaintea luptei ambii roboti vor avea nevoie de imbunatatiri, astfel incat duelul robotilor a fost planificat sa aiba loc peste aproximativ un an.
Inca nu se cunosc detalii referitoare la locatia unde va avea loc. Mai jos aveti raspunsul (video) japonezilor.