Care sunt, de fapt, factorii care determină înălțimea unei persoane?

Oameni de diferite înălțimi populează întreaga planetă. Totuși, de ce unii adulți sunt scunzi în timp ce alții sunt la fel de înalți precum jucătorii profesioniști de baschetbal?

Cercetătorii au descoperit că răspunsul are legătură în mare parte cu genele. Într-adevăr, studiile care au căutat variabile ce pot prezice înălțimea unei persoane au arătat că genetica este un indicator puternic.

Cu alte cuvinte, oamenii cu părinți înalți vor avea nevoie cel mai probabil de mai mult spațiu într-un avion. Însă, mai trebui să luăm în considerare și un alt aspect. Studiile au mai arătat că bolile severe și malnutriția în timpul copilăriei unei persoane poate împiedica atingerea potențialului genetic pentru înălțime.

În 2016, un studiu publicat în jurnalul eLife, desfășurat de cercetătorii de la Imperial College London, a arătat că cei mai înalți bărbați din lume provin din Țările de Jos și cele mai înalte femei din Letonia. Însă, acest clasament nu a fost mereu așa.

Teoria cea mai populară în rândul oamenilor de știință

Coreea de Sud era situată pe locul 133 în clasamentul din 1985, însă în 2019 a ajuns pe locul 60. Teoria cea mai populară în rândul oamenilor de știință este că această creștere ar fi fost cauzată de dietele îmbunătățite rezultate în urma dezvoltării Coreei de Sud în ultimele decenii.

„În Coreea de Sud și China este bine știut faptul că îmbunătățirea nutriției în ultimele decenii a dus la o creștere a înălțimii. Aportul de proteine, calciu și calorii a crescut considerabil în acea perioadă”, a explicat Stephen Hsu, profesor de știință, matematică și inginerie computațională la Universitatea de Stat din Michigan, SUA.

Între timp, alte țări au căzut din fruntea clasamentului. Spre exemplu, în 1985, Statele Unite era pe locul 38 în lume, însă în 2019 a ajuns la 58. Ar putea avea legătură asta cu faptul că foarte mulți oameni au emigrat în SUA din țări cu înălțimi mai reduse? Și, în cazul acesta, are totul de-a face cu genetica? Acesta este cel mai probabil un factor principal, însă nu este singurul, a adăugat Hsu.

O dietă nesănătoasă și boli grave în timpul copilăriei pot duce la o înălțime mai redusă

Nutriția precară nu este singurul factor care poate afecta statura unei persoane. Boli grave pot afecta dezvoltarea, în special dacă acestea apar în timpul copilăriei.

Deși o dietă nesănătoasă și boli grave în timpul copilăriei pot duce la o înălțime mai redusă, cercetările sugerează că genetica are o influență mult mai mare, potrivit Live Science.

În 2018, într-un studiu publicat în jurnalul Genetics, Hsu a prezentat importanța genelor în determinarea înălțimii unei persoane. Alături de colegii săi, Hsu a folosit învățarea automată și algoritmi pentru a analiza aproape jumătate de milion de genomuri de la oameni din Regatul Unit. Astfel, echipa a reușit să prezică cu acuratețe înălțimea și densitatea osoasă a unei persoane doar cu ajutorul genelor.

„Genetica determină, în mare parte, înălțimea adulților”

Mai mult, dezechilibrul hormonal și mutațiile genetice au fost asociate cu statura mai redusă, inclusiv nanismul, o afecțiune prin care oamenii au o înălțime de maxim 147 centimetri. Nanismul poate fi împărțit în două subtipuri, nanism disproporționat și nanism proporționat, iar ambele tipuri sunt genetice. În jur de 200 de variații genetice pot cauza ambele forme de nanism. Unele dintre aceste gene sunt dominante, astfel că o persoană trebuie să moștenească genele de la un singur părinte, în timp ce altele sunt recesive, ceea ce înseamnă că genele sunt moștenite de la ambii părinți.

La capătul celălalt al spectrului, oamenii pot ajunge să fie giganți. Spre exemplu, Robert Wadlow, cea mai înaltă persoană documentată vreodată, avea o înălțime de 2,72 m. O astfel de creștere excesivă, uneori numită gigantism, poate fi un semn al cancerului.

Însă, cu excepția afecțiunilor medicale, în cazul oamenilor fără probleme de nutriție, „se pare că genetica determină, în mare parte, înălțimea adulților”, a notat Hsu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Adevărul despre înălțimea gigantului biblic Goliat

Care este, de fapt, media de înălțime a piticilor și câți centimetri a avut cel mai înalt dintre ei

Pe Pământ au trăit papagali care ajungeau la un metru înălţime

Un nou instrument ADN poate prezice înălţimea şi evalua riscul apariţiei maladiilor severe

Articolul Care sunt, de fapt, factorii care determină înălțimea unei persoane? apare prima dată în Descopera.

Articol original

Ar putea fi atacurile de cord posibile și în cazul altor animale?

La fiecare 40 de secunde, o persoană din Statele Unite ale Americii suferă un atac de cord, iar în fiecare an aproximativ 805.000 de americani sunt afectați.

Bineînțeles, statistica se aplică numai oamenilor. Totuși, ce se întâmplă în cazul animalelor? Suferă și animalele de această afecțiune debilitantă și posibil mortală?

În mare parte, alte animale nu suferă atacuri de cord, nici măcar una dintre cele mai apropiate rude vii ale noastre, cimpanzeii (Pan troglodytes). Animalele se confruntă cu alte probleme cardiace, însă, din câte știu oamenii de știință, atacurile de cord sunt rare la alte creaturi.

„În general, animalele nu mor în mod natural din cauza atacului tipic de cord pe care îl vedem atunci când arterele coronare ale oamenilor devin înfundate”, a explicat Philip Gordts, profesor la Universitatea din California, San Diego.

„Majoritatea inimilor de mamifere, în principiu, ar putea suferi atacuri de cord”

Un atac de cord are loc atunci când un vas sangvin care distribuie sânge oxigenat către inimă este blocat și o bucată de țesut cardiac moare din cauza lipsei de oxigen, a precizat Flavio Fenton, profesor de fizică la Institutul de Tehnologie din Georgia. Atunci când o parte din inimă moare, organul nu se mai poate contracta și nici nu reușește să propage unda electrică care se deplasează prin restul inimii, spunându-i să se contracte. Acest lucru poate duce la oprirea inimii și moarte, cu excepția cazului în care au loc manevre de resuscitare cardiopulmonară.

„Toate inimile de mamifere sunt foarte asemănătoare. Așadar, majoritatea inimilor de mamifere, în principiu, ar putea suferi atacuri de cord”, a spus Fenton.

Cât de frecvente sunt atacurile de cord la câini?

Deși, în mod teoretic s-ar putea întâmpla, de cele mai multe ori, nu se întâmplă. Spre exemplu, atacurile de cord apar foarte rar la câini. Nici măcar cimpanzeii aflați în captivitate, care nu doar că sunt înrudiți cu oamenii, dar împărtășesc și factori de risc similari pentru bolile cardiace, cum ar fi inactivitatea fizică și nivelurile ridicate de colesterol, nu suferă atacuri de cord. Nici rozătoarele și iepurii nu sunt predispuși la ateroscleroză, acumularea de grăsimi, colesterol și alte substanțe pe pereții arterelor. Chiar și în cazul rozătoarelor și iepurilor care sunt modificați genetic pentru a avea niveluri ridicate de colesterol și lipide în sânge în scopul inducerii aterosclerozei și a altor boli ale omului, atacurile de cord apar extrem de rar.

Așadar, în loc să ne întrebăm de ce alte animale nu suferă atacuri de cord, am putea să ne întrebăm mai degrabă de ce suferă oamenii de atacuri de cord. Am putea crede că are legătură cu comportamentul nostru sedentar și dieta inadecvată, iar acești factori joacă cu siguranță un rol major. Ateroscleroza este o cauză principală a bolilor de inimă, iar o dietă nesănătoasă bogată în carne roșie și produse lactate pline de grăsimi și lipsa exercițiilor fizice sunt factori de risc pentru ateroscleroză.

Totuși, doar 15% dintre primele atacuri de cord apar la persoane fără factori de risc cardiac. În schimb, oamenii pot fi deosebit de predispuși la atacurile de cord din cauza unei mutații unice pentru oameni. Această mutație ne împiedică să producem o anumită moleculă de zahăr numită Neu5Gc.

Inimile mamiferelor și ale păsărilor au doar o singură sursă de oxigen

În ciuda studiilor care arată că alte animale nu suferă atacuri de cord, adevărul este că nici nu au fost desfășurate prea multe experimente care să analizeze această întrebare, potrivit Live Science.

Însă, având în vedere structura inimii, cercetătorii pot face predicții în privința căror vertebrate sunt mai susceptibile la atacuri de cord. Inimile mamiferelor și ale păsărilor au doar o singură sursă de oxigen, arterele coronare. Acestea se ramifică în arteriole și capilare mai mici, acolo unde celulele musculare ale inimii preiau oxigen și elimină dioxidul de carbon. În inima mamiferelor, „singura modalitate prin care sângele și oxigenul pot ajunge peste tot în inimă este prin vase”, a spus Fenton. Acest aspect ar fi valabil și la păsări. Tocmai de aceea, dacă o arteră coronariană devine blocată la o pasăre sau la un mamifer, inima își pierde aportul de oxigen și este posibil ca animalul să sufere un atac de cord.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au contribuit nasurile oamenilor antici la dispariția mai multor specii de animale

Cum au reușit lupii cenușii să supraviețuiască erei glaciare, când multe alte animale au dispărut

Ce animale pot da naștere la gemeni, tripleți sau chiar cvadrupleți?

Cel mai vechi „cimitir de animale de companie” din lume, descoperit din greșeală în Egipt

Articolul Ar putea fi atacurile de cord posibile și în cazul altor animale? apare prima dată în Descopera.

Articol original