Ar putea fi atacurile de cord posibile și în cazul altor animale?

La fiecare 40 de secunde, o persoană din Statele Unite ale Americii suferă un atac de cord, iar în fiecare an aproximativ 805.000 de americani sunt afectați.

Bineînțeles, statistica se aplică numai oamenilor. Totuși, ce se întâmplă în cazul animalelor? Suferă și animalele de această afecțiune debilitantă și posibil mortală?

În mare parte, alte animale nu suferă atacuri de cord, nici măcar una dintre cele mai apropiate rude vii ale noastre, cimpanzeii (Pan troglodytes). Animalele se confruntă cu alte probleme cardiace, însă, din câte știu oamenii de știință, atacurile de cord sunt rare la alte creaturi.

„În general, animalele nu mor în mod natural din cauza atacului tipic de cord pe care îl vedem atunci când arterele coronare ale oamenilor devin înfundate”, a explicat Philip Gordts, profesor la Universitatea din California, San Diego.

„Majoritatea inimilor de mamifere, în principiu, ar putea suferi atacuri de cord”

Un atac de cord are loc atunci când un vas sangvin care distribuie sânge oxigenat către inimă este blocat și o bucată de țesut cardiac moare din cauza lipsei de oxigen, a precizat Flavio Fenton, profesor de fizică la Institutul de Tehnologie din Georgia. Atunci când o parte din inimă moare, organul nu se mai poate contracta și nici nu reușește să propage unda electrică care se deplasează prin restul inimii, spunându-i să se contracte. Acest lucru poate duce la oprirea inimii și moarte, cu excepția cazului în care au loc manevre de resuscitare cardiopulmonară.

„Toate inimile de mamifere sunt foarte asemănătoare. Așadar, majoritatea inimilor de mamifere, în principiu, ar putea suferi atacuri de cord”, a spus Fenton.

Cât de frecvente sunt atacurile de cord la câini?

Deși, în mod teoretic s-ar putea întâmpla, de cele mai multe ori, nu se întâmplă. Spre exemplu, atacurile de cord apar foarte rar la câini. Nici măcar cimpanzeii aflați în captivitate, care nu doar că sunt înrudiți cu oamenii, dar împărtășesc și factori de risc similari pentru bolile cardiace, cum ar fi inactivitatea fizică și nivelurile ridicate de colesterol, nu suferă atacuri de cord. Nici rozătoarele și iepurii nu sunt predispuși la ateroscleroză, acumularea de grăsimi, colesterol și alte substanțe pe pereții arterelor. Chiar și în cazul rozătoarelor și iepurilor care sunt modificați genetic pentru a avea niveluri ridicate de colesterol și lipide în sânge în scopul inducerii aterosclerozei și a altor boli ale omului, atacurile de cord apar extrem de rar.

Așadar, în loc să ne întrebăm de ce alte animale nu suferă atacuri de cord, am putea să ne întrebăm mai degrabă de ce suferă oamenii de atacuri de cord. Am putea crede că are legătură cu comportamentul nostru sedentar și dieta inadecvată, iar acești factori joacă cu siguranță un rol major. Ateroscleroza este o cauză principală a bolilor de inimă, iar o dietă nesănătoasă bogată în carne roșie și produse lactate pline de grăsimi și lipsa exercițiilor fizice sunt factori de risc pentru ateroscleroză.

Totuși, doar 15% dintre primele atacuri de cord apar la persoane fără factori de risc cardiac. În schimb, oamenii pot fi deosebit de predispuși la atacurile de cord din cauza unei mutații unice pentru oameni. Această mutație ne împiedică să producem o anumită moleculă de zahăr numită Neu5Gc.

Inimile mamiferelor și ale păsărilor au doar o singură sursă de oxigen

În ciuda studiilor care arată că alte animale nu suferă atacuri de cord, adevărul este că nici nu au fost desfășurate prea multe experimente care să analizeze această întrebare, potrivit Live Science.

Însă, având în vedere structura inimii, cercetătorii pot face predicții în privința căror vertebrate sunt mai susceptibile la atacuri de cord. Inimile mamiferelor și ale păsărilor au doar o singură sursă de oxigen, arterele coronare. Acestea se ramifică în arteriole și capilare mai mici, acolo unde celulele musculare ale inimii preiau oxigen și elimină dioxidul de carbon. În inima mamiferelor, „singura modalitate prin care sângele și oxigenul pot ajunge peste tot în inimă este prin vase”, a spus Fenton. Acest aspect ar fi valabil și la păsări. Tocmai de aceea, dacă o arteră coronariană devine blocată la o pasăre sau la un mamifer, inima își pierde aportul de oxigen și este posibil ca animalul să sufere un atac de cord.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au contribuit nasurile oamenilor antici la dispariția mai multor specii de animale

Cum au reușit lupii cenușii să supraviețuiască erei glaciare, când multe alte animale au dispărut

Ce animale pot da naștere la gemeni, tripleți sau chiar cvadrupleți?

Cel mai vechi „cimitir de animale de companie” din lume, descoperit din greșeală în Egipt

Articolul Ar putea fi atacurile de cord posibile și în cazul altor animale? apare prima dată în Descopera.

Articol original

O urnă de plumb care conținea o inimă umană, descoperită în Franța. Ce se știe despre această practică funerară

Cercetătorii au desfășurat o „autopsie” asupra unei urne din plumb în formă de inimă, așezată pe pieptul unui sicriu din plumb îngropat în comuna Flers, din Normandia.

Urna pentru inimă (în engleză „cardiotaph”) a fost descoperită în 2014 în timpul excavării arheologice a fostului cimitir și fostei parohii Saint-Germain. Doi bolți din zidărie au fost descoperiți, fiecare conținând un sicriu antropomorf din plumb. Urna pentru inimă era așezată pe unul dintre acele sicrie care datează din secolele XVII – XVIII.

Era o practică obișnuită în Franța, începând cu Evul Mediu și până în secolul al XVIII-lea, ca elita să îngroape inimile morților alături de aceștia în recipiente în formă de inimă.

Cele două corpuri au trecut prin procesul de îmbălsămare

Urna descoperită recent nu are inscripții, spre deosebire de inscripțiile cruciale descoperite pe o urnă care conținea inima Cavalerului de Brefeillac, un nobil care a murit în 1649. În 2015, ambele sicrie au fost deschise și studiate în laborator.

Rămășițele umane descoperite în interior aparțineau unor adulți. Craniile persoanelor au fost tăiate, ceea ce indică faptul că cele două corpuri au trecut prin procesul de îmbălsămare. Procesul este tipic personajelor de rang înalt, iar în acest caz este vorba cel mai probabil de familia Conților de Flers. Totodată, au fost găsit și urme de rămășițe organice, anume țesături și scalpul unuia dintre indivizi. Oamenii de știință au colectat mostre ADN de la ambele persoane, potrivit The History Blog.

O inimă umană mumificată, cu un miros mentolat

La acea vreme, urna pentru inimă nu făcea parte din studiilor cercetătorii pentru că aceștia doreau să dezvolte un protocol potrivit pentru explorarea sa, iar în luna septembrie a acestui an urna a fost „operată”. Urna a fost tăiată cu atenție, iar apoi deschisă. Interiorul său era plin cu o substanță maronie granulată care mirosea ușor asemenea frunzelor de mentă. Substanța a fost înlăturată, astfel dezvăluind o inimă umană mumificată. În urma disecției, oamenii de știință au găsit ventriculele și atriile inimii, dar și artere.

Mostrele ADN extrase de la inimă vor fi comparate cu cele ale indivizilor din sicrie. Inima ar putea aparține unuia dintre aceștia sau ar putea avea o altă legătură familială.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Încă 14 sicrie complet sigilate și neatinse de 2.500 de ani au fost descoperite de autoritățile egiptene

Autoritățile egiptene au descoperit sicrie complet sigilate și neatinse de 2.500 ani

Patru sicrie ale unei familii nobile din Transilvania, descoperite într-o criptă

Rămășițele unui lider anglo-saxon ar putea răsturna tot ce știm despre acea perioadă

Articolul O urnă de plumb care conținea o inimă umană, descoperită în Franța. Ce se știe despre această practică funerară apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Șansele pentru o viaţă mai lungă pot fi îmbunătățite prin menţinerea sau creşterea activităţii sexuale

Cum să îmbini plăcutul cu sănătosul? Studiile spun că menţinerea sau creşterea activităţii sexuale poate fi legată de o supravieţuire mai bună pe termen lung.

Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv au urmărit 495 de cupluri timp de aproximativ 20 de ani.

Ce s-a întâmplat cu cei care şi-au menţinut sau au crescut frecvenţa activităţii sexuale în primele şase luni după un atac de cord

Oamenii de știință au constatat că cei care şi-au menţinut sau au crescut frecvenţa activităţii sexuale în primele şase luni după un atac de cord au avut un risc de deces cu 35% mai mic decât cei care au încetat să facă sex sau şi-au redus frecvenţa.

„În general, viaţa sexuală este un subiect destul de tabu în România. S-a demonstrat că pacienţilor care sunt bolnavi de boli cardiovasculare, mai ales de infarct, le este frică să mai facă, sau să îşi revină către activitatea lor sexuală normală”, spune Oren Iancovici, medic specialist cardiolog.

„Noi recomandăm ca pacientul să revină la o viaţă normală”

„Noi recomandăm, ca medici cardiologi, oriunde în lume, ca pacientul să revină la o viaţă normală, indiferent dacă este sexuală sau nu. Dacă după acest atac de cord te întorci cât de repede se poate, evident să îţi dea voie cardiologul la o activitate sexuală, automat tu te simţi şi cum erai înainte, te simţi bine”, a spus medicul, potrivit Mediafax.

„Dacă avem o viaţă sexuală activă, şi revenim la o viaţă sexuală activă conform acestui studiu, dar în general ce ştim şi noi, cardiologii, este că probabilitatea ca să mai faci un infarct sau să mai ai o problemă este mai mică. Suntem activi în general, sportivi, activitate socială şi cu activitate sexuală, cu siguranţă putem să prevenim această boală să apară, sau măcar o amânăm”, adaugă medicul.

Articolul Șansele pentru o viaţă mai lungă pot fi îmbunătățite prin menţinerea sau creşterea activităţii sexuale apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original