Descoperire impresionantă într-un lac finlandez

Un baston din lemn sculptat în formă de șarpe a fost descoperit într-un sit preistoric de lângă orașul Järvensuo, în sud-vestul Finlandei.

Datarea lemnului cu radiocarbon a indicat că obiectul a fost realizat cel mai probabil în neoliticul târziu, cca. 2471-2291 î.e.n.

Descoperirea este unică în evidențele arheologice; cel mai apropiat artefact comparabil în ceea ce privește designul și vechimea este o mică figurină din lut găsită la o distanță de 96 de kilometri, în anii 1960.

Situl Järvensuo 1 a fost descoperit din greșeală, în timpul excavării unor șanțuri în anii 1950, pe malul sudic al lacului Rautajärvi. Prima descoperire în el a fost o paletă din lemn, datată ca provenind din perioada 3331–2462 î.Hr.

Decenii mai târziu au fost făcute alte descoperiri preistorice, inclusiv o lingură cu mâner sculptat în formă de cap de urs. Lingura a fost găsită conservată în solul îmbibat cu apă.

Cea mai mare parte a Finlandei are un sol extrem de acid, care produce rămășițe organice, astfel încât zonele umede, amenințate de activitățile de drenaj și extracție a turbei, sunt o resursă arheologică prețioasă.

La 35 de ani după ultimele săpături, în 2020 au început noi excavări în zonă. Excavările au scos la iveală o stratigrafie care se întinde până acum 5.000 de ani, incluzând faze ale activității umane.

Toiagul unui șaman

Șarpele din lemn a fost dezgropat vara trecută, într-un strat de turbă la doi metri adâncime. Are o lungime de 53 de centimetri și o grosime de 3 centimetri în cel mai lat punct. A fost sculptat dintr-o singură bucată de lemn. Deși are o suprafața netedă, fără ornamente, a fost realizat cu mare pricepere, evidențind un gât subțire care duce la un cap ridicat, plat, cu gura deschisă.

Deși șerpii nu sunt o temă obișnuită în arta neolitică a Europei de Nord, există câteva sculpturi în stâncă și picturi care descriu șerpi, inclusiv unul cu gura deschisă, potrivit History Blog. Cel puțin două picturi rupestre preistorice din Finlanda prezintă un om care susține un baston curbat care amintește de piesa Järvensuo.

Arta rupestră antică din Finalanda și nordul Rusiei are repezentări ale figurilor umane care par să țină în mâini șerpi, despre care se cred că ar fi șamani în timpul unor ritualuri sacre în care se foloseau toiaguri din lemn sculptate pentru a arăta precum aceste reptile.

„Se pare că există o anumită legătură între șerpi și oameni”, a afirmat Antti Lahelma, arheolog de la Universitatea din Helsinki.

„Ne duce cu gândul la șamanismul nordic al perioadei istorice, în care șerpii aveau un rol spiritual special ca animale ajutătoare ale șamanului. Chiar dacă diferența de timp este imensă, posibilitatea unei astfel de continuități este tentantă”, a mai spus arheologul.

O scurtă lucrare în care este descrisă descoperirea toiagului în formă de șarpe a fost publicată în revista Antiquity.

Vă recomandăm să citiți și:

Britanicii au dezlegat misterul unui cod SECRET preistoric. FOTO

Necunoscuta şi nebuneasca aventură mongolă a Baronului von Ungern

Exorcismul – la limita ratiunii

Uluitoarele profetii ale inteleptilor triburilor Hopi

Articolul Descoperire impresionantă într-un lac finlandez apare prima dată în Descopera.

Articol original

Șarpe de aproape 2 metri găsit într-un parc aglomerat din România

Un șarpe de aproape 2 metri lungime a fost găsit într-un parc aglomerat din Drobeta Turnu Severin. Oamenii au apelat la ajutorul jandarmilor. Jandarmii au alungat, în ultimele două luni, zeci de câini agresivi sau reptile.

Șarpele având o lungime de peste un metru și jumătate a fost îndepărtat de jandarmi dintr-un spațiu verde, situat în apropierea unui centru comercial din Drobeta Turnu Severin

O persoană a sesizat la 112 prezența șarpelui pe strada M. Gușiță, în apropierea unui parc frecventat de mai multe persoane. La fața locului a fost trimis un echipaj de jandarmerie.

Reptila a fost observată și de către jandarmi, care au prins-o și, ulterior, au eliberat-o în mediul său natural.

Vă recomandăm să citiți și:

Un șarpe fără cap pare că ar putea ataca un om

Șarpe iridescent cu solzi ciudați, care aparține unui gen foarte rar, descoperit în Vietnam

Momentul în care maimuțele capucin fac echipă pentru a salva un camarad mai tânăr din strânsoarea unui șarpe boa

Fosila unui șarpe care vedea în infraroșu descoperită într-o carieră de piatră s-a dovedit a fi un strămoș al șerpilor boa

 

Articolul Șarpe de aproape 2 metri găsit într-un parc aglomerat din România apare prima dată în Descopera.

Articol original

Au șerpii urechi? Răspunsul i-ar surprinde pe mulți

Șerpii sunt animale unice, cu trupurile lor fără membre, cu limbile lungi și abilitatea de a devora prada în întregime. Șerpii se bazează în mare parte pe simțul mirosului pentru a vâna, deși folosesc vederea și auzul. Așadar, au șerpii urechi?

Da și nu, spune Sara Ruane, erpetolog la Universitatea Rutgers din New Jersey, SUA. La fel ca multe alte reptile, șerpii nu au o structură exterioară a urechii. Cu toate acestea, șerpii au oase ale urechii în capetele lor pe care le folosesc pentru a auzi.

„Atunci când te gândești la animale, fie că este vorba despre un câine sau un iepure, acestea aud un zgomot într-o direcție diferită și își întorc urechea externă pentru a surprinde mai bine sunetul în caz că se întâmplă din nou. O ureche internă este partea în care are loc esențialul auzului”, a precizat Ruane.

Urechile sunt alcătuite de obicei din trei părți principale. Urechea externă concentrează pe sunetele pe timpan, care separă urechea externă de urechea medie. Urechea medie conține trei oase care transmit sunetele de la timpan la urechea internă prin intermediul vibrațiilor. Iar urechea internă transformă aceste vibrații în impulsuri nervoase care sunt trimise către creier.

Șerpii pot auzi doar o gamă limitată de frecvențe

Șerpii nu au nici ureche medie și nici ureche externă, potrivit unui studiu publicat în 2012 în Journal of Experimental Biology. Cu toate acestea, șerpii dețin un os al urechii medii care leagă urechea internă de maxilar. Acest lucru permite șerpilor să audă vibrații, cum ar fi cele produse un prădător care se apropie de ei pe sol. Însă, șerpii nu sunt la fel de abili la auzul sunetelor transmise prin aer.

Așadar, șerpii pot auzi doar o gamă limitată de frecvențe. Șerpii sunt capabili să audă frecvențele joase, dar nu și pe cele înalte, având în vedere faptul că acele sunete sunt transmise în mare parte prin aer. Spre exemplu, pitonii regali sunt cei mai buni la auzul frecvențelor între 80 și 160 Hz. Prin comparație, intervalul normal de frecvență umană este de la 20 Hz până la 20.000 Hz.

„Dacă ați înota și ați intra sub apă și cineva care stătea lângă piscină v-ar striga, i-ați putea auzi. S-ar putea totuși să nu distingeți toate detaliile, însă cam așa aud șerpii la frecvențe mai mari”, a explicat Ruane, potrivit Live Science.

Șerpii sunt regii abilităților chimiosenzoriale

Această gamă limitată de auz nu este o problemă pentru șerpi, în mare parte pentru că nu folosesc vocalizări pentru a comunica între ei. Vocalizările pe care le fac, cum ar fi șuieratul sau mârâitul, sunt la frecvențe mai mari decât aud ei și sunt probabil destinate păsări și mamifere.

Motivul principal pentru care șerpii nu au nevoie de un auz sensibil este că aceștia se bazează pe alte simțuri. Mirosul lor este deosebit de util. „Șerpii își scot limba, culeg toate moleculele de miros care se află în aer în apropierea lor și le aduc înapoi într-un organ specializat pe care îl au pentru procesare, iar apoi în creierul lor”, a spus Ruane.

Așadar, deși nu sunt capabili să audă majoritatea animalelor din jur, „șerpii sunt regii abilităților chimiosenzoriale”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un mod complet nou și ciudat prin care șerpii se pot mișca a fost descoperit de cercetători

De ce șerpii atacă prăzi mult mai mari decât ei?

Un exemplar rar de viperă a lui Russell cu două capete a fost descoperit. Este unul dintre cei mai periculoși șerpi

Un adevărat coșmar pentru mulți. Cum reușește această specie de șerpi să „alunece prin aer” și să zboare

Articolul Au șerpii urechi? Răspunsul i-ar surprinde pe mulți apare prima dată în Descopera.

Articol original