Cine a fost Alexandre Dumas, creatorul romanelor „Cei trei muschetari” și „Contele de Monte Cristo”

Alexandre Dumas (deseori numit și „tatăl”) s-a născut la data de 24 iulie 1802 la Villers-Cotterêts, Aisne, Franța și a murit la data de 5 decembrie 1870 la Puys, în apropiere de orașul Dieppe din Freanța.

Alexandre Dumas a fost unul dintre cei mai prolifici și mai populari scriitori francezi ai secolului XIX. Dumas a câștigat o reputație grozavă mai întâi ca dramaturg și apoi ca scriitor de romane istorice. Cele mai cunoscute romane ale lui Dumas rămân „Contele de Monte Cristo” și „Cei trei muschetari”.

Memoriile lui Alexandre Dumas amintesc despre evenimente din viața sa extraordinară și oferă o perspectivă unică asupra vieții literare franceze din timpul Romantismului. Dumas a fost tatăl (père) dramaturgului și romancierului Alexandre Dumas, numit și Dumas fils.

Tatăl lui Dumas a fost Thomas-Alexandre Davy de La Pailleterie. Acesta a fost copilul născut din flori al marchizului Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie și sclavei de culoare Marie Cessette Dumas, a fost un soldat obișnuit care a folosit numele mamei sale începând cu 1786. Mai apoi, Thomas-Alexandre a ajuns general în armata lui Napoleon. Însă, familia a trecut prin greutăți, în special după moartea generalului Dumas din 1806.

Piesele de teatru ale lui Alexandre Dumas, melodramatice, obraznice și grosolane

În 1823, tânărul Alexandre Dumas s-a mutat la Paris pentru a-și câștiga existența ca avocat. Alexandre a reușit să obțină un loc de muncă în casa familiei Ducelui d’Orléans, viitorul rege Ludovic-Filip al Franței. Totuși, Alexandre și-a încercat norocul și în teatru, acolo unde l-a întâlnit pe actorul François-Joseph Talma și tinerii poeți care se aflau în fruntea Romantismului.

Piesele de teatru ale lui Alexandre Dumas, judecate dintr-o perspectivă modernă, sunt melodramatice, obraznice și grosolane. Totuși, la acea vreme, în anii 1820 și 1830, acestea au fost primite cu extaz, potrivit Britannica.

Deși a continuat să scrie piese de teatru, Alexandre Dumas și-a îndreptat atenția spre romanele istorice, adesea colaborând și cu alți scriitori precum Auguste Maquet. Acuratețea istorică era de cele mai multe ori ignorată, iar psihologia personajelor era rudimentară. Principalul interes al lui Dumas era crearea unei povești captivante ce are loc în cadrul unei istorii colorate, de obicei în secolul XVI sau XVII.

Care sunt cele mai cunoscute opere ale lui Alexandre Dumas

Cele mai cunoscute opere ale lui Alexandre Dumas sunt „Cei trei muschetari” (1844), „Contele de Monte Cristo” (1844 – 45), „După douăzeci de ani” (1845), „Laleaua neagră” (1850) și „Vicontele de Bragelonne” (1848 – 50).

Atunci când a devenit cunoscut, Alexandre Dumas și-a satisfăcut gusturile extravagante. În cele din urmă, Dumas a fost obligat să scrie tot mai repede și mai mult pentru a-și plăti creditorii. Dumas a încercat să câștige bani prin jurnalism și cărți de călătorie, însă fără prea mult succes.

Manuscrisul neterminat al unui roman pierdut demult, „Ultimul Cavaler”, a fost descoperit în Biblioteca Națională din Paris la sfârșitul anilor 1980 și publicat pentru prima dată în 2005.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Top 10 lucruri surprinzătoare despre unii dintre cei mai faimoși scriitori din lume

Top 10 acte de răzbunare care au intrat în istorie

Obiceiurile ciudate ale unor scriitori faimoşi

Top 20 de inovații militare folosite de-a lungul istoriei

Articolul Cine a fost Alexandre Dumas, creatorul romanelor „Cei trei muschetari” și „Contele de Monte Cristo” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă

Lev Tolstoi este cel mai bine cunoscut pentru operele sale „Război și Pace” și „Anna Karenina”, considerate cele mai bune romane scrise vreodată.

Printre operele mai scurte ale lui Tolstoi se numără „Moartea lui Ivan Ilici” care este de obicei considerată printre cele mai bune exemple ale nuvelei.

În ultimele trei decenii din viață, Lev Tolstoi a câștigat renume mondial pentru ideile lui asupra religiei și moralității. Doctrina sa privind rezistența nonviolentă a avut o influență semnificativă asupra lui Mahatma Gandhi și numeroase alte personalități din secolul XX. Deși ideile religioase ale lui Tolstoi nu mai sunt cuvinte acum cu respectul de altădată, interesul cu privire la viața și personalitatea sa a crescut de-a lungul anilor.

Majoritatea cititorilor sunt de acord cu descrierea făcută de Matthew Arnold, poet englez din secolul XIX, că un roman de Tolstoi nu este o opera de artă și o bucată de viață. Autorul rus Isaak Babel a comentat că, dacă lumea ar putea scrie despre sine, ar scrie la fel ca Tolstoi.

Unul dintre cei mai bine documentați scriitori din istorie

Școlit acasă, Tolstoi s-a înscris la Universitatea din Kazan în 1844 ca student al limbilor orientale. Totuși, rezultatele sale slabe l-au forțat în curând să se transfere la facultatea de drept.

După ce a părăsit universitatea în 1847 fără diplomă, Lev Tolstoi s-a întors la Iasnaia Poliana, casa în care s-a născut și acolo unde avea de gând să se educe singur și să aibă grijă de moșia sa.

În 1847, Tolstoi a început să țină un jurnal, care mai apoi a devenit laboratorul său pentru experimente de auto-analiză și mai apoi pentru ficțiune. Tolstoi a continuat să scrie în jurnale pe tot parcursul vieții sale, astfel că este unul dintre cei mai bine documentați scriitori din istorie. Tolstoi și-a început primul jurnal cu dezvăluirea că ar fi contractat o boală venerică.

Lev Tolstoi a rămas pe tot parcursul vieții un „arhaic”

După Războiul Crimeii, Lev Tolstoi demisionează din armată și este inițial lăudat de lumea literară de la Sankt Petersburg. Însă, orgoliul său înțepător, refuzul de a se alătura vreunei tabere de intelectuale și insistența sa asupra independenței complete i-au adus curând antipatia intelectualității radicale. Astfel, Tolstoi a rămas pe tot parcursul vieții un „arhaic”. În 1857, Tolstoi a călătorit la Paris și s-a întors după ce și-a pierdut toți banii la jocuri de noroc, scrie Britannica.

După întoarcerea sa în Rusia, Tolstoi s-a hotărât că adevărata sa vocație era pedagogia, așa că a organizat o școală pentru copiii de țărani pe moșia sa.

Operele lui Tolstoi în timpul anilor 1850 și 1860 au experimentat cu noi forme de îngrijorări morale și filosofice.

O stare profundă de disperare existențială

Căsătorit și aflat cu familia sa la Iasnaia Poliana, Lev Tolstoi și-a atins apogeul creativității. A scris „Război și Pace”, iar apoi, după o pauză în care a contemplat un roman despre Petru I al Rusiei și s-a întors pentru scurt timp la pedagogie, Tolstoi a scris un alt roman important, „Anna Karenina”. Aceste două opera împărtășesc o viziune despre experiența umană înrădăcinată în aprecierea pentru viața zilnică și virtuțile prozaice.

După ce a finalizat „Anna Karenina”, Tolstoi a fost cuprins de o stare profundă de disperare existențială, pe care a descris-o în „Confesiunea mea”. Toate activitățile păreau pur și simplu inutile, iar Tolsoi, impresionat de soarta oamenilor de rând, s-a îndreptat spre religie. Atras inițial de Biserica Ortodoxă Rusă în care s-a născut, Tolstoi a decis rapid că toate Bisericile Creștine erau instituții corupte care au falsificat adevăratul creștinism. Tolstoi și-a devotat restul vieții dezvoltării și promovării proprii sale credințe. A fost excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă în 1901.

Cum a murit Lev Tolstoi?

Cu excepția fiicei sale, Aleksandra, pe care a făcut-o moștenitor, familia lui Tolstoi a fost separată sau chiar ostilă învățăturilor sale. Soției sale îi displăcea în special prezența constantă a discipolilor. Astfel, viața lor cândva fericită a devenit una dintre cele mai celebre căsnicii nefericite din istoria literară.

În 1910, chinuit de situația sa domestică și de contradicția dintre viața sa și principiile sale, Lev Tolstoi a evadat în cele din urmă pe ascuns de la Iasnaia Poliana, însoțit de Aleksandra și medicul său. În pofida dorinței sale pentru intimitate, presa internațională a reușit în curând să relateze despre activitățile sale. În decurs de câteva zile, Tolstoi a contractat pneumonie și a murit de insuficiență cardiacă la gara din Astapovo.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Google sărbătoreşte 186 de ani de la naşterea lui Lev Tolstoi într-un mod spectaculos (GALERIE FOTO)

Mircea Eliade, marele scriitor şi filosof care a susţinut Garda de Fier

Cehov, marele scriitor răpus de o boală cumplită

10 lucruri mai puțin știute despre marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski

Articolul Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă apare prima dată în Descopera.

Articol original

Mircea Eliade, marele scriitor şi filosof care a susţinut Garda de Fier

Mircea Eliade s-a născut în 13 martie 1907, în familia ofiţerului Gheorghe Eliade. Tatăl lui, un om deosebit de religios, l-a înregistrat însă în registrul de naşteri cu 4 zile înainte de data reală, ca să corespundă astfel cu Sărbătoarea celor patru martiri din Sebasta.

Citeşte şi Ororile din GULAGURILE siberiene, unde au murit mulţi români

 

Citeşte şi Imagini incredibile din Bucureştiul anului 1978. O galerie FOTO inedită pentru o Românie comunistă

 

Din adolescenţă a fost intersat de ştiinţele naturii, chimie, precum şi de ocultism şi a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda vederii slabe, citea cu pasiune, unul dintre autorii preferaţi fiind Honoré de Balzac.

Complexat de aspectul său fizic şi de faptul că vedea foarte slab, a recurs la experimente bizare din dorinţa de a demonstra că este mai puternic decât colegii săi: mânca insecte şi îşi propunea să doarmă numai 4-5 ore pe noapte.

Primele sale lucrări publicate au fost „Inamicul viermelui de mătase” (1921) şi „Cum am gasit piatra filosofală”. Patru ani mai târziu, şi-a publicat autobiografia, intitulată „Romanul adolescentului miop”.

În tinereţe, Eliade a fost jurnalist şi eseist, discipol al controversatului filosof de extremă dreapta Nae Ionescu şi membru al societăţii literare Criterion. Nae Ionescu i-a fost profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1928. Eliade a fost fascinat de ideile radicale ale lui Ionescu şi de interesul deosebit al acestuia faţă de religie.

În 1928, Eliade a obţinut o bursă de studiu pentru patru ani la Universitatea din Calcutta, India. Acolo l-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, ale cărui idei despre spiritualitate l-au influenţat ulterior. Totodată, a început o poveste de dragoste cu frumoasa  Maitreyi, de la al cărui tată, profesorul Dasgupta, a învăţat limbile sanscrita, pali şi bengali. Tot aici a experimentat şi consumul de opium.

La jumătatea anilor 1930 a devenit asistentul lui Nae Ionescu, predând un curs despre metafizică. Pentru susţinerea sa deschisă faţă de Garda de Fier a fost arestat în 14 iulie 1938. În anii următori a fost ataşat cultural în Marea Britanie şi Portugalia, sub regimul legionar şi ulterior sub regimul mareşalului Ion Antonescu.

După moartea soţiei sale Nina Mareş, a intrat în depresie şi a încercat să se trateze singur, cu antidepresive, extracte de passiflora şi chiar cu metamfetamine.

În 1945 s-a mutat în Franţa, iar în 1956 în SUA. În ultimii ani ai vieţii sale, trecutul lui de simpatizant fascist a fost scos tot mai mult în atenţia presei, fapt care a dus la deteriorarea sănătăţii sale. Din această cauză a devenit membru al Academiei Române postum.

Cu puţin timp înainte să moară, a primit Premiul Bordin al Academiei Franceze şi titlul de Doctor Honoris Causa din partea

Mircea Eliade a murit în capitala Statelor Unite, în aprilie 1986.

Lucrările literare şi ştiinţifice ale lui Eliade au fost traduse în multe limbi de circulaţie internaţionale. La rândul său, Eliade a fost un adevărat erudit, vorbind fluent 5 limbi străine (româna, franceza, germana, italiana, engleza) şi cunoscând destul de bine alte 3 limbi (ebraica, persana, sanscrita).

Descoperă vă prezintă semnificaţiile istorice ale zilei de 13 martie:

1733 – S-a născut cercetătorul Joseph Priestly, descoperitorul oxigenului (m. 6 feb 1804)

1741 – S-a născut Iosif al II-lea, împărat al Austriei (1764-1790), fiul împărătesei Maria Theresa (m. 1790)

1781 – William Herschell descoperă planeta Uranus

1865 – S-a născut fizicianul Dragomir Hurmuzescu, ctitor al radiofoniei româneşti (d. 31 mai 1954)

1881 – S-a născut Tony Bulandra, actor de teatru şi film, personalitate a scenei româneşti (m. 1943)

1881 – A fost asasinat Ţarul Alexandru al II-lea, împăratul Rusiei între 1855-1881 (n.1818)

1892 – A avut loc Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, în care s-a definitivat textul Memorandumului redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu

1916 – S-a născut actriţa Cella Dima (m. 2000)

1917 – A fost semnat Documentul de la Viena de către cancelarul Bethmann-Hollweg şi de ministrul de Externe austro-ungar Ottokar Czernin, act care prevedea anexarea României de către Austro-Ungaria în caz de victorie a puterilor centrale în Primul Război Mondial

1936 – A avut loc, la “Opera Mare” din Paris, premiera tragediei “Oedip”, de George Enescu

1948 – Au fost inaugurate uzinele Honda

1979 – Intră în vigoare Sistemul Monetar European (SME), instituţie internaţională care are ca obiectiv controlul fluctuaţiile cursurilor de schimb în ţările Comunităţii Europene, cu excepţia Marii Britanii.

1992 – În estul Turciei are loc un cutremur de 6.8 grade pe scara Richter, care face 500 de victime

2002  – Ataşatul militar al României la Chişinău a fost declarat persona non grata

2003  – Statele Unite au început desfăşurarea de bombardiere B-2 în Golf.

2013 – Cardinalul francez Jean-Louis Tauran a strigat „Habemus papam” de la balconul bazilicii Sfântul Petru, anunţând numele celui de-al 266-lea suveran pontif: arhiepiscopul de Buenos Aires, argentinianul Jorge Mario Bergoglio, în vârstă de 76 de ani, care a devenit Papa Francisc. Bergoglio a devenit primul papă originar din America Latină şi primul papă iezuit.

Articolul Mircea Eliade, marele scriitor şi filosof care a susţinut Garda de Fier apare prima dată în Descopera.

Articol original