Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă

Lev Tolstoi este cel mai bine cunoscut pentru operele sale „Război și Pace” și „Anna Karenina”, considerate cele mai bune romane scrise vreodată.

Printre operele mai scurte ale lui Tolstoi se numără „Moartea lui Ivan Ilici” care este de obicei considerată printre cele mai bune exemple ale nuvelei.

În ultimele trei decenii din viață, Lev Tolstoi a câștigat renume mondial pentru ideile lui asupra religiei și moralității. Doctrina sa privind rezistența nonviolentă a avut o influență semnificativă asupra lui Mahatma Gandhi și numeroase alte personalități din secolul XX. Deși ideile religioase ale lui Tolstoi nu mai sunt cuvinte acum cu respectul de altădată, interesul cu privire la viața și personalitatea sa a crescut de-a lungul anilor.

Majoritatea cititorilor sunt de acord cu descrierea făcută de Matthew Arnold, poet englez din secolul XIX, că un roman de Tolstoi nu este o opera de artă și o bucată de viață. Autorul rus Isaak Babel a comentat că, dacă lumea ar putea scrie despre sine, ar scrie la fel ca Tolstoi.

Unul dintre cei mai bine documentați scriitori din istorie

Școlit acasă, Tolstoi s-a înscris la Universitatea din Kazan în 1844 ca student al limbilor orientale. Totuși, rezultatele sale slabe l-au forțat în curând să se transfere la facultatea de drept.

După ce a părăsit universitatea în 1847 fără diplomă, Lev Tolstoi s-a întors la Iasnaia Poliana, casa în care s-a născut și acolo unde avea de gând să se educe singur și să aibă grijă de moșia sa.

În 1847, Tolstoi a început să țină un jurnal, care mai apoi a devenit laboratorul său pentru experimente de auto-analiză și mai apoi pentru ficțiune. Tolstoi a continuat să scrie în jurnale pe tot parcursul vieții sale, astfel că este unul dintre cei mai bine documentați scriitori din istorie. Tolstoi și-a început primul jurnal cu dezvăluirea că ar fi contractat o boală venerică.

Lev Tolstoi a rămas pe tot parcursul vieții un „arhaic”

După Războiul Crimeii, Lev Tolstoi demisionează din armată și este inițial lăudat de lumea literară de la Sankt Petersburg. Însă, orgoliul său înțepător, refuzul de a se alătura vreunei tabere de intelectuale și insistența sa asupra independenței complete i-au adus curând antipatia intelectualității radicale. Astfel, Tolstoi a rămas pe tot parcursul vieții un „arhaic”. În 1857, Tolstoi a călătorit la Paris și s-a întors după ce și-a pierdut toți banii la jocuri de noroc, scrie Britannica.

După întoarcerea sa în Rusia, Tolstoi s-a hotărât că adevărata sa vocație era pedagogia, așa că a organizat o școală pentru copiii de țărani pe moșia sa.

Operele lui Tolstoi în timpul anilor 1850 și 1860 au experimentat cu noi forme de îngrijorări morale și filosofice.

O stare profundă de disperare existențială

Căsătorit și aflat cu familia sa la Iasnaia Poliana, Lev Tolstoi și-a atins apogeul creativității. A scris „Război și Pace”, iar apoi, după o pauză în care a contemplat un roman despre Petru I al Rusiei și s-a întors pentru scurt timp la pedagogie, Tolstoi a scris un alt roman important, „Anna Karenina”. Aceste două opera împărtășesc o viziune despre experiența umană înrădăcinată în aprecierea pentru viața zilnică și virtuțile prozaice.

După ce a finalizat „Anna Karenina”, Tolstoi a fost cuprins de o stare profundă de disperare existențială, pe care a descris-o în „Confesiunea mea”. Toate activitățile păreau pur și simplu inutile, iar Tolsoi, impresionat de soarta oamenilor de rând, s-a îndreptat spre religie. Atras inițial de Biserica Ortodoxă Rusă în care s-a născut, Tolstoi a decis rapid că toate Bisericile Creștine erau instituții corupte care au falsificat adevăratul creștinism. Tolstoi și-a devotat restul vieții dezvoltării și promovării proprii sale credințe. A fost excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă în 1901.

Cum a murit Lev Tolstoi?

Cu excepția fiicei sale, Aleksandra, pe care a făcut-o moștenitor, familia lui Tolstoi a fost separată sau chiar ostilă învățăturilor sale. Soției sale îi displăcea în special prezența constantă a discipolilor. Astfel, viața lor cândva fericită a devenit una dintre cele mai celebre căsnicii nefericite din istoria literară.

În 1910, chinuit de situația sa domestică și de contradicția dintre viața sa și principiile sale, Lev Tolstoi a evadat în cele din urmă pe ascuns de la Iasnaia Poliana, însoțit de Aleksandra și medicul său. În pofida dorinței sale pentru intimitate, presa internațională a reușit în curând să relateze despre activitățile sale. În decurs de câteva zile, Tolstoi a contractat pneumonie și a murit de insuficiență cardiacă la gara din Astapovo.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Google sărbătoreşte 186 de ani de la naşterea lui Lev Tolstoi într-un mod spectaculos (GALERIE FOTO)

Mircea Eliade, marele scriitor şi filosof care a susţinut Garda de Fier

Cehov, marele scriitor răpus de o boală cumplită

10 lucruri mai puțin știute despre marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski

Articolul Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă apare prima dată în Descopera.

Articol original

Celibatul, Misoginia și Sodomia. Obiceiul medieval care a avut consecințe periculoase, de lungă durată

Insistența medievală asupra celibatului clerical a schimbat istoria într-un mod cât se poate de toxic. Ce s-a întâmplat, de fapt, din această cauză?

În anul 1475 John Stocker, capelan al catedralei din Basel, a fost condamnat de o instanță ecleziastică pentru comiterea sodomiei cu John Müller, un corist care a fost și locatarul lui Stocker. Clericul și-a justificat comportamentul spunând că, deși relațiile cu o femeie nu ar fi fost tolerate, el ar putea avea relații sexuale cu un băiat și totuși poate fi considerat un preot evlavios.

Stocker nu era singurul. În jurul anului 1323 Arnold din Verniolle, subdiacon și apostat franciscan al lui Pamiers, a încercat să seducă un școlar susținând că sodomia cu un alt bărbat era o infracțiune mai mică decât sexul cu o femeie. Câteva secole mai târziu, cel puțin un cleric era pregătit să meargă și mai departe, susținând în fața Inchiziției spaniole că nici curvia cu băieții nu era păcătoasă, ci sfântă și dreaptă.

Cum vede Biserica păcatul Sodomiei

Atunci, ca și acum, Biserica a considerat sodomia între bărbați ca o infracțiune mult mai gravă decât curvia dintre bărbați și femei, în timp ce tribunalele seculare din Europa premodernă au tratat de obicei sodomia ca pe o crimă capitală. Cu toate acestea, punctele de vedere aberante teologic exprimate de acești clerici reflectă, fără îndoială, o realitate creată de cerința celibatului clerical.

Căci, în timp ce sodomia ar fi putut fi teoretic mai păcătoasă, sodomia clericală a creat mai puține probleme Bisericii decât a făcut-o căsătoria clericală. Soțiile duhovnicilor și descendenții lor au împărțit loialitatea unui duhovnic între biserică și familie. Mai mult decât atât, au epuizat resursele bisericii, informează History Today.

Pentru că era aproape imposibil ca preoții căsătoriți să-și ascundă familiile de public, astfel de relații erau, prin definiție, mai scandaloase. În schimb, sodomia clericală nu trebuie să submineze angajamentul unui cleric față de Biserică. De fapt, pentru că astfel de relații erau deseori ceea ce ar putea fi descris drept afaceri „interne”, ele nu numai că erau mai ușor ascunse, dar poate chiar au sporit angajamentul unui duhovnic dat față de vocația sa.

Vă invităm să citiți și:

Savonarola – Călugărul care a sfidat Papalitatea

Hijra – povestea celui de-al treilea sex

De ce şi cum celibatul a devenit obligatoriu pentru preoţii catolici?

Orientarea sexuală se poate schimba: după 13 ani în care a crezut că e gay, un bărbat şi-a dat seama că este heterosexual

Articolul Celibatul, Misoginia și Sodomia. Obiceiul medieval care a avut consecințe periculoase, de lungă durată apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Ziua în care s-a strigat pentru prima dată ”Jos Ceauşescu!”

Oficialităţiile locale au încercat să liniştească lucrurile, însă manifestanţii (în jur de 200) au cerut un document oficial care să ateste faptul că hotărârea judecătorească nu va fi pusă în practică. Ulterior, manifestaţia s-a transformat în una politică, strigându-se pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Au avut loc ciocniri între forţele de ordine şi manifestanţi.

Citeşte şi Dezvăluiri de la ultima vânătoare a dictatorului Nicolae Ceauşescu: ”Era sfârşit fizic”

 

Citeşte şi Singura transmisiune făcută de TVR fără ca Nicolae Ceauşescu să ştie. Ce a apărut pe ecran fără acceptul dictatorului

 

„Am revenit şi noi, eu şi un prieten al meu, în Piaţa Maria, pe data de 16 decembrie. Erau peste o sută de oameni, nu ştiu exact câţi, dar continuau să se strângă, pe măsură ce ieşeau de la serviciu. După ora 17.00, László Tökés a ieşit la una dintre ferestre, ne-a mulţumit pentru că suntem acolo, dar ne-a rugat să nu-i facem probleme. După asta, prietenul meu a spus că trebuie să facem mai mult decât să stăm acolo, în stradă. S-a urcat într-un copac din apropiere şi a strigat „Libertate!”, iar noi am repetat, după el: „Libertate! Libertate!”, povesteşte istoricul Adrian Kali.

S-a strigat apoi „Jos Ceauşescu!”, şi alte sloganuri antisistem. „S-a strâns tot mai multă lume. Încet-încet, mulţimea a ajuns în bulevard, ocupând carosabilul”, îşi aminteşte Kali. Tramvaiele care treceau prin acest important nod de transport au fost nevoite să oprească, pe ambele sensuri de mers. Mulţi dintre călători s-au alăturat manifestaţiei, numărul participanţilor la protest ajungând la peste 1500 de oameni. A fost momentul în care, potrivit mărturiilor participanţilor, mişcarea „pro Tökés” s-a transformat într-o mişcare „antisistem” şi „anti-Ceauşescu”.

Unul dintre participanţi, poetul Ion Monoran – decedat în 1993 -, a decuplat captatorii tramvaielor de la reţea, în timp ce, un altul s-a urcat pe bara din faţă a tramvaiului, de unde li s-a adresat oamenilor.

Citeşte aici continuarea şi vezi imagini video!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 16 decembrie:

1775 – S-a născut scriitoarea Jane Austin (romanele „Mândrie şi prejudecată”, „Raţiune şi simţire”) (m. 18 iulie 1817)

1653 – Oliver Cromwell se proclamă „lord protector” al Angliei

1775  – S–a născut scriitoarea Jane Austin (romanele “Mândrie şi prejudecată”, “Raţiune şi simţire”) (m. 18 iulie 1817)

1888 – S-a născut Alexandru Karadjordjevici, rege al Iugoslaviei (1929 – 1934)

1897 – A încetat din viaţă scriitorul Alphonse Daudet (proză: „Scrisori din moara mea”; trilogia umoristică având în centru simpaticul personaj „Tartarin”) (n. 13 mai 1840).

1921 – A încetat din viaţă compozitorul Camille Saint-Saëns („Samson şi Dalila”) (n. 9 octombrie 1835)

1943 – A încetat din viaţă arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre promotorii stilului neoromânesc în arhitectură. A proiectat noile clădiri ale Universităţii bucureştene, Muzeul Naţional de Artă – azi Muzeul Ţăranului Român (n. 22 decembrie 1869)

1989 – A încetat din viaţă actriţa Silvana Mangano; alături de Sophia Loren şi Gina Lollobrigida, este una dintre cele trei graţii ale cinematografului italian postbelic (din filmografie: „Moarte la Veneţia”, „Dune”, „Orez amar”) (n. 21 aprilie 1930)

1993  – Senatorii au hotărât, prin lege, ca în fiecare an intervalul 16-22 decembrie, să fie marcat printr-o suită de comemorări şi să fie numit „Săptămîna recunoştinţei” în memoria eroilor Revoluţiei din decembrie 1989.

Articolul Ziua în care s-a strigat pentru prima dată ”Jos Ceauşescu!” apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original

Cum l-a împiedicat biserica pe Goethe să devină jurist

Johann Wolfgang a fost fiul lui Johann Kaspar Goethe, înalt funcţionar de stat, şi al Catharinei Elisabeth Textor.

Citeşte şi Harta lumii pe care o cunoaştem este greşită. Ce nu apare pe ea

 

Citeşte şi Cea mai spectaculoasă pasarelă din lume. Cum arată construcţia realizată la 1.500 de metri înălţime

 

De-a lungul întregii sale vieţi, Johann Wolfgang von Goethe a scris şi trimis peste 10.000 de scrisori.

De timpuriu, a început să iubească literatură, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă de circa 2000 de volume a tatălui său. Fascinat era şi de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuşi.

În anul 1763,  a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea şapte ani.

Cu ocazia unei călării în Sessenheim, tânărul Goethe a ajuns într-o casă parohială ospitalieră unde s-a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. Poeziile pe care i le-a dedicat, care mai târziu au fost numite „Sesenheimer Lieder” au fost prin puterea lor expresivă „începutul revoluţionar al unei epoci lirice noi”.

În vara anului 1771, Goethe şi-a susţinut disertaţia juridică. Nu i-a fost aprobată deoarece conţinea opinii contrare doctrinelor bisericii.

În mai 1778, în timpul unei călătorii de oficiu la Ilmenau cu Ducele Carl-August spre Berlin, Goethe descoperă prezenţa unei mine vechi de argint şi speră ca comorile acesteia să-i rezolve dificultăţile financiare. Astfel geologia şi mineralogia au devenit ocupaţii plăcute ale lui.

În anul 1823, Goethe, se îmbolnăveşte de inflamaţie a pericardului inimii. După ce s-a însănătoşit, a devenit mai preocupat de spiritualitate decât înainte. În Karlsbad, face cunoştinţă cu tânăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge.

La 22 martie 1832, Goethe a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: „Mai multă lumină!”, sunt relatate de medicului său, Carl Vogel.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 28 august:

1885 – S-a născut Vance Palmer, scriitor, considerat unul dintre întemeietorii teatrului australian (m. 15 iulie 1959).

1899 – S-a născut Charles Boyer, actor de film american de origine franceză; distins cu Premiul Oscar în 1942 pentru promovarea relaţiilor culturale franco-americane („Lumina de gaz”, „Cum să furi un milion”) (m. 26 august 1978).

1917 – A încetat din viaţă poetul Anton Naum, membru al Academiei Române (n. 17 ianuarie 1829).

1917 – A încetat din viaţă prozatorul Calistrat Hogaş: „În Munţii Neamţului”, „Pe drumuri de munte” (n.19 aprilie 1848).

1917 – S-a născut dramaturgul Horia Lovinescu, nepotul criticului Eugen Lovinescu: „Citadela sfărâmată”, „Moartea unui artist” (m. 16 septembrie 1983).

1939 – S-a născut Rodica Ojog-Braşoveanu, scriitoare de romane poliţiste: „Cocoşatul are alibi”, „Bună seara, Melania!” (m. 2 septembrie 2002).

1987 – A încetat din viaţă scenaristul şi regizorul de film John Huston, laureat al Premiului Oscar pe anul 1948 pentru „Comoara din Sierra Madre” şi al Premiului „Leul de argint” – „Moulin Rouge”: „Noaptea iguanei”, „Omul în mantaua de ploaie”, „Şoimul maltez” (n. 5 august 1906).

1993 – A avut loc o remaniere guvernamentală a cabinetului Nicolae Văcăroiu. Noii miniştri: Mircea Coşea – ministru de stat, preşedinte al Consiliului pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică; Cristian Ionescu – ministrul comerţului; Petre Sălcudeanu – ministrul culturii şi Alexandru Mironov – ministrul tineretului şi sportului.

2006 – Portugalia a început să elibereze primele paşapoarte biometrice.

2006 – Ministrul israelian de Externe, Tzipi Livni, a cerut, la Berlin, comunităţii internaţionale să se opună „ameninţării” Iranului care încearcă, potrivit lui, „să câştige timp” pentru a se dota cu arma nucleară.

Articolul Cum l-a împiedicat biserica pe Goethe să devină jurist apare prima dată în Descopera.ro.

Articol original